Cu câţiva ani în urmă, PD-ul era membru al grupului Socialist din Parlamentul European. Iar faptul că un partid de buzunar, fostul P-L-D.,  cuprinzând pe domnii Stolojan, Valeriu Stoica, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, a aderat la PD, nu înseamnă că acesta automat are ceva de a face cu liberalismul şi cu dreapta doctrinară.

A buzunări cetăţenii poate fi numit oricum, în nici un caz liberalism. Liberalism înseamnă relaxare fiscală, şi iniţiative de a se crea locuri de muncă, adică un alt capitol de corigenţă a actualei guvernări.

Şi mai este un lucru foarte important. De sute de ani, cam la începuturile apariţiei industriei, filozofii de atunci, în majoritatea lor au ajuns la concluzia că motorul relansării economice este compus dintr-un ansamblu de măsuri liberale:

Adam Smith, spunea că piaţa liberă ar fi  mecanismul necesar şi (adesea) suficient pentru a construi o societate bună. Acea „mână invizibilă” care guvernează singură, fără greş „societatea comercială” .

Montesquieu, în „De l’esprit des lois”, 1748, spunea că „Într-o naţiune liberă, se munceşte mai mult pentru a agonisi decât pentru a pune deoparte”

Vi se pare că a fost vorba de aşa ceva în ultimii 2 ani?

Dacă s-ar fi explicat unui copil de gimnaziu că bugetul statului român asemenea unui bazin are un robinet prin care intră banii din economie, dar evacuarea, care înseamnă obligaţiile statului, are un debit mai mare şi se goleşte bazinul, copilul ar fi afirmat că de urgenţă, trebuie astupată ieşirea din bazin. Asta a făcut şi guvernul PD. Pentru asta nu îţi trebuie nici măcar şcoală.

Dar această guvernare nu a priceput nici o clipă, că instituţiile statului deservesc populaţia, nu populaţia devine sluga instituţiilor. Cui să-i spui asta, celor care în 21 de ani nu au fost în stare să găsească o doctrină şi să o aplice? Să fiu bine înţeles. Am crezut sincer în varianta, uşor artificială, ca o formaţiune funcţională, experimentată, să ocupe culoarul liber din competiţia politică. Chiar cu un gest uşor forţat, odată oamenii puşi la muncă să slujească onest o orientare politică, pe ansamblu, ar avea de câştigat democraţia, printr-o competiţie între grupări bine definite în cadrul pluralismului politic.

Zic unii că domnul Blaga, şi nu numai el, intenţionează să propună schimbarea numelui Partidului Democrat, în, probabil, Partidul Democrat Popular.

Să vedem ce zic ştiinţele politice: “Este dificil de determinat cu exactitate sursa conceptului «  popular », termenul putând fi catalogat ca ambiguu în vocabularul politologic. Ce este de remarcat, însă, este faptul că “popular” sau “popularianismul” nu desemneaza vreo doctrină, ca set de idei, principii şi soluţii politice. Folosirea sa în ultimul deceniu se datorează, deci, nu impunerii vreunei doctrine “populare”, ci mai degrabă elasticităţii termenului, care permite reunirea sub aceeaşi umbrelă ideologică a creştin-democraţiei, a conservatorismului sau chiar a unor forme de liberalism. Totuşi, la începutul secolului al XX-lea, popularianismul se impune ca echivalent al creştin-democraţiei, când a fost preferat din considerente tactice sau doctrinare. Într-o perioadă când partidele se adresau unui electorat bine delimitat, gen proletariat sau burghezie, popularii se adresau întregului popor din perspectiva moralei creştine şi a iubirii aproapelui, spre a se deosebi de liberalii burghezi sau de conservatorii elitisti”.

Aşa ar trebui să arate şansa corabiei PD de a evita scufundarea. Aceasta include şi niţică morală creştină. După tăierea salariilor, a pensiilor, văzând golirea spitalelor şi comasarea bolnavilor, a celor care nu au fost expediaţi acasă, ca o mică păcăleală de 1 aprilie, nu văd nici creştinism, nici morală.

Domnul Ioan Oltean, vecin de-al nostru din Bistriţa, vicepreşedinte al PD, spune că  ieşirea din recesiune la finalul primului trimestru nu înseamnă că începând de la 1 aprilie se vor întâlni „munţi de mămăligă în fiecare localitate şi râuri de lapte”. Acest domn nu ştie că importăm o treime din laptele de pe piaţă, şi că, lucru învăţat la gimnaziu, alimentaţia exagerată cu mămăligă duce la pelagră, o boală gravă? Pentru Dumnezeu, suntem în secolul XXI !

