Mai ascult din când în când BBC Radio 1, un fel de Radio România al englezilor (la care săptămâna asta cânta live Lady Gaga, într-un fel de Guerrilive Radio Session). Alaltăseară m-am scârpinat puțin în vârful capului pentru că nu înțelegeam de ce anume s-a discutat preț de vreo 10-15 minute despre un anume domn Ken Clarke (Justice Secretary), pentru următoarea formulare dintr-o declarație publică: serious, proper rapes. Adică domnul Clarke făcea involuntar și inconștient o clasificare a violurilor în violuri grave și unele de duzină. Fără să folosească prea multe adjective, pe un ton extrem de relaxat, crainicii BBC pur și simplu relatau despre declarație din toate unghiurile posibile și imposibile. Până m-au plictisit cu totul.

Una din explicațiile pentru care formularea politicianului a născut o asemenea dezbatere era contextul. În Marea Britanie se discută pe larg despre un proiect legislativ prin care violatorilor să li se reducă la jumătate pedeapsa dacă aceștia își recunosc fapta încă de la începutul procesului.

Astăzi, pe site-ul BBC News, la secțiunea UK Politics, domnul Clarke e din nou cap de afiș. Domnia sa își cere scuze public spunând: All rape is serious. It’s one of the gravest crimes. My choice of words was wrong(…) As a politician I made a mistake by allowing myself to get drawn into a great long argument about exactly what the gradations of rape were(…) I obviously upset a lot of people by what I said and I’m sorry if I did, by the way I put it.

Adică toate violurile sunt grave, violul e una din cele mai grave fapte, formularea mea a fost greșită(…) Ca politician am făcut o greșeală, lăsându-mă atras într-o argumentație despre gradele exacte ale unui viol(…) Am supărat, evident, mai multă lume prin ceea ce am spus, și îmi pare rău dacă e așa, prin modul în care m-am exprimat.

Așadar, cam aceasta este reacția firească a unui politician atunci când este prins cu garda jos, vorbind câte-o trăsnaie. Fie că te întâlnești cu cine nu trebuie (cazul domnului Geoană), fie că o faci țigancă împuțită pe o jurnalistă (vezi cazul domnului Băsescu), fie că te oferi să-i areți unei jurnaliste trompa roșie a elefantului (vezi cazul domnului Florea). Și lista poate continua. În fine, ideea e de a compara ceea ce e la noi, cu ceea ce e normal. Iar pentru asta, îmi cam pare rău că din presa românească au dispărut aproape complet paginile de politică externă.

Despre finețuri

Mai ascult din când în când BBC Radio 1, un fel de Radio România al englezilor (la care săptămâna asta cânta live Lady Gaga, într-un fel de Guerrilive Radio Session). Alaltăseară m-am scârpinat puțin în vârful capului pentru că nu înțelegeam de ce anume s-a discutat preț de vreo 10-15 minute despre un anume domn Ken Clarke (Justice Secretary), pentru următoarea formulare dintr-o declarație publică: serious, proper rapes. Adică domnul Clarke făcea involuntar și inconștient o clasificare a violurilor în violuri grave și unele de duzină. Fără să folosească prea multe adjective, pe un ton extrem de relaxat, crainicii BBC pur și simplu relatau despre declarație din toate unghiurile posibile și imposibile. Până m-au plictisit cu totul.

Una din explicațiile pentru care formularea politicianului a născut o asemenea dezbatere era contextul. În Marea Britanie se discută pe larg despre un proiect legislativ prin care violatorilor să li se reducă la jumătate pedeapsa dacă aceștia își recunosc fapta încă de la începutul procesului.

Astăzi, pe site-ul BBC News, la secțiunea UK Politics, domnul Clarke e din nou cap de afiș. Domnia sa își cere scuze public spunând: All rape is serious. It’s one of the gravest crimes. My choice of words was wrong(…) As a politician I made a mistake by allowing myself to get drawn into a great long argument about exactly what the gradations of rape were(…) I obviously upset a lot of people by what I said and I’m sorry if I did, by the way I put it.

Adică toate violurile sunt grave, violul e una din cele mai grave fapte, formularea mea a fost greșită(…) Ca politician am făcut o greșeală, lăsându-mă atras într-o argumentație despre gradele exacte ale unui viol(…) Am supărat, evident, mai multă lume prin ceea ce am spus, și îmi pare rău dacă e așa, prin modul în care m-am exprimat.

Așadar, cam aceasta este reacția firească a unui politician atunci când este prins cu garda jos, vorbind câte-o trăsnaie. Fie că te întâlnești cu cine nu trebuie (cazul domnului Geoană), fie că o faci țigancă împuțită pe o jurnalistă (vezi cazul domnului Băsescu), fie că te oferi să-i areți unei jurnaliste trompa roșie a elefantului (vezi cazul domnului Florea). Și lista poate continua. În fine, ideea e de a compara ceea ce e la noi, cu ceea ce e normal. Iar pentru asta, îmi cam pare rău că din presa românească au dispărut aproape complet paginile de politică externă.

Postat de pe data de 20 mai, 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 522 ori.

Publica un raspuns