Discutam cu ceva vreme în urmă cu un distins istoric arădean despre genotipurile olteneşti, eu explicând culoarea ochilor unora dintre conaţionalii noştri şi prin eventualele influenţe ale genelor călăreţilor sarmaţi (vezi Nota 1) din Legiunea a XIII-a Gemina (vezi Nota 2), legiune ce a fost dislocată pe teritoriul Daciei felixizate (vezi Nota 3) după bătăliile traiano-decebaliene (vezi Nota 4). Cu un aşa interlocutor cult, nu am putut să nu aduc în discuţie originea secuilor, sărind repede peste poveştile cu tribul rătăcit al lui Attila (vezi Nota 5) şi comentând vreo 2-3 teorii alternative, inclusiv cea avară (vezi Nota 6), khazară (vezi Nota 7) sau chiar cumană. De la cumani, dicuţia a alunecat, inevitabil, la biborţi, o castă sau o gintă presupus cumană, care a ajuns în “funcţii de conducere” din Carpaţi până în insulele britanice, după cum îmi spunea distinsul interlocutor, povestindu-mi despre lecturile dumnealui din George Bariţ (vezi Nota 8), care cita, la rându-i, documente ale vremii despre “biborc”-i, ceea ce mi-a basculat imediat unica sinapsă funcţională din creier legătura cu “Biborţeni” (vezi Nota 9) şi apele minerale din zonă (vezi Nota 10).
La ceva vreme de la această discuţie, citeam un articol despre originea turanică a denumirilor cetăţii Bran şi a Ţării Bârsei (vezi Nota 11). Citind articolul, mi-am însuşit teoria că “barca” înseamnă în limbile turanice felină mare (cum ar fi tigru, leopard etc) şi e posibil să fie nume de familie a unei populaţii care a locuit sau a traversat ţinuturi locuite de aceste animale, persoane având aceste nume locuind [şi] în zona Transilvaniei. Şi cum exista obiceiul vlahilor de a denumi locurile după tipul locuitorilor, aşa se explică toponimele, hidronimele, etnonimele ş.a.m.d. de tipul “bârsan”, “bârsă”, “Bârsei” etc. De asemenea, unii din cumanii-tigri, având un oarecare grad nobiliar (vezi Nota 12) se numeau bey-biborţi sau biborţi, pozitiile militaro-princiare cumulate cu incursiunile în Europa, explicând accederea lor în diverse funcţii militare şi/sau nobiliare europene (vezi Nota 13), exact ce îmi spunea mie distinsul arădean (vezi Nota 14).
Şi chiar dacă nu sunt de acord întotdeauna cu distinsul Neagu Djuvara, în special în atitudinile lui legate de Antonescu Ion (vezi Nota 15), aşa cum reies acestea din recenta carte-interview (vezi Nota 16), totuşi, recunosc că sunt un djuvarist şi accept teoriile cumaniote ale distinsului profesor. Deşi poate fi enervant pentru nationalişti de toate soiurile, trebuie să spunem că statalitatea în majoritatea Europei a fost înfiinţată de barbari sau de migratori, acest lucru având explicaţie simplă în tradiţiile militare ale nou veniţilor. La fel cum francii au construit peste mixtura agrară galo-romană o structură statală germanică, la fel Basarab Întemeietorul, cuman neaoş, de-al nostru, din Ardeal, a înfiinţat Ungrovlahia (vezi Nota 17), sau cum slavii (vezi Nota 18) moroşeni, vasali maghiari, probabil parţial maghiarizaţi, descălecători, au înfiinţat Bogdania (vezi Nota 19), poate am avea nevoie de o infuzie de politică naţională, care să ne renască vigoarea ca popor, ce nu suntem capabili să generăm, prin algeri, mai mult decât comunişti şi popularişti fascişti la conducerea Patriei (vezi Nota 20). Poate, dată fiind capacitatea actualilor guvernatori ai Patriei de a vinde Patria oricui şi pe oricâţi bani, să încercăm să o vindem americanilor, la fel cum au facut ruşii cu Alaska (vezi Nota 21) şi să devenim al cincizecişitreilea stat al marii naţiuni americane. Poate atunci se va termina cu jaful, cu prostia ridicată la rang de virtute şi cu fascismul. Cred că mă apuc de învăţat “Yankee Doodle” şi alte cântece “patriotice”…
Note:
1. Sarmaţii erau un amestec de popoare scitice (iraniene) şi asiatice (mongolice). Dintre sarmaţii cu care ne-am intersectat amintesc iazigii/iasigii (vezi “Iaşi” în Moldova, “Iassz” în Ungaria), roxolanii şi sarmaţii din armata romană. Sarmaţii sunt descrişi ca “popor” războinic, buni călăreţi şi buni arcaşi.
