Astăzi am stat 20 de minute în așteptarea unui domn cu care trebuia să mă întâlnesc. Mă vedea, îl vedeam. Eu îl așteptam, el își servea liniștit micul dejun. Stabilisem întâlnirea de ieri, iar astăzi, telefonic, doar ora exactă. Am așteptat 20 de minute până și-a isprăvit micul dejun, după care a venit, iar în 10 minute întâlnirea noastră s-a terminat.

La teatru, dacă nu știați, se merge ceva mai devreme decât ora la care începe spectacolul. Ai câteva mici treburi de rezolvat înainte: luat bilet, lăsat haină la garderobă, citit un pliant despre spectacol, găsit locul înscris pe bilet, închis telefon etc. Așadar, dacă spectacolul e la ora 19, se cade să vii cel mai târziu pe la 18:45-18:50, pentru că nu vi singur la spectacol, ci mai sunt și alții care își cumpără bilet, lasă haina la garderobă etc.

La întâlniri nu te duci ca să ajungi fix la ora de întâlnire, ci cu 5 minute înainte, ca să găsești locul, omul, loc de parcare și multe multe alte neprevăzute.

Sigur, e și un „porumbel” de-al meu, un fix de care nu scap. Dar pe de altă parte nici nu vreau să scap de el, cu riscul de-a părea ridicol. Lipsa deprinderii românului de a fi punctual, după mintea mea, nu e tocmai întâmplătoare. Întârzierea denotă un las că-i bine și așa, o lipsă de seriozitate, o lipsă de respect față de semeni, față de interlocutor, față de evenimentul la care trebuie să ajungi, față de partenerul (de orice natură o fi) cu care te vezi. Un dulce balcanism care denotă un caracter slab, o bâjbâială organizatorică, o lipsă de interes pentru un gest de minim bun-simț. O lipsă de auto-apreciere a propriului cuvânt dat. Poate nu conștient, dar acesta este mesajul transmis. Întârzii, înseamnă că ești slab cu tine însuți pentru că nu ești în stare să-ți programezi propriul timp. Întârzii, înseamnă că îți bați joc de mine, pentru că nu te interesează că-mi mănânci propriul meu timp.

Află că dacă am întâlnire cu un ministru (un om prin excelență destul de ocupat), el nu mă ține niciodată în antecameră mai mult de cinci minute, pentru că știe că se joacă cu imaginea lui, pentru că pixul e în mâna mea. Tu nu ești conștient de asta, așa că-ți permiți și un sfert academic, ba chiar unul extins.

Despre punctualitate

Astăzi am stat 20 de minute în așteptarea unui domn cu care trebuia să mă întâlnesc. Mă vedea, îl vedeam. Eu îl așteptam, el își servea liniștit micul dejun. Stabilisem întâlnirea de ieri, iar astăzi, telefonic, doar ora exactă. Am așteptat 20 de minute până și-a isprăvit micul dejun, după care a venit, iar în 10 minute întâlnirea noastră s-a terminat.

La teatru, dacă nu știați, se merge ceva mai devreme decât ora la care începe spectacolul. Ai câteva mici treburi de rezolvat înainte: luat bilet, lăsat haină la garderobă, citit un pliant despre spectacol, găsit locul înscris pe bilet, închis telefon etc. Așadar, dacă spectacolul e la ora 19, se cade să vii cel mai târziu pe la 18:45-18:50, pentru că nu vi singur la spectacol, ci mai sunt și alții care își cumpără bilet, lasă haina la garderobă etc.

La întâlniri nu te duci ca să ajungi fix la ora de întâlnire, ci cu 5 minute înainte, ca să găsești locul, omul, loc de parcare și multe multe alte neprevăzute.

Sigur, e și un „porumbel” de-al meu, un fix de care nu scap. Dar pe de altă parte nici nu vreau să scap de el, cu riscul de-a părea ridicol. Lipsa deprinderii românului de a fi punctual, după mintea mea, nu e tocmai întâmplătoare. Întârzierea denotă un las că-i bine și așa, o lipsă de seriozitate, o lipsă de respect față de semeni, față de interlocutor, față de evenimentul la care trebuie să ajungi, față de partenerul (de orice natură o fi) cu care te vezi. Un dulce balcanism care denotă un caracter slab, o bâjbâială organizatorică, o lipsă de interes pentru un gest de minim bun-simț. O lipsă de auto-apreciere a propriului cuvânt dat. Poate nu conștient, dar acesta este mesajul transmis. Întârzii, înseamnă că ești slab cu tine însuți pentru că nu ești în stare să-ți programezi propriul timp. Întârzii, înseamnă că îți bați joc de mine, pentru că nu te interesează că-mi mănânci propriul meu timp.

Află că dacă am întâlnire cu un ministru (un om prin excelență destul de ocupat), el nu mă ține niciodată în antecameră mai mult de cinci minute, pentru că știe că se joacă cu imaginea lui, pentru că pixul e în mâna mea. Tu nu ești conștient de asta, așa că-ți permiți și un sfert academic, ba chiar unul extins.

Postat de pe data de 5 mai, 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,290 ori.

5 Raspunsuri pentru “Despre punctualitate”

  1. Andrzej spune:

    Punctualitatea este politetea regilor-se zice……

  2. Mircea spune:

    La nunta tinerilor de la Londra, mi-a sarit in ochi, ca sala catedralei era plina cu 1 ORA si 10 MINUTE INAINTEA CUNUNIEI RELIGIOASE. Astia nu erau fosti tovarasi de incredere ai lui Ceasca… Ehei, alta educatie, si nu vrem sa acceptam, de aceea suntem unde suntem!
    Ne tot imbatam cu expresia „sfertului academic” , fiind academicieni in fotbal si bere…

    • vlad spune:

      eu eram curios daca mireasa va intra la ora 13 fix, asa cum era in program.. a intarziat vreo… 10 secunde.

  3. George spune:

    Daca tot ati scris articolul, spuneti-ne cine este acel NEEDUCAT! Multumesc!

Publica un raspuns