Clasa politică este de departe una din cele mai slabe din istoria României, de la 1918 încoace, exceptând anii comunismului când lipsa pluripartitismului a adus o situație de lipsă și de clasă politică propriu-zisă.

Presa este subordonată, iar cea care nu este subordonată este mercenară (vezi mărturiile lui Stelian Negrea, fost șef al departamentului de investigații de la Antena 3). Cum sugera la un moment dat Aurelian Grama, dacă am avea tăria de caracter ar trebui ca măcar vreo lună de zile să nu mai amintim de nici un politician, în nici un spațiu editorial. Să le dăm liber tuturor, indiferent de culoarea politică. Dar, firește, asta nu e cu putință pentru că nu avem toți această libertate.

Și atunci ce ne facem? Păi câți dintre dumneavoastră ați auzit & folosit două legi: 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și 52/2003 privind transparența decizională. Ce-ar fi dacă 10% din electoratul din România și-ar dezvolta peste noapte simțul civic și ar cere socoteală la Primărie pentru modul în care este cheltuit banul public. Mai apoi s-ar duce, evident nemulțumiți de răspuns (care este obligatoriu de dat prin lege), să ceară lămuriri și de la Curtea de Conturi. Mai apoi de la DNA. Mai apoi de la Curtea de Apel. Mai apoi de la CSM. Mai apoi, de ce nu, de la președintele Traian Băsescu. Iar mai apoi cu tot serialul să bată la ușile televiziunilor. Să pună dosarele astfel întocmite în brațele parlamentarilor (care au program de audiențe). Să scrie Comisiei Europene (căreia i te poți adresa în limba română). Și tot așa. Atât noi, fiecare, individual, dar și sindicatul X, asociația Y, patronatul Z. Repet, nu cred că ar fi nevoie de mai mult de 10% din populația cu drept de vot, mai ales dacă e un 10% din cei care nu merg la vot. Adică exact aceia care pot face diferența.

Democrația (ne)participativă

Clasa politică este de departe una din cele mai slabe din istoria României, de la 1918 încoace, exceptând anii comunismului când lipsa pluripartitismului a adus o situație de lipsă și de clasă politică propriu-zisă.

Presa este subordonată, iar cea care nu este subordonată este mercenară (vezi mărturiile lui Stelian Negrea, fost șef al departamentului de investigații de la Antena 3). Cum sugera la un moment dat Aurelian Grama, dacă am avea tăria de caracter ar trebui ca măcar vreo lună de zile să nu mai amintim de nici un politician, în nici un spațiu editorial. Să le dăm liber tuturor, indiferent de culoarea politică. Dar, firește, asta nu e cu putință pentru că nu avem toți această libertate.

Și atunci ce ne facem? Păi câți dintre dumneavoastră ați auzit & folosit două legi: 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și 52/2003 privind transparența decizională. Ce-ar fi dacă 10% din electoratul din România și-ar dezvolta peste noapte simțul civic și ar cere socoteală la Primărie pentru modul în care este cheltuit banul public. Mai apoi s-ar duce, evident nemulțumiți de răspuns (care este obligatoriu de dat prin lege), să ceară lămuriri și de la Curtea de Conturi. Mai apoi de la DNA. Mai apoi de la Curtea de Apel. Mai apoi de la CSM. Mai apoi, de ce nu, de la președintele Traian Băsescu. Iar mai apoi cu tot serialul să bată la ușile televiziunilor. Să pună dosarele astfel întocmite în brațele parlamentarilor (care au program de audiențe). Să scrie Comisiei Europene (căreia i te poți adresa în limba română). Și tot așa. Atât noi, fiecare, individual, dar și sindicatul X, asociația Y, patronatul Z. Repet, nu cred că ar fi nevoie de mai mult de 10% din populația cu drept de vot, mai ales dacă e un 10% din cei care nu merg la vot. Adică exact aceia care pot face diferența.

Postat de pe data de 10 mai, 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,997 ori.

