Prin 1977-1978, profesorul meu de tehnologia lucrărilor hidrotehnice, regretatul prof.dr.ing. Nicolae Ileana ne spunea că la lucrările metroului din Bucureşti, propunerea de a se cumpăra o „maşină-cârtiţă” a fost refuzată de Ceauşescu din cauza costului de 800.000 de lire sterline şi a economiei (impuse) la valută.
Această maşină, acum banală, săpa tunelul frontal, iar partea din spate betona peretele. Porunca de partid era să se găsească alte metode de către „intelighenţia” românească. Ca o paranteză, atunci am aflat că absenţa unui proiect unitar al construcţiei şi dezvoltării capitalei, a făcut ca lucrările respective să fie un fel de „cutie cu surprize” la tot pasul găsindu-se improvizaţii în alimentarea cu apă, respectiv în canalizare.
Au trecut anii, şi acum, când toată clasa politică unită-n cuget şi-n simţiri, – ca pe vremuri :)) – vorbeşte aceeaşi limbă, a „împrumuturilor exclusiv pentru investiţii în infrastructură”, avem împrumuturi într-o veselie, dar şchiopătăm la capitolul muncă concretă. Românul frate cu codrul, cântă din frunză, cântă frumos, de exemplu, „Am o lene de mă doare!” şi se uită blând la ” cei doi ciobănei” care tocmai râd că l-au uşurat de bani. Oi !… Capre!… Mă rog, ce-o fi acolo…
O să fac un apel la generozitatea cititorilor, şi le voi da o adresă, cu rugămintea ca după cele 5 minute de vizionare, să ia un calmant, înainte de a fugi în pivniţă să apuce puşca ascunsă de bunicul când au venit comuniştii la putere.
Vizionare plăcută! http://www.wimp.com/traintrack/
De la clăbucii din politică, la fapte
Prin 1977-1978, profesorul meu de tehnologia lucrărilor hidrotehnice, regretatul prof.dr.ing. Nicolae Ileana ne spunea că la lucrările metroului din Bucureşti, propunerea de a se cumpăra o „maşină-cârtiţă” a fost refuzată de Ceauşescu din cauza costului de 800.000 de lire sterline şi a economiei (impuse) la valută.
Această maşină, acum banală, săpa tunelul frontal, iar partea din spate betona peretele. Porunca de partid era să se găsească alte metode de către „intelighenţia” românească. Ca o paranteză, atunci am aflat că absenţa unui proiect unitar al construcţiei şi dezvoltării capitalei, a făcut ca lucrările respective să fie un fel de „cutie cu surprize” la tot pasul găsindu-se improvizaţii în alimentarea cu apă, respectiv în canalizare.
Au trecut anii, şi acum, când toată clasa politică unită-n cuget şi-n simţiri, – ca pe vremuri :)) – vorbeşte aceeaşi limbă, a „împrumuturilor exclusiv pentru investiţii în infrastructură”, avem împrumuturi într-o veselie, dar şchiopătăm la capitolul muncă concretă. Românul frate cu codrul, cântă din frunză, cântă frumos, de exemplu, „Am o lene de mă doare!” şi se uită blând la ” cei doi ciobănei” care tocmai râd că l-au uşurat de bani. Oi !… Capre!… Mă rog, ce-o fi acolo…
O să fac un apel la generozitatea cititorilor, şi le voi da o adresă, cu rugămintea ca după cele 5 minute de vizionare, să ia un calmant, înainte de a fugi în pivniţă să apuce puşca ascunsă de bunicul când au venit comuniştii la putere.
Vizionare plăcută! http://www.wimp.com/traintrack/
