Speram, sincer, ca tipul nesuferit de funcţionar public pe care ţi-ai dori instinctiv să-l eviţi, dar care nu ratează nicio oportunitate, când te confrunţi fatalmente cu el, să te umilească ori, baremi, să te jeneze, a dispărut în abisurile istoriei noastre regretabile. M-am înşelat. O nouă specie de funcţionari ţâfnoşi, arţăgoşi, aroganţi şi sastisiţi de lume îşi face loc, bătând nevrotic în tastaturile corporatiste, în vieţile noastre cotidiene. Încă şi mai suprinzător, specia asta de zombie renăscuţi pe plaiul mioritic, emanaţi de toate frustrările şi complexele noastre naţionale, de care se pare că nu mai scăpăm, nu îşi iţeşte capetele veninoase din te miri ce oficii ale statului, ci taman din spatele desk-urilor unor bănci comerciale. Bănci altminteri cu ştaif, respectabile, unde ţi-e chiar inexplicabil cum pot prolifera asemenea modele ruşinoase de comportament. Care n-au de-a face nici cu profesionalismul, nici cu sobrietatea, nici cu orientarea către client.

Concret, după ce am constatat că, în urma unei depuneri, la ATM figura pe card o sumă mai mare cu vreo sută de lei decât mă aşteptam să existe în contul meu de bugetar, am avut proasta inspiraţie de a mă întoarce la duduia pensată şi zulufată, parfumată din belşug şi ochelaristă de circumstanţă (ştiţi, sunt sigur, genul de ochelari „de computer”, cu ramă groasă asortabilă ţinutei). Iar la întrebarea mea cuviincioasă, vrând să aflu dacă şi când sau de unde mi-ar fi putut intra în cont câţiva bănuţi în plus în ultimele 24 de ore, m-am trezit cu un zâmbet batjocoritor şi o replică demnă de toţi răposaţii funcţionari comunişti: „Păi nu tocmai aţi depus bani la casierie? Nu vă gândiţi că poate de-acolo?” N-am rămas perplex prea multă vreme şi, cumva descumpănit, i-am explicat duduiei că nu-s încă atât de sclerozat încât să uit de la ghişeu până la uşă sume cu două zerouri şi că mă refer la posibilitatea de a-mi fi fost alimentat contul cu altă ocazie, insistând pe dorinţa de a vedea un extras de cont. Am dat buletinul, urmând tastări anevoioase cu pe sub unghiile prelungi aplicate cu gel şi, să vezi minune: Nu vă putem elibera extrasul decât contra-cost! Mai mare ruşinea, când în contractul pentru pachetul meu de servicii bancare, din care nu lipseşte mai nimic din ultimul răcnet de ofertă (e-banking, mobile banking, you name it), scrie mare şi tare că, în consecinţă, pot avea oricâte extrase bancare vreau din orice filială, după cum n-am nici comisioane de retragere sau interogare sold la niciun ATM al băncii. I-am sugerat, a făcut încă o faţă superioară şi a urmat un Sunteţi dvs. sigur? Nu prea se întâmplă aşa ceva. În general folosiţi cardul sau numai pentru a vă scoate salariul…

A fost clipa când am explodat, m-am comportat la rându-mi nedemn şi isteric, am ridicat glasul şi-am trimis-o să cetească ofertele băncii, apoi înapoi pe băncile universităţii private ce i-a dat diplomă, apoi la şeful direct şi apoi, mă rog, în gând, în numeroase alte locuri. În fine, mi-am luat în grabă buletinul şi dus am fost. Halal banking. Apropo: voi cu cine faceţi banking? Mai faceţi?