8 Raspunsuri pentru “Democrația (ne)participativă”

  1. marcel huciu spune:

    „Păi câți dintre dumneavoastră ați auzit & folosit două legi: 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și 52/2003 privind transparența decizională. Ce-ar fi dacă 10% din electoratul din România și-ar dezvolta peste noapte simțul civic și ar cere socoteală la Primărie pentru modul în care este cheltuit banul public. Mai apoi s-ar duce, evident nemulțumiți de răspuns (care este obligatoriu de dat prin lege), să ceară lămuriri și de la Curtea de Conturi.”
    Cataline draga, daca bine iti aduci aminte cam asa ceva am facut cu ceva ani in urma!!! Mai mult decat atat, am pus la dispozitia presei muresene si alte documente decat cele care erau legate de tema mea, inclusiv tie. Unde te-ai infundat, de ce? Care a fost sprijinul „societatii civile” fata de demersurile mele mult mediatizate?Iti spun eu: un singur targumuresean, n-are rost sa folosesc nume din motive pe care le cunosti, si-a aratat disponibilitatea de a ma sprijini. In rest, bravo, hai la o bere, ce tare esti! In schimb, in zilele noastre, sunt personaje din diverse sisteme, care se lauda ca au dosarele deja pregatite pentru diversi actuali potentati si de-abia asteapta sa cada de la putere si-atunci sa vezi! Intreaba-i de ce nu au cojones acum! Pai acum ce primesc la schimb? Ma opresc aici ca incepe sa-mi creasca tensiunea degeaba!
    No servus!

    • marcel, înainte să-ți crească tensiunea, consultă arhiva de la punctul, ziar în care am relatat de mai multe ori despre acțiunile tale. iar dacă mi-a scăpat ceva, ai numărul meu și-ți stau în continuare la dispoziție. 🙂

      o zi faină!

      • marcel huciu spune:

        probabil nu m-am facut inteles! n-are nici o legatura cu presa, dimpotriva, actiunea mea a fost foarte bine mediatizata.
        insa pe de alta parte, la fiecare conferinta de presa furnizam si alte informatii si documente, legate de subiect. despre astea incercam sa spun.
        1. mai exact, ma refeream la documente ale curtii de conturi: controale, rapoarte, decizii ale instantelor privitor la activitatea de blocare/parcare/taxare in urma plangerilor depuse de curtea de conturi mures, dosare, documente si sesizari depuse de aceeasi institutie la DNA. this kind of stuf, nu doar actiunea mea in instanta
        2.nu stiu ca cineva din presa mureseana sa fi avut acces sau sa fi sapat mai adanc la tema. (care tema, intre noi fie vorba, era de un milion de ori mai interesanta decat faptul ca am anulat o hotarare de consiliu).
        3. nu mai am numarul tau de telefon! sorry.
        servus.

        • curtea de conturi nu suflă informații pe cale oficială, însă de dosarele aflate pe rol la diferite instanțe am mai relatat. numărul meu e 0724.023.740 în caz că ai informații despre care nu s-a scris.

      • marcel huciu spune:

        si am uitat ceva de clarificat: prin „societate civila” intelegeam amicii, cunostintele sau pur si simplu proprietarii de masini din oras direct interesati (mai degraba direct beneficiari) ai rezultatelor demersurilor mele. au fost ele si chestii nasoale, dar… n-are rost. hai ca m-am linistit!
        poate schimbam opinii pe teme cu adevart importante.
        pa

  2. Mircea spune:

    Chestia cu presa mercenara ma calca pe nervi! De ce?
    S-ar putea sa avem creier in cap, sa mai si discernem informatia, tonul, si/sau sa o verificam din alte surse… Exista carti, internet, curiozitate… la unii. Nu toti sunt plante! Ieri vorbeam cu cineva suparat ca antena 3 este prea vehementa. Daca avem o singura viata, si „fratii” nostri bipezi, ca ne conduc, isi bat joc de noi, ce ar trebui sa facem? Sa ii pupam pe … chelie? Sarbii de mult ar fi iesit in strada cu … ia faceti un exercitiu de imaginatie! Ei, cu ce?

  3. brother magyar spune:

    fac si eu o intrebare,presa este sau nu o afacere?

Publica un raspuns