2. Tradiţional, legiunea a XIII-a Gemina a fost recrutată din sudul Italiei, dar cohortele auxiliare (călăreţi, arcaşi etc) au fost şi din afara Imperiului. Astfel, arcaşii erau sirieni (posibil semiţi, având în vedere semnificaţia cuvântului “sirian” în antichitatea prearabă) iar cavaleria era alcatuită din sarmaţi.
3. Dacia Felix sau Dacia Romană sau Dacia Traiană a fost numele Daciei în sistemul imperial roman.
4. Traian, fost imperator roman şi Decebal, fost “rege” dac şi-au condus oştile în cele două războaie în care Dacia/dacii au fost înfrânţi.
5. Attila, cunoscut şi sub supranumele de Biciul lui Dumnezeu, a condus triburile hune şi populaţiile asociate lor în perioada de apogeu. Se pare că hunii au sfârşit prin a fi eliminaţi fizic sau asimilaţi. Există o teorie care spune ca secuii ar fi urmaşii unor ginţi de huni “pierdute” pe traseu.
6. Avarii au fost populaţii migratoare, de origine turcică care au avut formaţiuni statale pe Volga şi în Panonia. Există teoria că ungurii au împins avarii înspre Ardeal, urmaşii acestora fiind secuii, secui care au fost împinşi pe actualele poziţii când s-a eliberat terenul pentru saşi.
7. Khazarii sunt un popor turcic, devenit celebru prin faptul că este singurul exemplu din istoria umanităţii de trecere la iudaism (trecere parţială, la fel cum parţial s-au creştinat, s-au islamizat etc). Au avut un puternic centru de putere în nordul Caucazului. Se pare ca 1-3 triburi khazare au participat ca populaţii asociate valului unguresc în revărsarea spre Europa (cavarii). Se pare că celebrul Menumorut ar fi fost khazar, dat fiind că avea “neveste” (conform “Gesta Hungarorum”), deci nu putea fi creştin. Există o teorie care spune că urmaşi ai acestor cavari ar fi secuii, ceea ce ar explica mulţumitor existenţa “secuilor de Bihor”, dar şi secuii “sâmbotari”, secui ce foloseau inclusiv Steaua lui David şi care erau diferiţi de secuii “sâmbetişti” (adventiştii de ziua a şaptea).
8. Cunoscut şi sub numele de George/Gheorghe Bariţiu.
9. Biborţeni (în maghiară Bibarcfalva) este un sat din judeţul Covasna, Transilvania, România, situat la poalele munţilor Harghita. Aparţine administrativ de oraşul Baraolt.
10. În 1871 se face prima analiză a apei minerale naturale “Biborţeni”. Aceasta se referea la izvorul “Borhegyi” şi a fost făcută la Budapesta de către chimistul Molnar Janos, în calitate de membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale Maghiare.
11. Vezi “Vestigii turanice în Ţara Bârsei”, online la http://istorie.ulbsibiu.ro/studia/studia3_4/Ciocaltan.pdf.
12. În sensul populaţiilor cu tradiţie de luptători din stepă.
13. Poate că şi „Barcelona” catalană să fie tot un fel de „cumanism”.
14. Distinsul interlocutor mi-a zis că au ajuns inclusiv în insulele britanice.
15. Pe care eu îl consider un criminal, criminal de război, autor de genocid şi de epurare etnică. Şi, prezumtiv sabotor al economiei naţionale, deşi aici problema e discutabilă, dat fiind clearing-ul dintre România şi Germania, plătit de multe ori cu aur furat de către partea germană.
16. “Un secol cu Neagu Djuvara” de George Rădulescu, Editura Adevărul. 2011.
17. Cunoscuta ulterior ca “Valahia”, sau ca “Ţara Românească”.
18. Foarte posibil vlahizati, căci Dragoş făcea parte dintr-o ramură colaterală a familiei Codrenilor, cneji/conţi maramureseni.
19. Cunoscuta ulterior ca Moldova.
20. Vezi “O. Dan: Portretul elevului român: rasist şi dornic de dictatură”, online la http://yellowgondolin.wordpress.com/2011/04/11/o-dan-portretul-elevului-roman-rasist-si-dornic-de-dictatura/ şi “Tinere, ţara te vrea rasist, homofob, șovin, intolerant religios și ostil democrației…” online la http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/tinere-tara-te-vrea-rasist-homofob-sovin-intolerant-religios-si-ostil-democratiei-61406.html
21. Achiziţia teritoriului Alaska reprezintă cumpărarea teritoriului Alaska de către Statele Unite ale Americii de la Imperiul Rus în 1867. Achiziţia, efectuată la iniţiativa Secretarului de Stat american William H. Seward, s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafaţă de 1.518.800 km². Iniţial organizat sub numele de departmentul Alaska, zona a devenit apoi districtul Alaska şi teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959.
