Principele Radu de România a ajuns şi la Târgu Mureş, pentru a face cunoscută lucrarea de mai sus, şi publicului târgu-mureşean. În organizarea Consiliului Judeţean – nu am văzut în sală picior de consilier – noroc cu vreo 2-3 clase de elevi, am ascultat prezentarea care, pe scurt, vorbea de statalitate, „establishment”, „leadershiep” şi alte noţiuni străine în primul rând politicienilor români.

Eu am avut şansa de a citi cartea şi mă pregătesc să o reiau, dat fiind că nici un „elev” nu poate memora o materie nouă printr-o singură lecturare. Am fost deci, unul dintre cei care pricepea exact conţinutul şi SPIRITUL cărţii. Nu este o carte partizană monarhiei, ea încearcă să expliciteze greşelile prezentului, punând în oglindă drumul accidentat pe care-l parcurgem în încercarea de a relua „vechea tradiţie a sistemului prezidenţial românesc” – adică până în 1989 numai Nicolae Ceauşescu, cu trecutul monarhic şi modernizarea României începută de A.I. Cuza şi continuată de Carol I.

Presa a fost destul de vrăjmaşă, întrebările având tonul pe care-l folosim cu îmbogăţiţii politicii României de după 1989: „aşa-i că aveţi interese de toate felurile şi din cauza asta scrieţi cartea(ţile)? Lecturarea cărţii, va dovedi că nu este ruşinos să învăţăm indiferent de vârstă, mai ales că cei care ŞTIAU, au murit în închisorile comuniste, în Deltă sau la Canal.

Hoţul de hoţ se teme, iar comunismul izvoreşte „la greu” din toţi porii noştri. E mai uşor să bănuim de rele intenţii pe cineva, doar pentru că aşa am fost crescuţi. Rezultatele proaste le simţim, dar deşi bănuim că e ceva putred în relaţia 2×2=5, ne încăpăţânăm să reparăm aplicând acelaşi tip de legitate.

Oricum, subţire până la micron organizarea, venită chiar de la vârful CJM. În aceste condiţii, e greu să ceri atenţia Casei Regale a României (că judeţul Mureş cu etniile sale, înfrăţite, bla-bla-bla-bla)

 Aş completa conţinutul cărţii: chiar, nu se întreabă nimeni de ce nici un tânăr nu este educat să devină preşedinte, şi când întâmplător ajunge, o lume întreagă se ţine de cap? Monarhiile pregătesc copii de mici să se comporte, să vorbescă mai multe limbi străine, să citească, sa cunoască măcar un instrument muzical, bunele maniere, să aibă anumite îndatoriri stricte, un anume comportament sub care nu este permis a coborî. Ca monarh trebuie să fii exemplu pentru că rişti oprobiul public, ca preşedinte, fost membru de partid, orice faci, lumea e în extaz: „ăsta-i de-al nostru”

Şi o întrebare retorică: cine este singurul român care are astăzi deschise, oricând, la orice oră, TOATE UŞILE GUVERNELOR ŞI CONDUCERILOR LUMII?

Lansare de carte: „Provizoratul istoric”

Principele Radu de România a ajuns şi la Târgu Mureş, pentru a face cunoscută lucrarea de mai sus, şi publicului târgu-mureşean. În organizarea Consiliului Judeţean – nu am văzut în sală picior de consilier – noroc cu vreo 2-3 clase de elevi, am ascultat prezentarea care, pe scurt, vorbea de statalitate, „establishment”, „leadershiep” şi alte noţiuni străine în primul rând politicienilor români.

Eu am avut şansa de a citi cartea şi mă pregătesc să o reiau, dat fiind că nici un „elev” nu poate memora o materie nouă printr-o singură lecturare. Am fost deci, unul dintre cei care pricepea exact conţinutul şi SPIRITUL cărţii. Nu este o carte partizană monarhiei, ea încearcă să expliciteze greşelile prezentului, punând în oglindă drumul accidentat pe care-l parcurgem în încercarea de a relua „vechea tradiţie a sistemului prezidenţial românesc” – adică până în 1989 numai Nicolae Ceauşescu, cu trecutul monarhic şi modernizarea României începută de A.I. Cuza şi continuată de Carol I.

Presa a fost destul de vrăjmaşă, întrebările având tonul pe care-l folosim cu îmbogăţiţii politicii României de după 1989: „aşa-i că aveţi interese de toate felurile şi din cauza asta scrieţi cartea(ţile)? Lecturarea cărţii, va dovedi că nu este ruşinos să învăţăm indiferent de vârstă, mai ales că cei care ŞTIAU, au murit în închisorile comuniste, în Deltă sau la Canal.

Hoţul de hoţ se teme, iar comunismul izvoreşte „la greu” din toţi porii noştri. E mai uşor să bănuim de rele intenţii pe cineva, doar pentru că aşa am fost crescuţi. Rezultatele proaste le simţim, dar deşi bănuim că e ceva putred în relaţia 2×2=5, ne încăpăţânăm să reparăm aplicând acelaşi tip de legitate.

Oricum, subţire până la micron organizarea, venită chiar de la vârful CJM. În aceste condiţii, e greu să ceri atenţia Casei Regale a României (că judeţul Mureş cu etniile sale, înfrăţite, bla-bla-bla-bla)

 Aş completa conţinutul cărţii: chiar, nu se întreabă nimeni de ce nici un tânăr nu este educat să devină preşedinte, şi când întâmplător ajunge, o lume întreagă se ţine de cap? Monarhiile pregătesc copii de mici să se comporte, să vorbescă mai multe limbi străine, să citească, sa cunoască măcar un instrument muzical, bunele maniere, să aibă anumite îndatoriri stricte, un anume comportament sub care nu este permis a coborî. Ca monarh trebuie să fii exemplu pentru că rişti oprobiul public, ca preşedinte, fost membru de partid, orice faci, lumea e în extaz: „ăsta-i de-al nostru”

Şi o întrebare retorică: cine este singurul român care are astăzi deschise, oricând, la orice oră, TOATE UŞILE GUVERNELOR ŞI CONDUCERILOR LUMII?

Postat de pe data de 25 mai, 2011 in categoria Civism, Evenimente. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 4,512 ori.

Publica un raspuns