scurta incursiune cronologica

In 1906, profesorul Alexandru C. Cuza (1957-1947) se asociază cu academicianul Nicolae Iorga (1871-1940) şi începe să colaboreze la ziarul acestuia, “Neamul românesc”, pentru ca, in 1910, tot impreună sa infiinteze Partidul Naţionalist-Democrat, pe o platforma nationalista. Ca membru al Partidului Naţionalist-Democrat, in 1912, profesorul A.C. Cuza înfiinţează la Iaşi ziarul “Unirea” care aparţinea partidului.

Probabil, viziunea lui Cuza fiind mai dura decat a “moderatului” Iorga, cei doi se despart, iar in 1922, impreuna cu profesorul Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931), pe fundamentul Partidului Naţional Democrat Creştin, infiintat de el in 1919, infiinteaza Uniunea Naţional Creştină, publicând totodată revista “Apărarea Naţională”, având ca simbol… svastica, adica prima utilizare a svasticii in Europa, in pragul fascizarii ei cvasicomplete.

Pe 4 martie 1923, in aula Universitatii din Iasi, are loc congresul de înfiinţare a Ligii Apărării Naţional-Creştine, un partid de extrema dreapta, nationalist si antisemit, cu 3 saptamani inainte ca Parlamentul sa opereze o modificare constitutionala cu privire la acordarea cetateniei evreilor (abrogarea art. 7 din Constitutia din 1866 care spunea la art. 7 ca “Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.”; in acelasi an, a fost promulgata Constitutia din 1923, care la randu-i, avea piedici cu privire la acordarea cetateniei, vezi Art. 3 “Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.”). Preşedinte al Ligii a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza, iar  Corneliu Zelea Codreanu (1899-1939), nascut Corneliu Żieliński Codreanu din tatal Ion Żieliński Codreanu (polonez) si mama Eliza Zelea Codreanu (n. Brauner, bavareza) si botezat ortodox impreuna cu parintii sai (conf. cu Eugen Weber, “Varieties of fascism”, Editura Van Nostrad Reinold, Londra, 1964, pg. 97), a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară.

Pe fondul unor neintelegeri dintre Corneliu Zelea Codreanu si profesorul Alexandru C. Cuza, acesta infiinteaza in 1927 Legiunea Arhanghelului Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară.

În anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, intitulată Garda de Fier, organizaţie gandita să cuprindă în rândurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversităţile politice. După aceasta, Mişcarea Legionară a fost denumită uneori şi Garda de Fier.

La 10 aprilie 1932 a fost întemeiat Partidul Naţional Agrar de către academicianul Octavian Goga (1881-1938), prin desprindere din Partidul Poporului al mareşalului Alexandru Averescu (1859-1938), partid înfiintat de maresalul Alexandru Averescu în 1918 sub numele de “Liga Poporului”.

Partidul National Crestin a fost creat la Iasi prin fuziunea, la 14 iulie 1935, a Ligii Apărării National Crestine si Partidului National Agrar, congres care l-a ales in functia de presedinte-suprem pe profesorul Alexandru C. Cuza. Acest partid a generat un guvern care a trait 44 zile (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) pana a fost demis, suficient cat sa fie promulgat, la 21 ianuarie 1938, Decretul nr. 169 privind revizuirea cetăţeniei, in contradictie cu Constitutia din 1923 si cu “Tratatul asupra minorităţilor” semnat la 9 decembrie 1919 de generalul Coanda (1857 – 1932) la ordinil primului ministru Alexandru Vaida Voievod (1872 — 1950), tratat ce va fi o anexa a Tratatului de pace cu Austria (Republica Austria Germana), semnat la Saint Germain en Laye la 10 septembrie 1919, de catre aliati si de Romania, prin generalul Coanda pe 10 decembrie 1919, deoarece in mai 1919, primul ministru de atunci, Ion I.C. Bratianu a parasit in semn de protest lucrarile Conferintei de la Paris, refuzand sa semneze. In urma acestui decret, 36,5% din evreii cetateni romani au pierdut cetatenia, devenind apatrizi fara pasaport cu domiciliul in Romania. Pe 10 februarie 1938, Carol al II-lea (1893-1953), dizolva partidele si instituie o dictatura personala, de iz fascist, aflata in contradictie cu Garda de Fier. Pentru a-si legitimiza regimul, pe 27 februarie 1938 se promulga o noua Constitutie, in locul celei din 1923, Constitutie ce a trecut de un plebiscit national pe 20 februarie 1938 cu 4297581 voturi pentru si 5483 voturi impotriva.