Biborţii, bârsanii şi americanii
Discutam cu ceva vreme în urmă cu un distins istoric arădean despre genotipurile olteneşti, eu explicând culoarea ochilor unora dintre conaţionalii noştri şi prin eventualele influenţe ale genelor călăreţilor sarmaţi (vezi Nota 1) din Legiunea a XIII-a Gemina (vezi Nota 2), legiune ce a fost dislocată pe teritoriul Daciei felixizate (vezi Nota 3) după bătăliile traiano-decebaliene (vezi Nota 4). Cu un aşa interlocutor cult, nu am putut să nu aduc în discuţie originea secuilor, sărind repede peste poveştile cu tribul rătăcit al lui Attila (vezi Nota 5) şi comentând vreo 2-3 teorii alternative, inclusiv cea avară (vezi Nota 6), khazară (vezi Nota 7) sau chiar cumană. De la cumani, dicuţia a alunecat, inevitabil, la biborţi, o castă sau o gintă presupus cumană, care a ajuns în “funcţii de conducere” din Carpaţi până în insulele britanice, după cum îmi spunea distinsul interlocutor, povestindu-mi despre lecturile dumnealui din George Bariţ (vezi Nota 8), care cita, la rându-i, documente ale vremii despre “biborc”-i, ceea ce mi-a basculat imediat unica sinapsă funcţională din creier legătura cu “Biborţeni” (vezi Nota 9) şi apele minerale din zonă (vezi Nota 10).
La ceva vreme de la această discuţie, citeam un articol despre originea turanică a denumirilor cetăţii Bran şi a Ţării Bârsei (vezi Nota 11). Citind articolul, mi-am însuşit teoria că “barca” înseamnă în limbile turanice felină mare (cum ar fi tigru, leopard etc) şi e posibil să fie nume de familie a unei populaţii care a locuit sau a traversat ţinuturi locuite de aceste animale, persoane având aceste nume locuind [şi] în zona Transilvaniei. Şi cum exista obiceiul vlahilor de a denumi locurile după tipul locuitorilor, aşa se explică toponimele, hidronimele, etnonimele ş.a.m.d. de tipul “bârsan”, “bârsă”, “Bârsei” etc. De asemenea, unii din cumanii-tigri, având un oarecare grad nobiliar (vezi Nota 12) se numeau bey-biborţi sau biborţi, pozitiile militaro-princiare cumulate cu incursiunile în Europa, explicând accederea lor în diverse funcţii militare şi/sau nobiliare europene (vezi Nota 13), exact ce îmi spunea mie distinsul arădean (vezi Nota 14).
Şi chiar dacă nu sunt de acord întotdeauna cu distinsul Neagu Djuvara, în special în atitudinile lui legate de Antonescu Ion (vezi Nota 15), aşa cum reies acestea din recenta carte-interview (vezi Nota 16), totuşi, recunosc că sunt un djuvarist şi accept teoriile cumaniote ale distinsului profesor. Deşi poate fi enervant pentru nationalişti de toate soiurile, trebuie să spunem că statalitatea în majoritatea Europei a fost înfiinţată de barbari sau de migratori, acest lucru având explicaţie simplă în tradiţiile militare ale nou veniţilor. La fel cum francii au construit peste mixtura agrară galo-romană o structură statală germanică, la fel Basarab Întemeietorul, cuman neaoş, de-al nostru, din Ardeal, a înfiinţat Ungrovlahia (vezi Nota 17), sau cum slavii (vezi Nota 18) moroşeni, vasali maghiari, probabil parţial maghiarizaţi, descălecători, au înfiinţat Bogdania (vezi Nota 19), poate am avea nevoie de o infuzie de politică naţională, care să ne renască vigoarea ca popor, ce nu suntem capabili să generăm, prin algeri, mai mult decât comunişti şi popularişti fascişti la conducerea Patriei (vezi Nota 20). Poate, dată fiind capacitatea actualilor guvernatori ai Patriei de a vinde Patria oricui şi pe oricâţi bani, să încercăm să o vindem americanilor, la fel cum au facut ruşii cu Alaska (vezi Nota 21) şi să devenim al cincizecişitreilea stat al marii naţiuni americane. Poate atunci se va termina cu jaful, cu prostia ridicată la rang de virtute şi cu fascismul. Cred că mă apuc de învăţat “Yankee Doodle” şi alte cântece “patriotice”…
Note:
1. Sarmaţii erau un amestec de popoare scitice (iraniene) şi asiatice (mongolice). Dintre sarmaţii cu care ne-am intersectat amintesc iazigii/iasigii (vezi “Iaşi” în Moldova, “Iassz” în Ungaria), roxolanii şi sarmaţii din armata romană. Sarmaţii sunt descrişi ca “popor” războinic, buni călăreţi şi buni arcaşi.
