Într-o ţară în care ministrului muncii i se pare natural să îşi plătească nevasta din bani europeni (iar moda proiectelor începe să devanseze net afacerile devenite clasice ale ministeriabililor cu statul) şi, în cele din urmă, îşi depune o demisie de onoare, cerându-şi iertăciuni bistriţenilor naivi ce l-au ales, nu ne poate mira că la cozile pentru ajutoarele de Paşti stau cu nonşalanţă concetăţeni ai noştri care coboară din maşini de lux.
În fond, atâta timp cât în acte ei corespund condiţiilor minimale de eligibilitate pentru ajutoarele sociale – având declarate şi demonstrabile venituri minuscule şi contribuind, pe cale de consecinţă, infim la buget – mi se pare normal ca Statul, prin fundaţiile şi casele de ajutor social, să le dea ce li se cuvine: cozonacul, ouăle, uleiul, făina, care să fie burduşite în portbagajele maşinilor lor scumpe. Nu înţeleg mirarea reporterilor şi tonul inchizitorial: oare din pricina cui cineva cu BMW şi vilă figurează drept beneficiar al unor venituri de 400 de lei pe lună?
Se vorbeşte enorm despre economia neagră, despre necesitatea de a o aduce la suprafaţă, dar e mai degrabă un cinism ipocrit aici: nimeni nu are interesul de a investiga sursa banilor ce se învârt permanent în România fără a le fi declarate sursele, după cum nimeni nu încearcă să afle de ce după toate restricţiile, tăierile de salarii şi bonificaţii ş. a., scumpirile de carburant, măririle de taxe şi impozite – nivelul de trai pare să rămână acelaşi, dovadă aglomeraţiile de pe şosele şi goana din hipermarketuri, colonizarea staţiunilor de munte austriece în timpul iernii şi a plajelor bulgare, turceşti, greceşti (din cele mai apropiate) vara, de către turişti români.
Sărăcie, lamentaţie, cozi la ajutoarele săracilor, toate fac parte din sistemul de ipocrizii naţionale ale unui popor învăţat să „trăiască bine” în realitate şi „rău” în acte. Iar unii continuă, cu naivitate, să se mire că nu există mişcări sindicale autentice sau proteste faţă de permanentele reduceri impuse de Guvern…
Dumitru-Mircea BUDA
Ajutoare pentru ipocriţi
Într-o ţară în care ministrului muncii i se pare natural să îşi plătească nevasta din bani europeni (iar moda proiectelor începe să devanseze net afacerile devenite clasice ale ministeriabililor cu statul) şi, în cele din urmă, îşi depune o demisie de onoare, cerându-şi iertăciuni bistriţenilor naivi ce l-au ales, nu ne poate mira că la cozile pentru ajutoarele de Paşti stau cu nonşalanţă concetăţeni ai noştri care coboară din maşini de lux.
În fond, atâta timp cât în acte ei corespund condiţiilor minimale de eligibilitate pentru ajutoarele sociale – având declarate şi demonstrabile venituri minuscule şi contribuind, pe cale de consecinţă, infim la buget – mi se pare normal ca Statul, prin fundaţiile şi casele de ajutor social, să le dea ce li se cuvine: cozonacul, ouăle, uleiul, făina, care să fie burduşite în portbagajele maşinilor lor scumpe. Nu înţeleg mirarea reporterilor şi tonul inchizitorial: oare din pricina cui cineva cu BMW şi vilă figurează drept beneficiar al unor venituri de 400 de lei pe lună?
Se vorbeşte enorm despre economia neagră, despre necesitatea de a o aduce la suprafaţă, dar e mai degrabă un cinism ipocrit aici: nimeni nu are interesul de a investiga sursa banilor ce se învârt permanent în România fără a le fi declarate sursele, după cum nimeni nu încearcă să afle de ce după toate restricţiile, tăierile de salarii şi bonificaţii ş. a., scumpirile de carburant, măririle de taxe şi impozite – nivelul de trai pare să rămână acelaşi, dovadă aglomeraţiile de pe şosele şi goana din hipermarketuri, colonizarea staţiunilor de munte austriece în timpul iernii şi a plajelor bulgare, turceşti, greceşti (din cele mai apropiate) vara, de către turişti români.
Sărăcie, lamentaţie, cozi la ajutoarele săracilor, toate fac parte din sistemul de ipocrizii naţionale ale unui popor învăţat să „trăiască bine” în realitate şi „rău” în acte. Iar unii continuă, cu naivitate, să se mire că nu există mişcări sindicale autentice sau proteste faţă de permanentele reduceri impuse de Guvern…
Dumitru-Mircea BUDA
