O, ce drăguț se încing din nou spiritele. După ce s-au smiorcăit penibil prin toamnă la Coroana Maghiară de la Budapesta, căpătând apă la moară de la un populist cu apucături hitleriste (premierul maghiar, cel care a născocit o Constituție care a șocat Uniunea Europeană incapabilă de reacție), radicalii maghiari din Transilvania amenință cu nesupunerea civică (noțiune pe care n-o definesc prea exact, că deh…). Plusează cu regiunea Partium (Bihor, Satu Mare și Sălaj), care ar trebui să capete și dânsa statut de regiune. UDMR-ul dă șah Guvernului, iar PD-L nu mai știe ce să facă.
De cealaltă parte Noua Drepată, Astra, Forumul Civic al Românilor din Covasna și restul radicalilor români își stabilesc și ei o dată de întâlnire pentru ca să stabilească o strategie comună de răspuns la iritațiile produse de cealaltă tabără. Între timp, niște jurnaliști isterici de la București, care n-au fost niciodată la Tîrgu-Mureș de frică să nu moară de foame când li se spune la magazin tessek poftiți se scandalizează acum ca pișcați de fund. Și tot așa.
Claie peste grămadă se isprăvește și mandatul lui Constantin Copotoiu la UMF, iar profesorii sunt biciuiți subtil de la spate ca să ceară ruperea UMF (idee absolut cretină câtă vreme niciuna din cele două tabere n-are destui profesori pentru a rezista singură).
Problema e că nu ne place istoria. Deloc, deloc. Ne-am băut cerneala la orele cu pricina și avem și memorie scurtă. Prea scurtă ca să observăm că în istorie de cele mai multe ori, în vremuri tulburi cum sunt astea prin care trecem, cel mai ușor sucești mințile oamenilor dându-le să mestece probleme false, dar la care se aprind ușor. Exact cum e asta cu ungurii și românii.
Despre fumigene
O, ce drăguț se încing din nou spiritele. După ce s-au smiorcăit penibil prin toamnă la Coroana Maghiară de la Budapesta, căpătând apă la moară de la un populist cu apucături hitleriste (premierul maghiar, cel care a născocit o Constituție care a șocat Uniunea Europeană incapabilă de reacție), radicalii maghiari din Transilvania amenință cu nesupunerea civică (noțiune pe care n-o definesc prea exact, că deh…). Plusează cu regiunea Partium (Bihor, Satu Mare și Sălaj), care ar trebui să capete și dânsa statut de regiune. UDMR-ul dă șah Guvernului, iar PD-L nu mai știe ce să facă.
De cealaltă parte Noua Drepată, Astra, Forumul Civic al Românilor din Covasna și restul radicalilor români își stabilesc și ei o dată de întâlnire pentru ca să stabilească o strategie comună de răspuns la iritațiile produse de cealaltă tabără. Între timp, niște jurnaliști isterici de la București, care n-au fost niciodată la Tîrgu-Mureș de frică să nu moară de foame când li se spune la magazin tessek poftiți se scandalizează acum ca pișcați de fund. Și tot așa.
Claie peste grămadă se isprăvește și mandatul lui Constantin Copotoiu la UMF, iar profesorii sunt biciuiți subtil de la spate ca să ceară ruperea UMF (idee absolut cretină câtă vreme niciuna din cele două tabere n-are destui profesori pentru a rezista singură).
Problema e că nu ne place istoria. Deloc, deloc. Ne-am băut cerneala la orele cu pricina și avem și memorie scurtă. Prea scurtă ca să observăm că în istorie de cele mai multe ori, în vremuri tulburi cum sunt astea prin care trecem, cel mai ușor sucești mințile oamenilor dându-le să mestece probleme false, dar la care se aprind ușor. Exact cum e asta cu ungurii și românii.
Si de aici incolo incepe cu adevarat sa-mi lipseasca existenta revistelor serioase si a jurnalismului specializat care sa poata face analize politice, economice aprofundate. Caci ce avem la acest moment: un deziderat al comunitatii maghiare de 20 de ani (si mai mult) acela al autonomiei si o idee de reorganizare administrativ-teritoriala a Romaniei. In cazul autonomiei, in afara de utilizarea conceptului de catre toti politicienii maghari mai moderati sau mai radicali, nu am nici o idee ce inseamna de fapt aceasta si cu ce ar influenta viata zilnica a comunitatilor care locuiesc pe acel teritoriu. In cazul impartirii teritoriale e si mai complicat: nu exista proiect de lege, ci doar o reprezentare grafica, respectiv am inteles ca e o impartire mai mult economica, decat pe regiuni istorice sau comunitati etnice si daca incep sa ma gandesc ce ar insemna aceasta impartire pentru viata mea de zi cu zi, brust 100 de intrebari incep a ma macina (evident nimeni neputand a-mi da un raspuns la ele). In aceaste conoditii, normal ca sunt confuza ca si cetatean, incep a ma teme de ce va sa vina si devin vulnerabil si manipulabil la toate vorbele aruncate in spatiul public.