2. Tradiţional, legiunea a XIII-a Gemina a fost recrutată din sudul Italiei, dar cohortele auxiliare (călăreţi, arcaşi etc) au fost şi din afara Imperiului. Astfel, arcaşii erau sirieni (posibil semiţi, având în vedere semnificaţia cuvântului “sirian” în antichitatea prearabă) iar cavaleria era alcatuită din sarmaţi.
3. Dacia Felix sau Dacia Romană sau Dacia Traiană a fost numele Daciei în sistemul imperial roman.
4. Traian, fost imperator roman şi Decebal, fost “rege” dac şi-au condus oştile în cele două războaie în care Dacia/dacii au fost înfrânţi.
5. Attila, cunoscut şi sub supranumele de Biciul lui Dumnezeu, a condus triburile hune şi populaţiile asociate lor în perioada de apogeu. Se pare că hunii au sfârşit prin a fi eliminaţi fizic sau asimilaţi. Există o teorie care spune ca secuii ar fi urmaşii unor ginţi de huni “pierdute” pe traseu.
6. Avarii au fost populaţii migratoare, de origine turcică care au avut formaţiuni statale pe Volga şi în Panonia. Există teoria că ungurii au împins avarii înspre Ardeal, urmaşii acestora fiind secuii, secui care au fost împinşi pe actualele poziţii când s-a eliberat terenul pentru saşi.
7. Khazarii sunt un popor turcic, devenit celebru prin faptul că este singurul exemplu din istoria umanităţii de trecere la iudaism (trecere parţială, la fel cum parţial s-au creştinat, s-au islamizat etc). Au avut un puternic centru de putere în nordul Caucazului. Se pare ca 1-3 triburi khazare au participat ca populaţii asociate valului unguresc în revărsarea spre Europa (cavarii). Se pare că celebrul Menumorut ar fi fost khazar, dat fiind că avea “neveste” (conform “Gesta Hungarorum”), deci nu putea fi creştin. Există o teorie care spune că urmaşi ai acestor cavari ar fi secuii, ceea ce ar explica mulţumitor existenţa “secuilor de Bihor”, dar şi secuii “sâmbotari”, secui ce foloseau inclusiv Steaua lui David şi care erau diferiţi de secuii “sâmbetişti” (adventiştii de ziua a şaptea).
8. Cunoscut şi sub numele de George/Gheorghe Bariţiu.
9. Biborţeni (în maghiară Bibarcfalva) este un sat din judeţul Covasna, Transilvania, România, situat la poalele munţilor Harghita. Aparţine administrativ de oraşul Baraolt.
10. În 1871 se face prima analiză a apei minerale naturale “Biborţeni”. Aceasta se referea la izvorul “Borhegyi” şi a fost făcută la Budapesta de către chimistul Molnar Janos, în calitate de membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale Maghiare.
11. Vezi “Vestigii turanice în Ţara Bârsei”, online la http://istorie.ulbsibiu.ro/studia/studia3_4/Ciocaltan.pdf.
12. În sensul populaţiilor cu tradiţie de luptători din stepă.
13. Poate că şi „Barcelona” catalană să fie tot un fel de „cumanism”.
14. Distinsul interlocutor mi-a zis că au ajuns inclusiv în insulele britanice.
15. Pe care eu îl consider un criminal, criminal de război, autor de genocid şi de epurare etnică. Şi, prezumtiv sabotor al economiei naţionale, deşi aici problema e discutabilă, dat fiind clearing-ul dintre România şi Germania, plătit de multe ori cu aur furat de către partea germană.
16. “Un secol cu Neagu Djuvara” de George Rădulescu, Editura Adevărul. 2011.
17. Cunoscuta ulterior ca “Valahia”, sau ca “Ţara Românească”.
18. Foarte posibil vlahizati, căci Dragoş făcea parte dintr-o ramură colaterală a familiei Codrenilor, cneji/conţi maramureseni.
19. Cunoscuta ulterior ca Moldova.
20. Vezi “O. Dan: Portretul elevului român: rasist şi dornic de dictatură”, online la http://yellowgondolin.wordpress.com/2011/04/11/o-dan-portretul-elevului-roman-rasist-si-dornic-de-dictatura/ şi “Tinere, ţara te vrea rasist, homofob, șovin, intolerant religios și ostil democrației…” online la http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/tinere-tara-te-vrea-rasist-homofob-sovin-intolerant-religios-si-ostil-democratiei-61406.html
21. Achiziţia teritoriului Alaska reprezintă cumpărarea teritoriului Alaska de către Statele Unite ale Americii de la Imperiul Rus în 1867. Achiziţia, efectuată la iniţiativa Secretarului de Stat american William H. Seward, s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafaţă de 1.518.800 km². Iniţial organizat sub numele de departmentul Alaska, zona a devenit apoi districtul Alaska şi teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959.
