Scriam cu ceva vreme în urmă despre câteva întâmplări din relaţia “instituţii-cetăţeanul care trebuie ajutat”. Vă reamintesc experienţa mea (1), la care voi adăuga alta (2):

1. În noiembrie 2009 a trebuit să îmi schimb actul de identitate. La 16 ani după divorţ, timp în care deja obţinusem un CI nou, a trebuit să duc din nou o copie legalizată a divorţului. Nu a contat că am completat o pagină cu toate datele importante (?) şi în care eram avertizat că orice neconformitate cu realitatea este pedepsită conform Codului Penal.
Nu o aveam – copia -, deci am mers la judecătorie. Aici am întâlnit o femeie în vârstă, care divorţase de 22 de ani, ex-soţul murise de 15 ani, şi tot i s-a cerut copie după divorţ! La întoarcere, am făcut gălăgie, că dintre toate datele cerute (fără legătură cu un act de identitate) era mai important să se ştie dacă mă culc cu cineva, cu sau fără aprobare de la stat (ofiţerul Stării Civile) decât achitarea de obligaţiile care le aveam faţă de copii mei, adevăratele rude (de sânge). Femeia de la ghişeu mi-a dat dreptate, dar nu făcea decât să respecte dispoziţiile. I-am spus că e datoare să spună pe ierarhie în sus că există acest fel de critică, pentru a se scoate aberaţiile (de vreme ce cererea completată e sub rigorile Codului Penal.)

2. O doamnă, în vizită la o rudă internată, merge la bufetul Spitalului Judeţean. Aici, la coadă, i se fură portmoneul cu actele. (Aici este o altă problemă, dacă ar fi după mine, aş îmbrăca o echipă de body-guards în alb, cu cagule albe, bastoane albe. E nevoie uneori!)

Merge să reclame furtul dar este sfătuită să declare portmoneul pierdut, „că e mai uşor, nu sunt atâtea formalităţi, trebuie date declaraţii şi întocmit dosar, bla-bla-bla”

            La depunerea actelor pentru noul CI, i se cere , în original şi copie, actul de cumpărare a apartamentului (din 1972), refuzându-se extrasul de Carte Funciară ! Deşi de atunci, i s-au mai întocmit vreo 3-4 CI, pe aceeaşi adresă! Deasemenea i se refuză paşaportul ca act suplimentar pentru a i se stabili identitatea !!!!

            Dacă intraţi pe paginile guvernului ROMÂNIEI, la adresa http://depabd.mai.gov.ro/eliberare_CI_pierdere.html, găsim explicaţia „e vorba de orice „acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ”  respectiv pe   http://www.pasapoarte.ro/acte-necesare-eliberare-buletin.php, unde veţi constata că trebuie să fie bun „un document emis de institutii sau autoritati publice – pasaport, permis de conducere, legitimatie de serviciu, livret militar   ori diploma de absolvire a unei institutii de învatamânt, cu fotografie de data recenta, original si copie;”

            Prezumţia de VINOVĂŢIE lucreză nestingherită! Deşi completezi pe proprie răspundere, sub incidenţa codului penal, o cerere cu datele personale, eşti tratat ca un păduche, ( pentru că ai acceptat să minţi că ai pierdut actul ?) dacă le faci viaţa mai uşoară celor plătiţi să te servească.

            Dacă se cheamă Evidenţa Populaţiei, DE CE MAMA DRACULUI NU TE AU ÎN EVIDENŢĂ, când CNP-ul este unic, apare în paşaport, în cartea de alegător (altă poveste cu cântec) şi numai un click în calculatoarele plătite (degeaba??) ar trebui să pună pe ecran şi mutra, şi adresa, şi numărul de bocanc, şi săpunul cu care te speli! Că din Arhiva Securităţii pot naibii să ne recupereze datele, dacă pe rând ce mergem cu căciula în mână să ne cerem iertare că existăm şi continuăm să ne dezvinovăţim pentru asta, nu e de ajuns !

            Şi revin: până la urmă, ce legătură este între înălţime, culoarea părului, semne particulare – posibile – pe faţă, datele naşterii şi adresă, cu legătura sentimentală binecuvântată de stat sau cu divorţul, dacă tot nu apare în Cartea de Identitate? Nu suntem o dată luaţi în colimator când trecem la Ofiţerul Stării Civile? Nu ni se eliberează ACTE OFICIALE? Nu merg ele în arhivele Statului?

Poliţistul american, cănd cere un act, fiind bun şi permisul de conducere, întreabă pe cel oprit dacă e însurat sau divorţat? (Deştepţii vor spune: „Aici nu e America!” – Nu, zău, să moară mă-ta?)

            Comunismul e-n toate, / e-n cele ce sunt şi-n / cele ce mâine vor râde la soare!

Azi, din nou, despre bugetari…care merită „împuşcaţi”!

