Fără nici o legătură cu articolul… Câți dintre dumneavoastră aveați cunoștință despre existența Roșiei Montane înainte de apariția Gold Corporation în România?

Dar haideți înapoi acasă la Tîrgu-Mureș. De câțiva ani încoace la noi în sat arborii sunt măcelăriți după un tipar și oribil din punct de vedere estetic și nepractic și total nesănătos. Anul acesta, oamenii Primăriei s-au gândit să nu se mai complice, iar pe strada Bolyai au zis să toaleteze arborii de la rădăcină. Vezi Doamne, ca să facă loc de circulat pe un trotuar pe care oricum nu există nici un motiv să circuli. Mă rog, n-are rost să continui cu impact vizual, psihologic, de sănătate a plămânilor etc. Ideea e că anul acesta a fost singura dată când a ieșit puțin tărăboi, cu conferință de presă la fața locului, cu Garda de Mediu trezită din reverie, cu consilieri locali veniți cu fețele stupefiate la ei și tot tacâmul. Până anul acesta erau doi trei ecologiști cărora le venea să dea cu capu de pereți când vedeau barbaria, dar nimeni nu prea îi băga în seamă. Ce s-a schimbat așadar acum? Păi avem ministru al mediului din rândul fiilor satului, băieții de la Gardă știu de frică, așa că iată și mobilul mobilizării, ca să ne jucăm puțin și cu niște cuvinte.

Azomureșul șade în coasta satului și poluează nestingherit cam de când s-a construit și până în zilele noastre, inclusiv în timp ce scriu. N-a deranjat pe nimeni din rândul autorităților. A fost ceva scandal când a trebuit să ne aliniem la rânduiala europeană, dar și-n povestea asta își fac loc termene, calendare de ecologizare, calendare de investiții etc. Calendare care nu prea-s respectate și nu de azi de ieri, ci de ani de zile. Așa că Garda de Mediu dă amenzi, după principiu lasă că oricum pică în instanță (că aparatul cu care măsurau concentrația de amoniac nu era verificat metrologic, așa că n-avea cum să indice corect ceea ce știa un oraș întreg). Ei uite că săptămâna trecută s-a cam rupt șirul amenzilor desființate în instanță, pentru că de data asta aparatul era chiar în regulă. De ce? Păi exact ca la exemplul trecut: ministrul mediului e târgumureșean.

Așa ne place nouă să ne batem joc de noi, până vine un tătuc de care să știm de frică. Altminteri lenevim duios într-un las’ că merge și așa, pe mine nu mă interesează, eu nu știu dintr-astea. Atmosferă înfloritoare și deosebit de propice pentru apariția a tot soiul de interese care mai de care mai personale și în defavoarea comunității. Totuși, oare fără tătucă nu se poate?

Garda de mediu vs. tătuca de mediu

Fără nici o legătură cu articolul… Câți dintre dumneavoastră aveați cunoștință despre existența Roșiei Montane înainte de apariția Gold Corporation în România?

Dar haideți înapoi acasă la Tîrgu-Mureș. De câțiva ani încoace la noi în sat arborii sunt măcelăriți după un tipar și oribil din punct de vedere estetic și nepractic și total nesănătos. Anul acesta, oamenii Primăriei s-au gândit să nu se mai complice, iar pe strada Bolyai au zis să toaleteze arborii de la rădăcină. Vezi Doamne, ca să facă loc de circulat pe un trotuar pe care oricum nu există nici un motiv să circuli. Mă rog, n-are rost să continui cu impact vizual, psihologic, de sănătate a plămânilor etc. Ideea e că anul acesta a fost singura dată când a ieșit puțin tărăboi, cu conferință de presă la fața locului, cu Garda de Mediu trezită din reverie, cu consilieri locali veniți cu fețele stupefiate la ei și tot tacâmul. Până anul acesta erau doi trei ecologiști cărora le venea să dea cu capu de pereți când vedeau barbaria, dar nimeni nu prea îi băga în seamă. Ce s-a schimbat așadar acum? Păi avem ministru al mediului din rândul fiilor satului, băieții de la Gardă știu de frică, așa că iată și mobilul mobilizării, ca să ne jucăm puțin și cu niște cuvinte.

Azomureșul șade în coasta satului și poluează nestingherit cam de când s-a construit și până în zilele noastre, inclusiv în timp ce scriu. N-a deranjat pe nimeni din rândul autorităților. A fost ceva scandal când a trebuit să ne aliniem la rânduiala europeană, dar și-n povestea asta își fac loc termene, calendare de ecologizare, calendare de investiții etc. Calendare care nu prea-s respectate și nu de azi de ieri, ci de ani de zile. Așa că Garda de Mediu dă amenzi, după principiu lasă că oricum pică în instanță (că aparatul cu care măsurau concentrația de amoniac nu era verificat metrologic, așa că n-avea cum să indice corect ceea ce știa un oraș întreg). Ei uite că săptămâna trecută s-a cam rupt șirul amenzilor desființate în instanță, pentru că de data asta aparatul era chiar în regulă. De ce? Păi exact ca la exemplul trecut: ministrul mediului e târgumureșean.

Așa ne place nouă să ne batem joc de noi, până vine un tătuc de care să știm de frică. Altminteri lenevim duios într-un las’ că merge și așa, pe mine nu mă interesează, eu nu știu dintr-astea. Atmosferă înfloritoare și deosebit de propice pentru apariția a tot soiul de interese care mai de care mai personale și în defavoarea comunității. Totuși, oare fără tătucă nu se poate?

Postat de pe data de 7 feb., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 850 ori.

4 Raspunsuri pentru “Garda de mediu vs. tătuca de mediu”

  1. brother magyar spune:

    heghes bacsi esti retoric

  2. brother magyar spune:

    da,stiu…
    dar ca si tine,persist,ce sa fac

Publica un raspuns