Germania are 16 landuri, Italia 20 de regiuni, Franța are în teritoriul continental 21 de regiuni, plus Corsica, plus încă 4 – așa-numitele regiuni de peste mări, Anglia, evident, are o împărțire cu totul și cu totul aparte pe care probabil doar englezii o înțeleg întru-totul, Polonia are 16 voievodate, Austria 9 landuri, Spania 17 comunități autonome. România are 41 de județe, pe care le-a rânduit în 8 regiuni. Regiuni care au fost făcute într-atât de pe fugă, încât săracele nici nu prea și-au căpătat numele aferete. De pildă, noi ne găsim în regiunea 7 Centru, Clujul în Regiunea Nord-Vest etc. Ce-i drept sunt trei care au nume: București-Ilfov, Sud-Vest Oltenia și Sud Muntenia. Oricât ar fi de  bine sau prost botezate, ele însă oricum au puteri extrem de limitate, având mai degrabă rol decorativ, de expunere în fața autoritățile Uniunii Europene, pentru ca acestea din urmă să fie convinse să ne dea fonduri de dezvoltare regională. Pe structura celor 41 de județe, era destul de limpede că nu căpătam nimic.

România, spre deosebire de statele de care pomeneam mai sus, n-are în aceste regiuni de dezvoltare o putere administrativă clară, aleasă prin vot sau numită, care să exercite putere de guvernare locală. Cele 8 regiuni ale noastre împing niște hârtii de colo până dincolo, lucrează la strategii, oferă consiliere și-n rest mai nimic. Autoritatea de la Alba-Iulia (sediul regiunii în care ne aflăm) niciodată nu va putea trece în vreun fel peste capetele președinților de consilii județene. De altfel nici n-au cum, pentru că n-au un buget adevărat construit din taxe și impozite, ci doar din niște fonduri alocate strict pentru niște cheltuieli minime de funcționare.

Așadar, în atare condiții, chiar cred că avem nevoie de o reîmpărțire administrativ teritorială, ca  din cele 41 de județe să ajungem undeva cel puțin pe la jumătate. Conduse de autorități alese, cu puterea împărțită pe legislativ și executiv, cu buget, exact cum funcționează acum un județ. Cum anume trebuie să se facă asta? Nu știu, n-am competențele necesare să vă ofer un model. Constat însă că ne-am blocat din nou în draga noastră hârâială etnică. Și românii și maghiari, în loc să căutăm argumente și modele. Prin urmare încă nici un model propus (8 sau 16 regiuni, din câte am priceput eu) n-are argumente raționale, fundamentate cu care să fie susținut. Mai așteptăm…

Despre redesenarea administrativă

Germania are 16 landuri, Italia 20 de regiuni, Franța are în teritoriul continental 21 de regiuni, plus Corsica, plus încă 4 – așa-numitele regiuni de peste mări, Anglia, evident, are o împărțire cu totul și cu totul aparte pe care probabil doar englezii o înțeleg întru-totul, Polonia are 16 voievodate, Austria 9 landuri, Spania 17 comunități autonome. România are 41 de județe, pe care le-a rânduit în 8 regiuni. Regiuni care au fost făcute într-atât de pe fugă, încât săracele nici nu prea și-au căpătat numele aferete. De pildă, noi ne găsim în regiunea 7 Centru, Clujul în Regiunea Nord-Vest etc. Ce-i drept sunt trei care au nume: București-Ilfov, Sud-Vest Oltenia și Sud Muntenia. Oricât ar fi de  bine sau prost botezate, ele însă oricum au puteri extrem de limitate, având mai degrabă rol decorativ, de expunere în fața autoritățile Uniunii Europene, pentru ca acestea din urmă să fie convinse să ne dea fonduri de dezvoltare regională. Pe structura celor 41 de județe, era destul de limpede că nu căpătam nimic.

România, spre deosebire de statele de care pomeneam mai sus, n-are în aceste regiuni de dezvoltare o putere administrativă clară, aleasă prin vot sau numită, care să exercite putere de guvernare locală. Cele 8 regiuni ale noastre împing niște hârtii de colo până dincolo, lucrează la strategii, oferă consiliere și-n rest mai nimic. Autoritatea de la Alba-Iulia (sediul regiunii în care ne aflăm) niciodată nu va putea trece în vreun fel peste capetele președinților de consilii județene. De altfel nici n-au cum, pentru că n-au un buget adevărat construit din taxe și impozite, ci doar din niște fonduri alocate strict pentru niște cheltuieli minime de funcționare.

Așadar, în atare condiții, chiar cred că avem nevoie de o reîmpărțire administrativ teritorială, ca  din cele 41 de județe să ajungem undeva cel puțin pe la jumătate. Conduse de autorități alese, cu puterea împărțită pe legislativ și executiv, cu buget, exact cum funcționează acum un județ. Cum anume trebuie să se facă asta? Nu știu, n-am competențele necesare să vă ofer un model. Constat însă că ne-am blocat din nou în draga noastră hârâială etnică. Și românii și maghiari, în loc să căutăm argumente și modele. Prin urmare încă nici un model propus (8 sau 16 regiuni, din câte am priceput eu) n-are argumente raționale, fundamentate cu care să fie susținut. Mai așteptăm…

Postat de pe data de 8 iun., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 991 ori.

1 Raspuns pentru “Despre redesenarea administrativă”

  1. Mircea spune:

    Cu oameni care HABAR NU AU ce inseamna administratie, nu conteaza numarul judetelor sau al regiunilor. Cand i se cere unei femei la 15 ani dupa moartea sotului de care se despartise de 22 de ani, sa aduca copie legalizata dupa divort pentru un CI nou, inseamna ca suntem o natie condamnata!!!! Cu aceeasi scula faci aceeasi treaba!

Leave a Reply to Mircea