Cel mai respectat şi carismatic critic de film român din ultimele două decenii s-a stins din viaţă în acest sfârşit de săptămână. Autoritatea şi prestigiul lui Alex Leo Şerban, susţinute de inteligenţa sa alertă şi de un extrem de acut simţ al valorii au fost reperele unei personalităţi cu totul speciale pentru scena publică a culturii noastre. Deopotrivă cel mai influent critic de film român şi un talentat eseist, poet şi traducător, conectat la mai tot ce reprezenta noutate în teoriile artei contemporane, Alex Leo Şerban a fost şi o personalitate cu totul paradoxală, inconformistă şi suprinzătoare. A fost, probabil, un caz irepetabil de reprezetare a intelectualului public, respectat sau controversat la aproape toate nivelurile lumii noastre.

Discursul lui Alex Leo Şerban din paginile Dilemei Vechi (al cărui membru fondator a fost) sau ale altor, nenumărate, publicaţii culturale româneşti, impunând sau consolidând în percepţia publică pelicule, definind tendinţe şi prefigurând evoluţii, a fost dublat de o extrem de vie prezenţă online (pe forumul cinemagia, de pildă), mergând până la publicarea unor materiale în formă exclusiv electronică (pe liternet).  În vara anului trecut îi citeam, în varianta online a Dilemei Vechi, un poem, absolut inedit, scris în Lisabona, amintind de apetenţa pentru lirism a firii lui, de altfel vizibilă printre rândurile comentariilor critice şi fiind evident legat de decizia retragerii din oficiul criticii de film şi a exilului în Argentina.

Cel puţin două cărţi ale lui Alex Leo Şerban au devenit referinţe obligatorii pentru artele vizuale şi filmul contemporan, conţinând o perspectivă de o impunătoare limpezime şi subtilitate asupra sensului şi a poeticii imaginii: „De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema” (2006) şi „4 decenii, 3 ani şi 2 luni cu filmul românesc” (2009). Aceasta din urmă parafrazează celebrul titlu semnat Cristian Mungiu care a marcat decisiv, prin premiile şi receptarea obţinute, cotitura spre performanţă şi recunoaştere mondială a noului val în cinematografia românească. Nou val de regizori şi actori care îi datorează, lui Alex Leo Şerban, vizibilitatea şi creditul internaţional girate de o voce cu o sonoritate pe care nu a mai avut-o, niciodată, un alt critic de film român (iar faptul că a fost invitat în celebra emisiune „Double Je” a lui Bernard Pivot, în 2004, e revelator în acest sens).

Alex Leo Şerban s-a născut la 28 iunie 1959 la Bucureşti. Nimeni nu i-ar fi dat vârsta pe care o împlinea în 2009, când şi-a sărbătorit în mod original ziua de naştere printr-o proiecţie de film de artă în capitală. Era, la bază, filolog, absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti (1983). A beneficiat de câteva stagii de pregătire şi burse în străinătate (Franţa, Statele Unite) după revoluţie.

A semnat poezie, eseu, cronică de film, traduceri în majoritatea publicaţiilor culturale din ţară (Secolul XX, România Literară, Luceafărul, Contrapunct, LAI, Lettre International, ID, Observator cultural, Suplimentul de duminică, pe unele platforme online – Liternet, etc.) şi în câteva, prestigioase, publicaţii din străinătate (Cahiers du cinema, Film Comment, Cover Magazine).

 

Cărţile lui Alex Leo Şerban:

Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (în colaborare cu Mihai Chirilov și Ștefan Bălan – Ed. Idea Design & Print 2004), Premiul Asociației criticilor de film din România

Dietetica lui Robinson (Ed. Curtea Veche, 2006), nominalizata la Premiile revistei România literară și la cele ale Uniunii Scriitorilor

De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema (Ed. Polirom, 2006), Premiul de critică cinematografică al Uniunii Cineaștilor

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc (Ed. Polirom, 2009)

Expoziţiile personale:

Fransurfaces (Institutul Francez București, 1993)

retrouve la distance (Institutul Francez Bucuresti, 2002)

B-Side Stories (Centrul Internațional pentru Artă Contemporană București si Centrul Sindan Cluj, 2002)

RetroVizoare (Libraria Cărturești Verona, 2006)

Traducerile:

Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco (Teatrul Național din București, 1994),

Paul Bowles, The Sheltering Sky (Editura Univers, 1996 și Editura Humanitas, 2006)

Paul Bowles, Up Above the World (Humanitas, 2006),

Martin Sherman, Bent (Teatrul Național din Timișoara, 1999, și Teatrul Bulandra din București, 2002)

Yasmina Reza, Conversations après un enterrement (Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, 2000)

