Prin anii 1970 – 1972, la economie politică, învăţam că existau pe lume filozofi care anunţau pentru un viitor oarecare, convergenţa sistemelor capitalist şi  socialist, dar că … Şi urmau argumentele, de mai multă sau mai puţin bună justificare ideologică. Iată, astăzi vedem China, bogată la oraşe, săracă la sate, care se bazează pe valoarea mică a manoperei în componenţa preţului de cost.

Dar, nu acesta este motivul rândurilor de faţă.

În aceiaşi ani, tot utecistul de la nota 7 în sus, ştia câteva elemente directoare ale politicii economice a PCR. Unul din ele, foarte important, se referea la INDEPENDENŢA ENERGETICĂ. Nimeni nu îi atribuia conotaţii ideologice, era pur şi simplu un concept pe realizarea căruia se sprijinea întreaga planificare a construcţiei industriale. Toţi pionierii şi uteciştii ştiau – cei ce vroiau să treacă clasa – că România nu are cărbune cu valoare energetică mare şi trebuia să găsească şi să realizeze unităţi de producere a energiei, mai rentabile.

În acei ani s-au făcut toate hidrocentralele rentabile ca amplasament, care reprezentau în primul rând o sursă de energie curată.

În acei ani s-a început centrala nucleară de la Cernavodă (1982). Primul grup a pornit în 1996, al doilea în 2007.

Acum, (2010) se spune că grupul care ar fi dorit să termine grupurile III şi IV s-a retras, pentru că nu a putut da şpaga cerută de cei ce veghează la binele nostru.

Faptul că de exemplu, Franţa are 40% din necesarul energetic obţinut de pe urma centralelor nucleare, nu a pus pe gânduri pe nimeni după 1989.

Cum bine spunea cineva (parcă prof. Alexandru Athanasiu), am avea câteva tuneluri de făcut în ţară, unde – după o specializare – am putea folosi actuali mineri.

Orice scurtare de traseu pe şosele, înseamnă nu numai confortul cetăţeanului, dar şi scăderea poluării (şi economie de combustibil).

Unde vreau să ajung? Şi şcoala de pe vremea lui Ceaşcă mai „făcea scăpaţi” pe cei declaraţi „fără scăpare” pe scara educaţiei.

Ceauşescu avea grupuri de consilieri compuse strict din specialişti. Azi, tot dobitocul apare la televizor şi bate câmpii în profesiile altora, că deh! Aşa li se dictează de la şefii politici. Prea puţini politicieni au bunul simţ să îşi decline competenţa.

Avem directori în zona tehnică, ziarişti, profesori de engleză, striperi. Se vede!

Ei, ăia slabi la învăţătură pe vremuri, au făcut o adevărată castă în politica românească. Şi peste ei nu poţi trece decât morţi!

Ar fi o idee. Decât să moară 20 de milioane …

Şcoala care scoate tâmpiţi ?

Prin anii 1970 – 1972, la economie politică, învăţam că existau pe lume filozofi care anunţau pentru un viitor oarecare, convergenţa sistemelor capitalist şi  socialist, dar că … Şi urmau argumentele, de mai multă sau mai puţin bună justificare ideologică. Iată, astăzi vedem China, bogată la oraşe, săracă la sate, care se bazează pe valoarea mică a manoperei în componenţa preţului de cost.

Dar, nu acesta este motivul rândurilor de faţă.

În aceiaşi ani, tot utecistul de la nota 7 în sus, ştia câteva elemente directoare ale politicii economice a PCR. Unul din ele, foarte important, se referea la INDEPENDENŢA ENERGETICĂ. Nimeni nu îi atribuia conotaţii ideologice, era pur şi simplu un concept pe realizarea căruia se sprijinea întreaga planificare a construcţiei industriale. Toţi pionierii şi uteciştii ştiau – cei ce vroiau să treacă clasa – că România nu are cărbune cu valoare energetică mare şi trebuia să găsească şi să realizeze unităţi de producere a energiei, mai rentabile.

În acei ani s-au făcut toate hidrocentralele rentabile ca amplasament, care reprezentau în primul rând o sursă de energie curată.

În acei ani s-a început centrala nucleară de la Cernavodă (1982). Primul grup a pornit în 1996, al doilea în 2007.

Acum, (2010) se spune că grupul care ar fi dorit să termine grupurile III şi IV s-a retras, pentru că nu a putut da şpaga cerută de cei ce veghează la binele nostru.

Faptul că de exemplu, Franţa are 40% din necesarul energetic obţinut de pe urma centralelor nucleare, nu a pus pe gânduri pe nimeni după 1989.

Cum bine spunea cineva (parcă prof. Alexandru Athanasiu), am avea câteva tuneluri de făcut în ţară, unde – după o specializare – am putea folosi actuali mineri.

Orice scurtare de traseu pe şosele, înseamnă nu numai confortul cetăţeanului, dar şi scăderea poluării (şi economie de combustibil).

Unde vreau să ajung? Şi şcoala de pe vremea lui Ceaşcă mai „făcea scăpaţi” pe cei declaraţi „fără scăpare” pe scara educaţiei.

Ceauşescu avea grupuri de consilieri compuse strict din specialişti. Azi, tot dobitocul apare la televizor şi bate câmpii în profesiile altora, că deh! Aşa li se dictează de la şefii politici. Prea puţini politicieni au bunul simţ să îşi decline competenţa.

Avem directori în zona tehnică, ziarişti, profesori de engleză, striperi. Se vede!

Ei, ăia slabi la învăţătură pe vremuri, au făcut o adevărată castă în politica românească. Şi peste ei nu poţi trece decât morţi!

Ar fi o idee. Decât să moară 20 de milioane …

Postat de pe data de 8 feb., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 997 ori.

Publica un raspuns