Scriam cu ceva vreme în urmă despre câteva întâmplări din relaţia “instituţii-cetăţeanul care trebuie ajutat”. Vă reamintesc experienţa mea (1), la care voi adăuga alta (2):

1. În noiembrie 2009 a trebuit să îmi schimb actul de identitate. La 16 ani după divorţ, timp în care deja obţinusem un CI nou, a trebuit să duc din nou o copie legalizată a divorţului. Nu a contat că am completat o pagină cu toate datele importante (?) şi în care eram avertizat că orice neconformitate cu realitatea este pedepsită conform Codului Penal.
Nu o aveam – copia -, deci am mers la judecătorie. Aici am întâlnit o femeie în vârstă, care divorţase de 22 de ani, ex-soţul murise de 15 ani, şi tot i s-a cerut copie după divorţ! La întoarcere, am făcut gălăgie, că dintre toate datele cerute (fără legătură cu un act de identitate) era mai important să se ştie dacă mă culc cu cineva, cu sau fără aprobare de la stat (ofiţerul Stării Civile) decât achitarea de obligaţiile care le aveam faţă de copii mei, adevăratele rude (de sânge). Femeia de la ghişeu mi-a dat dreptate, dar nu făcea decât să respecte dispoziţiile. I-am spus că e datoare să spună pe ierarhie în sus că există acest fel de critică, pentru a se scoate aberaţiile (de vreme ce cererea completată e sub rigorile Codului Penal.)

2. O doamnă, în vizită la o rudă internată, merge la bufetul Spitalului Judeţean. Aici, la coadă, i se fură portmoneul cu actele. (Aici este o altă problemă, dacă ar fi după mine, aş îmbrăca o echipă de body-guards în alb, cu cagule albe, bastoane albe. E nevoie uneori!)

Merge să reclame furtul dar este sfătuită să declare portmoneul pierdut, „că e mai uşor, nu sunt atâtea formalităţi, trebuie date declaraţii şi întocmit dosar, bla-bla-bla”

            La depunerea actelor pentru noul CI, i se cere , în original şi copie, actul de cumpărare a apartamentului (din 1972), refuzându-se extrasul de Carte Funciară ! Deşi de atunci, i s-au mai întocmit vreo 3-4 CI, pe aceeaşi adresă! Deasemenea i se refuză paşaportul ca act suplimentar pentru a i se stabili identitatea !!!!

            Dacă intraţi pe paginile guvernului ROMÂNIEI, la adresa http://depabd.mai.gov.ro/eliberare_CI_pierdere.html, găsim explicaţia „e vorba de orice „acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ”  respectiv pe   http://www.pasapoarte.ro/acte-necesare-eliberare-buletin.php, unde veţi constata că trebuie să fie bun „un document emis de institutii sau autoritati publice – pasaport, permis de conducere, legitimatie de serviciu, livret militar   ori diploma de absolvire a unei institutii de învatamânt, cu fotografie de data recenta, original si copie;”

            Prezumţia de VINOVĂŢIE lucreză nestingherită! Deşi completezi pe proprie răspundere, sub incidenţa codului penal, o cerere cu datele personale, eşti tratat ca un păduche, ( pentru că ai acceptat să minţi că ai pierdut actul ?) dacă le faci viaţa mai uşoară celor plătiţi să te servească.

            Dacă se cheamă Evidenţa Populaţiei, DE CE MAMA DRACULUI NU TE AU ÎN EVIDENŢĂ, când CNP-ul este unic, apare în paşaport, în cartea de alegător (altă poveste cu cântec) şi numai un click în calculatoarele plătite (degeaba??) ar trebui să pună pe ecran şi mutra, şi adresa, şi numărul de bocanc, şi săpunul cu care te speli! Că din Arhiva Securităţii pot naibii să ne recupereze datele, dacă pe rând ce mergem cu căciula în mână să ne cerem iertare că existăm şi continuăm să ne dezvinovăţim pentru asta, nu e de ajuns !

            Şi revin: până la urmă, ce legătură este între înălţime, culoarea părului, semne particulare – posibile – pe faţă, datele naşterii şi adresă, cu legătura sentimentală binecuvântată de stat sau cu divorţul, dacă tot nu apare în Cartea de Identitate? Nu suntem o dată luaţi în colimator când trecem la Ofiţerul Stării Civile? Nu ni se eliberează ACTE OFICIALE? Nu merg ele în arhivele Statului?

Poliţistul american, cănd cere un act, fiind bun şi permisul de conducere, întreabă pe cel oprit dacă e însurat sau divorţat? (Deştepţii vor spune: „Aici nu e America!” – Nu, zău, să moară mă-ta?)

            Comunismul e-n toate, / e-n cele ce sunt şi-n / cele ce mâine vor râde la soare!

Postat de pe data de 5 apr., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 809 ori.

Publica un raspuns