ALŞ în dialog cu Daniel Cristea-Enache

Dumitru-Mircea BUDA

In memoriam – Alex Leo Şerban

Cel mai respectat şi carismatic critic de film român din ultimele două decenii s-a stins din viaţă în acest sfârşit de săptămână. Autoritatea şi prestigiul lui Alex Leo Şerban, susţinute de inteligenţa sa alertă şi de un extrem de acut simţ al valorii au fost reperele unei personalităţi cu totul speciale pentru scena publică a culturii noastre. Deopotrivă cel mai influent critic de film român şi un talentat eseist, poet şi traducător, conectat la mai tot ce reprezenta noutate în teoriile artei contemporane, Alex Leo Şerban a fost şi o personalitate cu totul paradoxală, inconformistă şi suprinzătoare. A fost, probabil, un caz irepetabil de reprezetare a intelectualului public, respectat sau controversat la aproape toate nivelurile lumii noastre.

Discursul lui Alex Leo Şerban din paginile Dilemei Vechi (al cărui membru fondator a fost) sau ale altor, nenumărate, publicaţii culturale româneşti, impunând sau consolidând în percepţia publică pelicule, definind tendinţe şi prefigurând evoluţii, a fost dublat de o extrem de vie prezenţă online (pe forumul cinemagia, de pildă), mergând până la publicarea unor materiale în formă exclusiv electronică (pe liternet).  În vara anului trecut îi citeam, în varianta online a Dilemei Vechi, un poem, absolut inedit, scris în Lisabona, amintind de apetenţa pentru lirism a firii lui, de altfel vizibilă printre rândurile comentariilor critice şi fiind evident legat de decizia retragerii din oficiul criticii de film şi a exilului în Argentina.

Cel puţin două cărţi ale lui Alex Leo Şerban au devenit referinţe obligatorii pentru artele vizuale şi filmul contemporan, conţinând o perspectivă de o impunătoare limpezime şi subtilitate asupra sensului şi a poeticii imaginii: „De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema” (2006) şi „4 decenii, 3 ani şi 2 luni cu filmul românesc” (2009). Aceasta din urmă parafrazează celebrul titlu semnat Cristian Mungiu care a marcat decisiv, prin premiile şi receptarea obţinute, cotitura spre performanţă şi recunoaştere mondială a noului val în cinematografia românească. Nou val de regizori şi actori care îi datorează, lui Alex Leo Şerban, vizibilitatea şi creditul internaţional girate de o voce cu o sonoritate pe care nu a mai avut-o, niciodată, un alt critic de film român (iar faptul că a fost invitat în celebra emisiune „Double Je” a lui Bernard Pivot, în 2004, e revelator în acest sens).

Alex Leo Şerban s-a născut la 28 iunie 1959 la Bucureşti. Nimeni nu i-ar fi dat vârsta pe care o împlinea în 2009, când şi-a sărbătorit în mod original ziua de naştere printr-o proiecţie de film de artă în capitală. Era, la bază, filolog, absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti (1983). A beneficiat de câteva stagii de pregătire şi burse în străinătate (Franţa, Statele Unite) după revoluţie.

A semnat poezie, eseu, cronică de film, traduceri în majoritatea publicaţiilor culturale din ţară (Secolul XX, România Literară, Luceafărul, Contrapunct, LAI, Lettre International, ID, Observator cultural, Suplimentul de duminică, pe unele platforme online – Liternet, etc.) şi în câteva, prestigioase, publicaţii din străinătate (Cahiers du cinema, Film Comment, Cover Magazine).

 

Cărţile lui Alex Leo Şerban:

Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (în colaborare cu Mihai Chirilov și Ștefan Bălan – Ed. Idea Design & Print 2004), Premiul Asociației criticilor de film din România

Dietetica lui Robinson (Ed. Curtea Veche, 2006), nominalizata la Premiile revistei România literară și la cele ale Uniunii Scriitorilor

De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema (Ed. Polirom, 2006), Premiul de critică cinematografică al Uniunii Cineaștilor

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc (Ed. Polirom, 2009)

Expoziţiile personale:

Fransurfaces (Institutul Francez București, 1993)

retrouve la distance (Institutul Francez Bucuresti, 2002)

B-Side Stories (Centrul Internațional pentru Artă Contemporană București si Centrul Sindan Cluj, 2002)

RetroVizoare (Libraria Cărturești Verona, 2006)

Traducerile:

Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco (Teatrul Național din București, 1994),

Paul Bowles, The Sheltering Sky (Editura Univers, 1996 și Editura Humanitas, 2006)

Paul Bowles, Up Above the World (Humanitas, 2006),

Martin Sherman, Bent (Teatrul Național din Timișoara, 1999, și Teatrul Bulandra din București, 2002)

Yasmina Reza, Conversations après un enterrement (Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, 2000)

ALŞ în dialog cu Daniel Cristea-Enache

Dumitru-Mircea BUDA

Postat de pe data de 10 apr., 2011 in categoria Civism, Cultură, Divertisment, Evenimente, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,304 ori.

Publica un raspuns