Pe perioada dictaturii regale s-au succedat o serie de prim-ministri incepand cu patriarhul Miron Cristea (pana la moarte), urmand succesiv Armand Calinescu (ucis pe perioada exercitarii functiei), generalul Gheorghe Argesanu (un rival al lui Ion Antonescu), Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărăscu, Ion Gigurtu. Desi excesele legislative fasciste au parut a fi stopate (chiar daca chiar si Carol avea doza lui de anti-semitism, ce-i drept, mult mai blanda comparata cu a lui Goga, de exemplu, care era adeptul expulzarii in Madagascar a celor “500 mii de vagabonzi”), unii crezand ca patriarhul-premier va aplica ad-literam cuvintele crestinesti legate de iubirea de aproape. Totusi, urmatoarea fraza a fost spusa public de patriarhul Miron Cristea, prim ministru: “Sarcina unui creştin este să se iubească pe sine, înainte de toate, şi să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci îşi va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de aceşti paraziţi care sug sângele românilor ortodocşi? Este o datorie sfântă să reacţionăm împotriva lor”, iar in timpul guvernarii liberalului Tatarascu a fost data in clar definitia pentru “evrei” (Decretul nr 1220 din 3 mai 1940), definitie ce va fi corectata imediat dupa numire de Antonescu (decretul-lege de pe 7 august 1940).

Desi Constitutia data de Carol al II-lea nu putea fi suspendata (art. 96, al. 1, “Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.”), totusi, pe 5 septembrie 1940, la investirea soldatului Antonescu Ion (cel care a fost la acea vreme generalul cu doua stele Ion Antonescu, ulterior (auto)avansat succesiv pana la gradul de maresal, iar apoi degradat militar si condambat la moarte in urma unui proces public), ca prim-ministru cu puteri depline, acesta a primit la pachet si suspendarea constitutiei, astfel incat, locul legilor este preluat de decrete-legi, iar aproape toate prerogativele regale ajung in mana celui care in primul decret-lege emis se autonumeste in functia de Conducator al Statului, A doua zi, pe 6 septembrie 1940, in calitatea lui de prim ministru al unei Romanii cu constitutia si partidele suspendate, Antonescu a depus juramantul de credinta conducatorului de atunci al Legiunii, Horia Sima (1906-1993?) in calitate de proaspat membru al Miscarii Legionare, intr-o manifestare solemna, in care era imbracat in uniforma legionara (camasa verde si curea diagonala).

La 14 septembrie 1940, lua fiinţă “statul naţional-legionar roman”, care s-a finalizat in ianuarie 1941, o data cu rebeliunea legionara. Pe perioada statului national-legionar

Din acest moment, incepe dictatura antonesciana, care cel putin pana in 1942 (schimbarea situatiei pe Frontul de Est) a evoluat in spiritual celorlalte regimuri fasciste ale Axei, fiind la un pas de a aplica solutia finala si in Romania, ca urmare a acordurilor tehnice dintre Romania (prin Consiliul de Ministri, Presedintia Consiliului de Ministri, Ministerul Transporturilor, Caile Ferate Romane, Ministerul de Interne, Jandarmeria Romana, Politia, Siguranta Statului, Serviciul Special de Informatii, Ministerul de Razboi, Armata Romana, Ministerul Romanizarii) si Germania (prin Guvernul Germaniei, SS) la Lagarul de la Belzec (acum in Polonia).

Despre dreapta nationalista, antisemita si extrema dreapta in Romania interbelica

scurta incursiune cronologica

In 1906, profesorul Alexandru C. Cuza (1957-1947) se asociază cu academicianul Nicolae Iorga (1871-1940) şi începe să colaboreze la ziarul acestuia, “Neamul românesc”, pentru ca, in 1910, tot impreună sa infiinteze Partidul Naţionalist-Democrat, pe o platforma nationalista. Ca membru al Partidului Naţionalist-Democrat, in 1912, profesorul A.C. Cuza înfiinţează la Iaşi ziarul “Unirea” care aparţinea partidului.

