În forma adoptată ieri de Guvern, Codul Muncii ciuntește bine din drepturile salariaților. Pe de-o parte de înțeles, mai ales că avem exemple de instituții de stat unde angajatului puturos, infatuat și cu sindicat în spate nu prea mai ai ce să-i faci, afară de scos la pensie. Dar Codul Muncii se aplică și la stat și-n mediul privat, așadar puțin mai multă atenție n-ar fi stricat.
De exemplu, noul cod prevede sancțiuni pentru angajatori, care merg până la pedepese privative de libertate. Ceea ce nu e neapărat rău. Pe de altă parte apar amenzile pentru angajați în cazul muncii la negru, ceea ce e o adevărată prostie, în condițiile în care angajatul nu prea poate verifica normal și transparent dacă angajatorul îi face sau nu formele de angajare. Pe de altă parte, această prevedere îl va opri din a mai sesiza ITM-urile, pentru că riscă să fie amendat, deci măsura nu numai că nu scoate la suprafață munca la negru, ci o îngroapă și mai tare.
S-a majorat sporul la munca de noapte, de la 15 la 25%, este o altă modificare. Ce s-a observat mai greu, e că s-a introdus formularea „dacă se efectuează minim trei ore de muncă pe noapte”, adică o condiție care până acum nu exista. Așadar, dacă-n fiecare zi programul tău implică două ore de muncă de noapte nu mai capeți nimic. Deși procentul s-a majorat.
Se introduce posibilitatea ca angajatorul să reducă săptămâna de lucru de la 5 la 4 zile, iar salariile angajaților să scadă în consecință, dacă din cauza condițiilor economice de pe piață agentul economic nu are încotro. Ceea ce e foarte bine. Ideea în sine e bună și trebuia implementată încă de pe la începuturile crizei, în 2008. Ce e foarte prost e că nicăieri în lege nu se definesc aceste condiții, nu se arată cine constată dacă într-adevăr agentul economic trece sau nu prin dificultăți sau doar comite un abuz.
S-a abrogat prevederea potrivit căreia concedierile colective din mediul public se fac la fel ca cele din mediul privat. Asta înseamnă că-n perioada următoare se pregătesc noi concedieri pe la stat. Ceea ce n-ar fi neapărat rău.
Ca de obicei, proiectul de act normativ adoptat de Guvern n-a luat în seamă nimic din sugestiile venite de la sindicate și patronate, iar în Parlament va fi supus votului prin procedura asumării răspunderii. Adică nu prea are nici o importanță ce crede societatea în ansamblul ei (opoziție, sindicate, patronate etc.), dacă domnul Emil Boc spune că legea-i bună, atunci așa e.
Noul codru al muncii
În forma adoptată ieri de Guvern, Codul Muncii ciuntește bine din drepturile salariaților. Pe de-o parte de înțeles, mai ales că avem exemple de instituții de stat unde angajatului puturos, infatuat și cu sindicat în spate nu prea mai ai ce să-i faci, afară de scos la pensie. Dar Codul Muncii se aplică și la stat și-n mediul privat, așadar puțin mai multă atenție n-ar fi stricat.
De exemplu, noul cod prevede sancțiuni pentru angajatori, care merg până la pedepese privative de libertate. Ceea ce nu e neapărat rău. Pe de altă parte apar amenzile pentru angajați în cazul muncii la negru, ceea ce e o adevărată prostie, în condițiile în care angajatul nu prea poate verifica normal și transparent dacă angajatorul îi face sau nu formele de angajare. Pe de altă parte, această prevedere îl va opri din a mai sesiza ITM-urile, pentru că riscă să fie amendat, deci măsura nu numai că nu scoate la suprafață munca la negru, ci o îngroapă și mai tare.
S-a majorat sporul la munca de noapte, de la 15 la 25%, este o altă modificare. Ce s-a observat mai greu, e că s-a introdus formularea „dacă se efectuează minim trei ore de muncă pe noapte”, adică o condiție care până acum nu exista. Așadar, dacă-n fiecare zi programul tău implică două ore de muncă de noapte nu mai capeți nimic. Deși procentul s-a majorat.
Se introduce posibilitatea ca angajatorul să reducă săptămâna de lucru de la 5 la 4 zile, iar salariile angajaților să scadă în consecință, dacă din cauza condițiilor economice de pe piață agentul economic nu are încotro. Ceea ce e foarte bine. Ideea în sine e bună și trebuia implementată încă de pe la începuturile crizei, în 2008. Ce e foarte prost e că nicăieri în lege nu se definesc aceste condiții, nu se arată cine constată dacă într-adevăr agentul economic trece sau nu prin dificultăți sau doar comite un abuz.
S-a abrogat prevederea potrivit căreia concedierile colective din mediul public se fac la fel ca cele din mediul privat. Asta înseamnă că-n perioada următoare se pregătesc noi concedieri pe la stat. Ceea ce n-ar fi neapărat rău.
Ca de obicei, proiectul de act normativ adoptat de Guvern n-a luat în seamă nimic din sugestiile venite de la sindicate și patronate, iar în Parlament va fi supus votului prin procedura asumării răspunderii. Adică nu prea are nici o importanță ce crede societatea în ansamblul ei (opoziție, sindicate, patronate etc.), dacă domnul Emil Boc spune că legea-i bună, atunci așa e.
