În primele două însemnări ale mele de aici, printre altele am amintit și de șoferii de maxi-taxiuri. Unu și doi. Simt că e datoria mea să amintesc și un altfel de aspect notabil cu privire la această lume complicată legată de maxi-taxiurile din Tîrgu Mureș.

Urc pe maxi taxi și sunt salutat în cel mai politicos mod posibil și mi se mulțumește contribuirea mea prin cumpărarea unui bilet. Urcă și alți călători care la rândul lor sunt salutați și sunt tratați la fel de frumos. La coborâre aud urări de bine, mulțumiri că au călătorit cu domnul șofer și să aibă parte de un sfârșit de săptămână impecabil. Oare avea febră șoferul? Am decis să lansez priviri fulgere și discrete către el, ca să citesc de pe fața lui despre ce este vorba.

Am observat o privire naturală, am înțeles sinceritate și am simțit pasiune și plăcere în timpul serviciul din partea stimabilului șofer. Vă dați seama? Toate astea în Târgu Mureș, în România.

Nu am informații de unde a plecat această atitudine de aplaudat, dar este o dovadă vie că razele speranței încă nu s-au stins de tot. Maxi-taxiurile încă nu sunt curate precum cristalul, deocamdată nu circulă la o viteză mai mare și în continuare ducem lipsa unor șosele bine puse la punct, dar chiar și astfel de gesturi mici dar foarte umane din izvorul normalității sunt un început, un punct de plecare către un drum mai benefic tuturor.

Probabil că azi am avut parte de cea mai frumoasă călătorie pe un maxi-taxi de până acum. Știți ce a realizat șoferul? Social networking! Adică o latură aparte a social media.

Deci despre asta vorbim, despre legăturile umane. Una dintre cheile afacerii de azi și de mâine. Lumea există azi și mâine se va schimba, dar tocmai v-am împărtășit un exemplu de strategie învingătoare. Oricum s-ar schimba lumea de mâine, prin astfel de comportamente sigur nu vom da greș!

Funcționează?

În primele două însemnări ale mele de aici, printre altele am amintit și de șoferii de maxi-taxiuri. Unu și doi. Simt că e datoria mea să amintesc și un altfel de aspect notabil cu privire la această lume complicată legată de maxi-taxiurile din Tîrgu Mureș.

Urc pe maxi taxi și sunt salutat în cel mai politicos mod posibil și mi se mulțumește contribuirea mea prin cumpărarea unui bilet. Urcă și alți călători care la rândul lor sunt salutați și sunt tratați la fel de frumos. La coborâre aud urări de bine, mulțumiri că au călătorit cu domnul șofer și să aibă parte de un sfârșit de săptămână impecabil. Oare avea febră șoferul? Am decis să lansez priviri fulgere și discrete către el, ca să citesc de pe fața lui despre ce este vorba.

Am observat o privire naturală, am înțeles sinceritate și am simțit pasiune și plăcere în timpul serviciul din partea stimabilului șofer. Vă dați seama? Toate astea în Târgu Mureș, în România.

Nu am informații de unde a plecat această atitudine de aplaudat, dar este o dovadă vie că razele speranței încă nu s-au stins de tot. Maxi-taxiurile încă nu sunt curate precum cristalul, deocamdată nu circulă la o viteză mai mare și în continuare ducem lipsa unor șosele bine puse la punct, dar chiar și astfel de gesturi mici dar foarte umane din izvorul normalității sunt un început, un punct de plecare către un drum mai benefic tuturor.

Probabil că azi am avut parte de cea mai frumoasă călătorie pe un maxi-taxi de până acum. Știți ce a realizat șoferul? Social networking! Adică o latură aparte a social media.

Deci despre asta vorbim, despre legăturile umane. Una dintre cheile afacerii de azi și de mâine. Lumea există azi și mâine se va schimba, dar tocmai v-am împărtășit un exemplu de strategie învingătoare. Oricum s-ar schimba lumea de mâine, prin astfel de comportamente sigur nu vom da greș!

Postat de pe data de 13 mai, 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,369 ori.

2 Raspunsuri pentru “Funcționează?”

  1. Robert Bodeanu spune:

    Servus,
    A fost o intamplare fericita izolata. Si eu umblu cu mijloacele de transport in comun si ma minunez, ca in fiecare zi descopar tot mai multi oameni cu mintea odihnita. (ca sa nu folosesc alti termeni)

    Robert

  2. AndreiaM spune:

    Eu am inteles ca am lasat in urma regimul ceausescu abia dupa 2000 cand in autobuz o doamna intre doua varste mi-a zambit dupa ce, din greseala, am atins-o/lovit-o usor cu geanta… Cosmarul „relatiilor mele publice” din autobuz erau femeile isterizate ale epocii ceausescu, atat de tensionate ca te detestau numai pentru ca existai langa ele.

Publica un raspuns