Probabil, viziunea lui Cuza fiind mai dura decat a “moderatului” Iorga, cei doi se despart, iar in 1922, impreuna cu profesorul Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931), pe fundamentul Partidului Naţional Democrat Creştin, infiintat de el in 1919, infiinteaza Uniunea Naţional Creştină, publicând totodată revista “Apărarea Naţională”, având ca simbol… svastica, adica prima utilizare a svasticii in Europa, in pragul fascizarii ei cvasicomplete.

Pe 4 martie 1923, in aula Universitatii din Iasi, are loc congresul de înfiinţare a Ligii Apărării Naţional-Creştine, un partid de extrema dreapta, nationalist si antisemit, cu 3 saptamani inainte ca Parlamentul sa opereze o modificare constitutionala cu privire la acordarea cetateniei evreilor (abrogarea art. 7 din Constitutia din 1866 care spunea la art. 7 ca “Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.”; in acelasi an, a fost promulgata Constitutia din 1923, care la randu-i, avea piedici cu privire la acordarea cetateniei, vezi Art. 3 “Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.”). Preşedinte al Ligii a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza, iar  Corneliu Zelea Codreanu (1899-1939), nascut Corneliu Żieliński Codreanu din tatal Ion Żieliński Codreanu (polonez) si mama Eliza Zelea Codreanu (n. Brauner, bavareza) si botezat ortodox impreuna cu parintii sai (conf. cu Eugen Weber, “Varieties of fascism”, Editura Van Nostrad Reinold, Londra, 1964, pg. 97), a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară.

Pe fondul unor neintelegeri dintre Corneliu Zelea Codreanu si profesorul Alexandru C. Cuza, acesta infiinteaza in 1927 Legiunea Arhanghelului Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară.

În anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, intitulată Garda de Fier, organizaţie gandita să cuprindă în rândurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversităţile politice. După aceasta, Mişcarea Legionară a fost denumită uneori şi Garda de Fier.

La 10 aprilie 1932 a fost întemeiat Partidul Naţional Agrar de către academicianul Octavian Goga (1881-1938), prin desprindere din Partidul Poporului al mareşalului Alexandru Averescu (1859-1938), partid înfiintat de maresalul Alexandru Averescu în 1918 sub numele de “Liga Poporului”.

Partidul National Crestin a fost creat la Iasi prin fuziunea, la 14 iulie 1935, a Ligii Apărării National Crestine si Partidului National Agrar, congres care l-a ales in functia de presedinte-suprem pe profesorul Alexandru C. Cuza. Acest partid a generat un guvern care a trait 44 zile (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) pana a fost demis, suficient cat sa fie promulgat, la 21 ianuarie 1938, Decretul nr. 169 privind revizuirea cetăţeniei, in contradictie cu Constitutia din 1923 si cu “Tratatul asupra minorităţilor” semnat la 9 decembrie 1919 de generalul Coanda (1857 – 1932) la ordinil primului ministru Alexandru Vaida Voievod (1872 — 1950), tratat ce va fi o anexa a Tratatului de pace cu Austria (Republica Austria Germana), semnat la Saint Germain en Laye la 10 septembrie 1919, de catre aliati si de Romania, prin generalul Coanda pe 10 decembrie 1919, deoarece in mai 1919, primul ministru de atunci, Ion I.C. Bratianu a parasit in semn de protest lucrarile Conferintei de la Paris, refuzand sa semneze. In urma acestui decret, 36,5% din evreii cetateni romani au pierdut cetatenia, devenind apatrizi fara pasaport cu domiciliul in Romania. Pe 10 februarie 1938, Carol al II-lea (1893-1953), dizolva partidele si instituie o dictatura personala, de iz fascist, aflata in contradictie cu Garda de Fier. Pentru a-si legitimiza regimul, pe 27 februarie 1938 se promulga o noua Constitutie, in locul celei din 1923, Constitutie ce a trecut de un plebiscit national pe 20 februarie 1938 cu 4297581 voturi pentru si 5483 voturi impotriva.

