De multă vreme nu mai pot să mă mai uit la televizor. Involuntar însă, se uită el la mine, de prin diferitele locuri prin care umblu. Ieri, am prins vreo 10 minute de Realitatea TV, cumulate și fără sonor. Am văzut așa: 1. niște doamne cu sânii goi alăptau la Parlament, în fața camerelor, 2. Cristian Borcea mergea de mână cu (probabil) soția, către tribunal ca să divorțeze, 3. Irinel Columbeanu a primit dreptul să-și vadă copilul după un program strict, 3. Vali Vijelie a distrus o mașină, din pricina unei dudui cu care n-am înțeles exact ce are de împărțit. Nu vă întreb care este relevanța acestor știri, unde este caracterul lor de informare, ci trec direct la un alt subiect.
Eram la o dezbatere la Teatrul Scena, iar Ionuț Ceaușescu ne relata povestea unei jurnaliste care a primit accesul de a relata din Piața Tiananmen în 1989 și a prins live evenimentele, până când autoritățile din China au interzis tuturor televiziunilor să mai filmeze. Vrând să ia cât mai bine pulsul, jurnalista a coborât din clădirea în care se afla direct în piață. A filmat cele mai bune imagini, care au fost văzute mai apoi de (aproape) o lume întreagă. Când a ajuns acasă în SUA, ea a fost concediată. Motivul: 1. și-a pus propria viață și cea a cameramanului în pericol și 2. a pus în pericol posibilitatea lumii de a avea acces la informația curată de la evenimente.
Revenind la titlul postării, faceți acum o comparație și încercați să monetizați totul în valori morale. Șmecherie, prost-gust, scandal vs. integritate morală, simț al răspunderii, deontologie. Atenție mare, pentru că dacă vom continua să cultivăm aceste valori, tot pe dânsele vom ajunge și să le culegem. Cei care astăzi se uită cu jind, pentru mărețe realizări, la duduia Columbeanu sau la domnia sa Vijelie, mâine poate vor fi în scaunul de președinte al Camerei Deputaților, cel de premier sau, de ce nu, președinte. Asta cultivăm, asta culegem.
Despre valori și presă
De multă vreme nu mai pot să mă mai uit la televizor. Involuntar însă, se uită el la mine, de prin diferitele locuri prin care umblu. Ieri, am prins vreo 10 minute de Realitatea TV, cumulate și fără sonor. Am văzut așa: 1. niște doamne cu sânii goi alăptau la Parlament, în fața camerelor, 2. Cristian Borcea mergea de mână cu (probabil) soția, către tribunal ca să divorțeze, 3. Irinel Columbeanu a primit dreptul să-și vadă copilul după un program strict, 3. Vali Vijelie a distrus o mașină, din pricina unei dudui cu care n-am înțeles exact ce are de împărțit. Nu vă întreb care este relevanța acestor știri, unde este caracterul lor de informare, ci trec direct la un alt subiect.
Eram la o dezbatere la Teatrul Scena, iar Ionuț Ceaușescu ne relata povestea unei jurnaliste care a primit accesul de a relata din Piața Tiananmen în 1989 și a prins live evenimentele, până când autoritățile din China au interzis tuturor televiziunilor să mai filmeze. Vrând să ia cât mai bine pulsul, jurnalista a coborât din clădirea în care se afla direct în piață. A filmat cele mai bune imagini, care au fost văzute mai apoi de (aproape) o lume întreagă. Când a ajuns acasă în SUA, ea a fost concediată. Motivul: 1. și-a pus propria viață și cea a cameramanului în pericol și 2. a pus în pericol posibilitatea lumii de a avea acces la informația curată de la evenimente.
Revenind la titlul postării, faceți acum o comparație și încercați să monetizați totul în valori morale. Șmecherie, prost-gust, scandal vs. integritate morală, simț al răspunderii, deontologie. Atenție mare, pentru că dacă vom continua să cultivăm aceste valori, tot pe dânsele vom ajunge și să le culegem. Cei care astăzi se uită cu jind, pentru mărețe realizări, la duduia Columbeanu sau la domnia sa Vijelie, mâine poate vor fi în scaunul de președinte al Camerei Deputaților, cel de premier sau, de ce nu, președinte. Asta cultivăm, asta culegem.
