În această ultimă perioadă, o afirmaţie fără acoperire este legată de Alianţa electorală dintre PNL, PC şi PSD, în vederea câştigării alegerilor din 2012. Se repetă obsedant populaţiei, că formaţiunile amintite îşi vor pierde identitatea doctrinară, culmea, căzând de acord doar asupra unui proiect comun de guvernare. Se întreabă oare lumea de ce alianţele în care a fost PD-ul nu au avut acelaşi rezultat? De ce nu erau la fel de toxice, în neţărmurita grijă faţă de prezentul şi viitorul ţării? De ce legităţile declarate de ei îşi fac efectul doar la alţii? O fi o chestiune de imunitate?

De ce ne facem a uita faptul că în perioade dificile pentru ţară, în lumea civilizată, partidele au făcut alianţe făcând abstracţie de doctrină, pentru ca ţara lor să treacă mai uşor peste momentul dificil!

De ce alianţa PD cu PSD, de acum un an era parfum de trandafiri, dacă se tot dau de ceasul morţii să ne  umple capul cu liberalismul lor? Oricum, PD-ul, în afara faptului că a chemat la ciolan foşti membri ai PNL, nu are nimic de a face cu liberalismul. Repet: unde sunt soluţiile de ieşire din criză ale economistului Teodor Stolojan? Unde a dispărut domnul Valeriu Stoica, fără doar şi poate unul dintre cei mai abili actuali politicieni?

O afirmaţie surprinzătoare pe acestă temă aparţine domnului Kelemen Hunor, candidat la preşedinţia UDMR. Domnia sa vorbeşte de normalitatea apropierii liberalilor de PDL, nu de PSD. Să mă ierte Dumnezeu, dar, repet, dacă nu este vorba de o fuziune, de o absorbţie, ci doar de o alianţă electorală, exact aşa cum a făcut UDMR-ul de fiecare dată când a participat la guvernare, atunci unde este problema? Că de doctrina UDMR, în afară de Corneliu Vadim Tudor, zău nu i-a întrebat nimeni, niciodată! Iar UDMR-ul a fost la guvernare cu toţi, fără să îşi piardă identitatea.

„Grija” noastră cea de toate zilele … cei de lângă noi?

În această ultimă perioadă, o afirmaţie fără acoperire este legată de Alianţa electorală dintre PNL, PC şi PSD, în vederea câştigării alegerilor din 2012. Se repetă obsedant populaţiei, că formaţiunile amintite îşi vor pierde identitatea doctrinară, culmea, căzând de acord doar asupra unui proiect comun de guvernare. Se întreabă oare lumea de ce alianţele în care a fost PD-ul nu au avut acelaşi rezultat? De ce nu erau la fel de toxice, în neţărmurita grijă faţă de prezentul şi viitorul ţării? De ce legităţile declarate de ei îşi fac efectul doar la alţii? O fi o chestiune de imunitate?

De ce ne facem a uita faptul că în perioade dificile pentru ţară, în lumea civilizată, partidele au făcut alianţe făcând abstracţie de doctrină, pentru ca ţara lor să treacă mai uşor peste momentul dificil!

De ce alianţa PD cu PSD, de acum un an era parfum de trandafiri, dacă se tot dau de ceasul morţii să ne  umple capul cu liberalismul lor? Oricum, PD-ul, în afara faptului că a chemat la ciolan foşti membri ai PNL, nu are nimic de a face cu liberalismul. Repet: unde sunt soluţiile de ieşire din criză ale economistului Teodor Stolojan? Unde a dispărut domnul Valeriu Stoica, fără doar şi poate unul dintre cei mai abili actuali politicieni?

O afirmaţie surprinzătoare pe acestă temă aparţine domnului Kelemen Hunor, candidat la preşedinţia UDMR. Domnia sa vorbeşte de normalitatea apropierii liberalilor de PDL, nu de PSD. Să mă ierte Dumnezeu, dar, repet, dacă nu este vorba de o fuziune, de o absorbţie, ci doar de o alianţă electorală, exact aşa cum a făcut UDMR-ul de fiecare dată când a participat la guvernare, atunci unde este problema? Că de doctrina UDMR, în afară de Corneliu Vadim Tudor, zău nu i-a întrebat nimeni, niciodată! Iar UDMR-ul a fost la guvernare cu toţi, fără să îşi piardă identitatea.

Postat de pe data de 1 feb., 2011 in categoria Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 353 ori.

Publica un raspuns