Pe perioada dictaturii regale s-au succedat o serie de prim-ministri incepand cu patriarhul Miron Cristea (pana la moarte), urmand succesiv Armand Calinescu (ucis pe perioada exercitarii functiei), generalul Gheorghe Argesanu (un rival al lui Ion Antonescu), Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărăscu, Ion Gigurtu. Desi excesele legislative fasciste au parut a fi stopate (chiar daca chiar si Carol avea doza lui de anti-semitism, ce-i drept, mult mai blanda comparata cu a lui Goga, de exemplu, care era adeptul expulzarii in Madagascar a celor “500 mii de vagabonzi”), unii crezand ca patriarhul-premier va aplica ad-literam cuvintele crestinesti legate de iubirea de aproape. Totusi, urmatoarea fraza a fost spusa public de patriarhul Miron Cristea, prim ministru: “Sarcina unui creştin este să se iubească pe sine, înainte de toate, şi să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci îşi va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de aceşti paraziţi care sug sângele românilor ortodocşi? Este o datorie sfântă să reacţionăm împotriva lor”, iar in timpul guvernarii liberalului Tatarascu a fost data in clar definitia pentru “evrei” (Decretul nr 1220 din 3 mai 1940), definitie ce va fi corectata imediat dupa numire de Antonescu (decretul-lege de pe 7 august 1940).

Desi Constitutia data de Carol al II-lea nu putea fi suspendata (art. 96, al. 1, “Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.”), totusi, pe 5 septembrie 1940, la investirea soldatului Antonescu Ion (cel care a fost la acea vreme generalul cu doua stele Ion Antonescu, ulterior (auto)avansat succesiv pana la gradul de maresal, iar apoi degradat militar si condambat la moarte in urma unui proces public), ca prim-ministru cu puteri depline, acesta a primit la pachet si suspendarea constitutiei, astfel incat, locul legilor este preluat de decrete-legi, iar aproape toate prerogativele regale ajung in mana celui care in primul decret-lege emis se autonumeste in functia de Conducator al Statului, A doua zi, pe 6 septembrie 1940, in calitatea lui de prim ministru al unei Romanii cu constitutia si partidele suspendate, Antonescu a depus juramantul de credinta conducatorului de atunci al Legiunii, Horia Sima (1906-1993?) in calitate de proaspat membru al Miscarii Legionare, intr-o manifestare solemna, in care era imbracat in uniforma legionara (camasa verde si curea diagonala).

La 14 septembrie 1940, lua fiinţă “statul naţional-legionar roman”, care s-a finalizat in ianuarie 1941, o data cu rebeliunea legionara. Pe perioada statului national-legionar

Din acest moment, incepe dictatura antonesciana, care cel putin pana in 1942 (schimbarea situatiei pe Frontul de Est) a evoluat in spiritual celorlalte regimuri fasciste ale Axei, fiind la un pas de a aplica solutia finala si in Romania, ca urmare a acordurilor tehnice dintre Romania (prin Consiliul de Ministri, Presedintia Consiliului de Ministri, Ministerul Transporturilor, Caile Ferate Romane, Ministerul de Interne, Jandarmeria Romana, Politia, Siguranta Statului, Serviciul Special de Informatii, Ministerul de Razboi, Armata Romana, Ministerul Romanizarii) si Germania (prin Guvernul Germaniei, SS) la Lagarul de la Belzec (acum in Polonia).

Postat de pe data de 26 feb., 2011 in categoria Civism, Cultură, Educație, Elevi, Legislație, Opinii, Părinți, România în lume, Specialiști în educație, Studenți, Timp liber. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 7,403 ori.

5 Raspunsuri pentru “Despre dreapta nationalista, antisemita si extrema dreapta in Romania interbelica”

  1. markovits peter spune:

    foarte interesant,multe detalii noi si multa truda.

  2. Mircea spune:

    La nivel de 2011, nationalism inseamna promovarea valorilor proprii in corul de voci-valori, mondial. Nu se intampla asa ceva in Romanika. Sa nu va puna Michiduta sa cititi vreun discurs de filozof legionar de acu’ vreo 80 de ani, ca veti ramane foarte dezamagiti de … nivelul politrucilor actuali, „fara Dumnezeu” si la propriu si la figurat, corifei ai limbajului de lemn comunist.

  3. touretul spune:

    interesant. multe lucruri de explicat insa printre randuri.

  4. Dragos spune:

    O serie de fragmente de adevar printre multe minciuni si omisiuni.
    RUSINE

  5. Tiberiu Socaciu spune:

    O afirmatie idioata a unei persoane prezumtiv idioate, fara argumentare si fara asumarea paternitatii frazei. Rusine domeniei voastre domnule personaj colectiv „Dragos”.

    Veniti cu punctarea minciunilor cele multe si a omisiunilor. Evident, cu argumentele aferente. Va astept cu drag. Pana atunci, ramane cum am stabilit!

    Tiberiu Socaciu

Leave a Reply to markovits peter