Dumitru-Mircea BUDA

Banking cu zombie

Speram, sincer, ca tipul nesuferit de funcţionar public pe care ţi-ai dori instinctiv să-l eviţi, dar care nu ratează nicio oportunitate, când te confrunţi fatalmente cu el, să te umilească ori, baremi, să te jeneze, a dispărut în abisurile istoriei noastre regretabile. M-am înşelat. O nouă specie de funcţionari ţâfnoşi, arţăgoşi, aroganţi şi sastisiţi de lume îşi face loc, bătând nevrotic în tastaturile corporatiste, în vieţile noastre cotidiene. Încă şi mai suprinzător, specia asta de zombie renăscuţi pe plaiul mioritic, emanaţi de toate frustrările şi complexele noastre naţionale, de care se pare că nu mai scăpăm, nu îşi iţeşte capetele veninoase din te miri ce oficii ale statului, ci taman din spatele desk-urilor unor bănci comerciale. Bănci altminteri cu ştaif, respectabile, unde ţi-e chiar inexplicabil cum pot prolifera asemenea modele ruşinoase de comportament. Care n-au de-a face nici cu profesionalismul, nici cu sobrietatea, nici cu orientarea către client.

Concret, după ce am constatat că, în urma unei depuneri, la ATM figura pe card o sumă mai mare cu vreo sută de lei decât mă aşteptam să existe în contul meu de bugetar, am avut proasta inspiraţie de a mă întoarce la duduia pensată şi zulufată, parfumată din belşug şi ochelaristă de circumstanţă (ştiţi, sunt sigur, genul de ochelari „de computer”, cu ramă groasă asortabilă ţinutei). Iar la întrebarea mea cuviincioasă, vrând să aflu dacă şi când sau de unde mi-ar fi putut intra în cont câţiva bănuţi în plus în ultimele 24 de ore, m-am trezit cu un zâmbet batjocoritor şi o replică demnă de toţi răposaţii funcţionari comunişti: „Păi nu tocmai aţi depus bani la casierie? Nu vă gândiţi că poate de-acolo?” N-am rămas perplex prea multă vreme şi, cumva descumpănit, i-am explicat duduiei că nu-s încă atât de sclerozat încât să uit de la ghişeu până la uşă sume cu două zerouri şi că mă refer la posibilitatea de a-mi fi fost alimentat contul cu altă ocazie, insistând pe dorinţa de a vedea un extras de cont. Am dat buletinul, urmând tastări anevoioase cu pe sub unghiile prelungi aplicate cu gel şi, să vezi minune: Nu vă putem elibera extrasul decât contra-cost! Mai mare ruşinea, când în contractul pentru pachetul meu de servicii bancare, din care nu lipseşte mai nimic din ultimul răcnet de ofertă (e-banking, mobile banking, you name it), scrie mare şi tare că, în consecinţă, pot avea oricâte extrase bancare vreau din orice filială, după cum n-am nici comisioane de retragere sau interogare sold la niciun ATM al băncii. I-am sugerat, a făcut încă o faţă superioară şi a urmat un Sunteţi dvs. sigur? Nu prea se întâmplă aşa ceva. În general folosiţi cardul sau numai pentru a vă scoate salariul…

A fost clipa când am explodat, m-am comportat la rându-mi nedemn şi isteric, am ridicat glasul şi-am trimis-o să cetească ofertele băncii, apoi înapoi pe băncile universităţii private ce i-a dat diplomă, apoi la şeful direct şi apoi, mă rog, în gând, în numeroase alte locuri. În fine, mi-am luat în grabă buletinul şi dus am fost. Halal banking. Apropo: voi cu cine faceţi banking? Mai faceţi?

Dumitru-Mircea BUDA

Postat de pe data de 27 feb., 2011 in categoria Business, Civism, Cultură, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,496 ori.

1 Raspuns pentru “Banking cu zombie”

  1. John Doe spune:

    Când văd reclama „Tu cu cine faci /*benking/*?” mi se face rău.
    Din păcate sunt incompetenți cei care lucrează în bănci, am fost la 3 filiale și la fiecare am primit alt răspuns cu privire la rata de schimb în cazul plaților în valuta cu un card în lei. (BT)

Publica un raspuns