Nu sunt nici pro și nici anti proiectul Roșia Montană, pentru că multă vreme nu m-a interesat deloc subiectul. Simțeam că ambele tabere vor să mă manipuleze într-un fel sau altul și simțeam că fiecare ascunde părticica de adevăr care poate să dezechilibreze balanța. Și cum până acum experiența mi-a dovedit că adevărul e de cele mai multe ori undeva la mijloc, cum nici n-am fost în viața mea prin celebra de acum localitate din Munții Apuseni, n-am vrut să dau un verdict în mintea mea. Dar n-am scăpat. Au venit cei de la Roșia Montană Gold Corporation la mine să-mi explice care-i treaba. Le-am luat materialele, i-am ascultat politicos, iar când au plecat m-am reîntors la viața mea liniștită în care Roșia Montană n-avea cine știe ce mare importanță. După care a venit moda cu mersul la festival la Roșia Montană și pledat pentru o cauză despre care sunt aproape convins că bună parte din participanți nu știu prea multe. Și am discutat cu câțiva care au fost la festival și n-am făcut decât să-mi întăresc opinia. Prefer o relaxare la Felsziget/Peninsula decât un Fânfest încrâncenat.

Una peste alta, orice aș face, văd că tot nu scap. Deși nu mă duc eu înspre el, vine fenomenul spre mine. Așa că m-am decis să văd care-i treaba cu Roșia Montană. Duminică de la ora 18 mă duc la Office să urmăresc două filme documentare care e foarte probabil că vor pleda anti-demararea-exploatărilor-aurifere. Că doar sunt organizate pentru a marca 1880 de ani de la atestarea istorică a localității. Iar mai apoi voi căuta și materialele domnilor de la Corporația Aurie, că altfel văd că nu-i chip să scap de moda asta. N-am o părere și asta se transformă încet-încet într-o tragedie.

Cu Roșia Montană

Nu sunt nici pro și nici anti proiectul Roșia Montană, pentru că multă vreme nu m-a interesat deloc subiectul. Simțeam că ambele tabere vor să mă manipuleze într-un fel sau altul și simțeam că fiecare ascunde părticica de adevăr care poate să dezechilibreze balanța. Și cum până acum experiența mi-a dovedit că adevărul e de cele mai multe ori undeva la mijloc, cum nici n-am fost în viața mea prin celebra de acum localitate din Munții Apuseni, n-am vrut să dau un verdict în mintea mea. Dar n-am scăpat. Au venit cei de la Roșia Montană Gold Corporation la mine să-mi explice care-i treaba. Le-am luat materialele, i-am ascultat politicos, iar când au plecat m-am reîntors la viața mea liniștită în care Roșia Montană n-avea cine știe ce mare importanță. După care a venit moda cu mersul la festival la Roșia Montană și pledat pentru o cauză despre care sunt aproape convins că bună parte din participanți nu știu prea multe. Și am discutat cu câțiva care au fost la festival și n-am făcut decât să-mi întăresc opinia. Prefer o relaxare la Felsziget/Peninsula decât un Fânfest încrâncenat.

Una peste alta, orice aș face, văd că tot nu scap. Deși nu mă duc eu înspre el, vine fenomenul spre mine. Așa că m-am decis să văd care-i treaba cu Roșia Montană. Duminică de la ora 18 mă duc la Office să urmăresc două filme documentare care e foarte probabil că vor pleda anti-demararea-exploatărilor-aurifere. Că doar sunt organizate pentru a marca 1880 de ani de la atestarea istorică a localității. Iar mai apoi voi căuta și materialele domnilor de la Corporația Aurie, că altfel văd că nu-i chip să scap de moda asta. N-am o părere și asta se transformă încet-încet într-o tragedie.

Postat de pe data de 3 feb., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 888 ori.

1 Raspuns pentru “Cu Roșia Montană”

  1. Mircea spune:

    Este mult de discutat pe tema asta, mai ales ca internetul este parazitat de mesaje patriotarde de genul „uraniu la Rosia Montana” sau „suntem bogati, avem wolfram si cadmiu” falsuri usor de verificat. De asemenea, cine dracu’ merge la Rosia sa vada galerii spate, in stanca de vreme ce nu suntem in stare sa dezgeropam (si sa ferim de hoti) Sarmizegetusa. Suntem singura natie din europa ca divinizeaza ocupantul roman, ba mai mult ne-am schimbat si numele din RUMAN, in roman. Cantitatea de aur estimata in acest zacamant de concentratie scazuta, impartita cu numarul de ani al lucrarilor, din care se scad cheltuielile, da o valoare, daca nu gresesc, de circa 1 miliard pe an, ceea ce e chiar penibil, pentru tot scandalul asta. Mai este ceva. Potrivit povestii „drobului de sare”, pornim de la premisa ca totul se va termina cu un dezastru ecologic. Din cauza ca lucram cu romani (?) fata de axploatarile cu cianuri din Noua Zeelanda, si din Suedia. Deci, ca intr-un serial care nu se mai termina, platim cu circ de 21 de ani „valoarea” noastra, in loc de munca si cinste. Suntem patologici irecuperabili !!

Publica un raspuns