ARTICLE  from the din Encyclopædia Britannica  (traducere)

Treaty of Trianon , (1920),  Tratatul după încheierea Primului Război Mondial şi semnat de către reprezentanţii Ungariei pe de o parte şi Puterile Aliate de cealaltă.  Acesta a fost semnat la 04 iunie 1920, la Palatul Trianon de la Versailles, Franţa.

Prezentarea termenilor de pace ai Aliaţilor cu Ungaria a fost întârziată în primul rând prin refuzul lor de a trata cu regimul comunist Béla Kun în această ţară şi, ulterior, de instabilitatea evidentă a guvernelor maghiare mai moderate care au preluat funcţia în timpul ocupaţiei române de la Budapesta (de la august până la mijlocul lunii noiembrie 1919).  În cele din urmă, cu toate acestea, aliaţii au recunoscut un nou guvern, şi pe 16 ianuarie 1920, la Neuilly, lângă Paris, o delegaţie din Ungaria a primit proiectul de tratat.

Prin termenii tratatului, Ungaria a pierdut cel puţin două treimi din fostul său teritoriu şi două treimi din locuitorii săi. Cehoslovaciei i-a fost dată Slovacia, Rutenia subcarpatică, regiunea de la Pressburg (Bratislava), şi alte zone minore. Austria a primit vestul Ungariei. Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (Iugoslavia) a luat Croaţia-Slavonia şi o parte din Banat. România a primit cele mai multe părţi din Banat şi Transilvania. Italia a primit Fiume. 

Cu excepţia a două regiuni mici, toate transferurile au fost efectuate fără plebiscite.

Pactul Ligii Naţiunilor a fost inclus integral în tratat. Forţelor armate ale Ungariei urmau să fie limitate la 35.000 oameni, uşor înarmaţi şi utilizate numai pentru a menţine ordinea internă şi a asigura frontierele. Suma de despăgubiri reparatorii impuse a fost determinată mai târziu.

Tratatul a semănat sămânţă de multe nemulţumiri, conflicte etnice, şi tensiune în perioada interbelică. Oficialii maghiari s-au opus la ceea ce ele au considerat încălcarea caracterului istoric al Ungariei, precum şi dispersarea de atâtor etnici maghiari, în special fără plebiscite, ca o încălcarea a principiului de autodeterminare.

Comentariu: Din nefericire, toate ţările şi-au „vopsit” istoria pe calapodul care le-a convenit (afirmaţie de pe canalul History). Adevărul meu împotriva adevărului tău. Sau, neadevărul meu împotriva neadevărului tău. S-au ascuns, de către toţi actorii politici, cu bună ştiinţă „felii” de evenimente pentru ca ulterior să se manipuleze masele. Rareori în folosul lor. Când cei mari se ceartă, cei mici, şi numai ei, suferă. Se pare că, dacă cerem adevărul politicienilor, le cerem prea mult.

Nu am în intenţie să lansez vreo dispută istorică sortită oricum eşecului. Dar sentimentele curate şi cinstite ale omului obişnuit au fost întotdeauna manipulate. Din cauza asta, chiar şi prieteni s-au trezit faţă în faţă, uneori cu arma în mână. Cimitirele sunt pline de nevinovaţi, peste tot în lume.

4 iunie: Tratatul de la Trianon, pretext de manipulări politice

ARTICLE  from the din Encyclopædia Britannica  (traducere)

Treaty of Trianon , (1920),  Tratatul după încheierea Primului Război Mondial şi semnat de către reprezentanţii Ungariei pe de o parte şi Puterile Aliate de cealaltă.  Acesta a fost semnat la 04 iunie 1920, la Palatul Trianon de la Versailles, Franţa.

Prezentarea termenilor de pace ai Aliaţilor cu Ungaria a fost întârziată în primul rând prin refuzul lor de a trata cu regimul comunist Béla Kun în această ţară şi, ulterior, de instabilitatea evidentă a guvernelor maghiare mai moderate care au preluat funcţia în timpul ocupaţiei române de la Budapesta (de la august până la mijlocul lunii noiembrie 1919).  În cele din urmă, cu toate acestea, aliaţii au recunoscut un nou guvern, şi pe 16 ianuarie 1920, la Neuilly, lângă Paris, o delegaţie din Ungaria a primit proiectul de tratat.

Prin termenii tratatului, Ungaria a pierdut cel puţin două treimi din fostul său teritoriu şi două treimi din locuitorii săi. Cehoslovaciei i-a fost dată Slovacia, Rutenia subcarpatică, regiunea de la Pressburg (Bratislava), şi alte zone minore. Austria a primit vestul Ungariei. Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (Iugoslavia) a luat Croaţia-Slavonia şi o parte din Banat. România a primit cele mai multe părţi din Banat şi Transilvania. Italia a primit Fiume. 

Cu excepţia a două regiuni mici, toate transferurile au fost efectuate fără plebiscite.

Pactul Ligii Naţiunilor a fost inclus integral în tratat. Forţelor armate ale Ungariei urmau să fie limitate la 35.000 oameni, uşor înarmaţi şi utilizate numai pentru a menţine ordinea internă şi a asigura frontierele. Suma de despăgubiri reparatorii impuse a fost determinată mai târziu.

Tratatul a semănat sămânţă de multe nemulţumiri, conflicte etnice, şi tensiune în perioada interbelică. Oficialii maghiari s-au opus la ceea ce ele au considerat încălcarea caracterului istoric al Ungariei, precum şi dispersarea de atâtor etnici maghiari, în special fără plebiscite, ca o încălcarea a principiului de autodeterminare.

Comentariu: Din nefericire, toate ţările şi-au „vopsit” istoria pe calapodul care le-a convenit (afirmaţie de pe canalul History). Adevărul meu împotriva adevărului tău. Sau, neadevărul meu împotriva neadevărului tău. S-au ascuns, de către toţi actorii politici, cu bună ştiinţă „felii” de evenimente pentru ca ulterior să se manipuleze masele. Rareori în folosul lor. Când cei mari se ceartă, cei mici, şi numai ei, suferă. Se pare că, dacă cerem adevărul politicienilor, le cerem prea mult.

Nu am în intenţie să lansez vreo dispută istorică sortită oricum eşecului. Dar sentimentele curate şi cinstite ale omului obişnuit au fost întotdeauna manipulate. Din cauza asta, chiar şi prieteni s-au trezit faţă în faţă, uneori cu arma în mână. Cimitirele sunt pline de nevinovaţi, peste tot în lume.

Postat de pe data de 4 iun., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,260 ori.

Publica un raspuns