Despre doctrine, si numai…

Cu câţiva ani în urmă, PD-ul era membru al grupului Socialist din Parlamentul European. Iar faptul că un partid de buzunar, fostul P-L-D.,  cuprinzând pe domnii Stolojan, Valeriu Stoica, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, a aderat la PD, nu înseamnă că acesta automat are ceva de a face cu liberalismul şi cu dreapta doctrinară.

A buzunări cetăţenii poate fi numit oricum, în nici un caz liberalism. Liberalism înseamnă relaxare fiscală, şi iniţiative de a se crea locuri de muncă, adică un alt capitol de corigenţă a actualei guvernări.

Şi mai este un lucru foarte important. De sute de ani, cam la începuturile apariţiei industriei, filozofii de atunci, în majoritatea lor au ajuns la concluzia că motorul relansării economice este compus dintr-un ansamblu de măsuri liberale:

Adam Smith, spunea că piaţa liberă ar fi  mecanismul necesar şi (adesea) suficient pentru a construi o societate bună. Acea „mână invizibilă” care guvernează singură, fără greş „societatea comercială” .

Montesquieu, în „De l’esprit des lois”, 1748, spunea că „Într-o naţiune liberă, se munceşte mai mult pentru a agonisi decât pentru a pune deoparte”

Vi se pare că a fost vorba de aşa ceva în ultimii 2 ani?

Dacă s-ar fi explicat unui copil de gimnaziu că bugetul statului român asemenea unui bazin are un robinet prin care intră banii din economie, dar evacuarea, care înseamnă obligaţiile statului, are un debit mai mare şi se goleşte bazinul, copilul ar fi afirmat că de urgenţă, trebuie astupată ieşirea din bazin. Asta a făcut şi guvernul PD. Pentru asta nu îţi trebuie nici măcar şcoală.

Dar această guvernare nu a priceput nici o clipă, că instituţiile statului deservesc populaţia, nu populaţia devine sluga instituţiilor. Cui să-i spui asta, celor care în 21 de ani nu au fost în stare să găsească o doctrină şi să o aplice? Să fiu bine înţeles. Am crezut sincer în varianta, uşor artificială, ca o formaţiune funcţională, experimentată, să ocupe culoarul liber din competiţia politică. Chiar cu un gest uşor forţat, odată oamenii puşi la muncă să slujească onest o orientare politică, pe ansamblu, ar avea de câştigat democraţia, printr-o competiţie între grupări bine definite în cadrul pluralismului politic.

Zic unii că domnul Blaga, şi nu numai el, intenţionează să propună schimbarea numelui Partidului Democrat, în, probabil, Partidul Democrat Popular.

Să vedem ce zic ştiinţele politice: “Este dificil de determinat cu exactitate sursa conceptului «  popular », termenul putând fi catalogat ca ambiguu în vocabularul politologic. Ce este de remarcat, însă, este faptul că “popular” sau “popularianismul” nu desemneaza vreo doctrină, ca set de idei, principii şi soluţii politice. Folosirea sa în ultimul deceniu se datorează, deci, nu impunerii vreunei doctrine “populare”, ci mai degrabă elasticităţii termenului, care permite reunirea sub aceeaşi umbrelă ideologică a creştin-democraţiei, a conservatorismului sau chiar a unor forme de liberalism. Totuşi, la începutul secolului al XX-lea, popularianismul se impune ca echivalent al creştin-democraţiei, când a fost preferat din considerente tactice sau doctrinare. Într-o perioadă când partidele se adresau unui electorat bine delimitat, gen proletariat sau burghezie, popularii se adresau întregului popor din perspectiva moralei creştine şi a iubirii aproapelui, spre a se deosebi de liberalii burghezi sau de conservatorii elitisti”.

Aşa ar trebui să arate şansa corabiei PD de a evita scufundarea. Aceasta include şi niţică morală creştină. După tăierea salariilor, a pensiilor, văzând golirea spitalelor şi comasarea bolnavilor, a celor care nu au fost expediaţi acasă, ca o mică păcăleală de 1 aprilie, nu văd nici creştinism, nici morală.

Domnul Ioan Oltean, vecin de-al nostru din Bistriţa, vicepreşedinte al PD, spune că  ieşirea din recesiune la finalul primului trimestru nu înseamnă că începând de la 1 aprilie se vor întâlni „munţi de mămăligă în fiecare localitate şi râuri de lapte”. Acest domn nu ştie că importăm o treime din laptele de pe piaţă, şi că, lucru învăţat la gimnaziu, alimentaţia exagerată cu mămăligă duce la pelagră, o boală gravă? Pentru Dumnezeu, suntem în secolul XXI !

Postat de pe data de 5 apr., 2011 in categoria Civism, Cultură. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,346 ori.

Publica un raspuns