Drept la replică,  conform deciziei 114 din 14 octombrie 2002 rezultat în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) lit. e), art. 17 alin. (1) lit. d) si ale art. 41 din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, drept exercitabil şi în situaţia răspunsului la un aşa-zis pamflet:

 Cu privire la “pamfletul” (adică umbrela sub care se poate scrie orice?) apărut în Târgumureşeanul, nr. din 28 martie 2012:

 “ RE-PAMFLET ”

 Febra societăţii româneşti de a intra în Cartea Recordurilor ne este frecvent, pe larg prezentată de mass-media. Nu este locul analizei, deşi oscilez între “aliniere la normalitate în obiceiurile societăţilor libere”, sau “defularea frustrărilor anilor de comunism.” Sau un pic din amândouă.

Avem partide care încap într-un ascensor, dar au locul asigurat la masa bucatelor, în funcţie de direcţia din care, schimbarea schimbărilor, schimbă … doctrina.

Avem ziare de mare respiraţie intelectuală, al căror tiraj încape într-un ghiozdan de şcolar la şcoala elementară. De multe ori, în spiritul celei mai elevate deontologii, cu scopul academic de a discredita persoane, grupuri, instituţii, cariere…

Mercenariatul există de când lumea, dar poate să se situeze la nivel submediocru, sau la superlativ, pe măsura capacităţii celui înregimentat.

Dreptul de a te abţine la vot – oricare o fi el – este folosit cu discernământ, de multe ori dictat de o situaţie fundamental nouă, faţă de una aparent asemănătoare. Condiţiile în veşnică schimbare pot impune abordări noi. Acest drept, este unul din cele trei posibile, alături de votul “pentru” şi votul “împotriva”.

Pentru o bună lămurire a autorului Adrian Luca, de negăsit în marea de necunoscuţi din jurul meu, după 4 ani de mandat în Consiliul Local Târgu Mureş, voi putea afirma cu mâna pe inimă, sau pe Biblie, (potrivit mai noilor “argumente supreme” de la vârful politicului) : am fost un consilier care NU a votat “pentru” o mică/mare decizie ce privea banii oraşului Târgu Mureş, din care să rezulte un mic/mare profit personal, şi nu am votat niciodată “împotriva”, doar cu scopul “să moară capra vecinului”.

            Cât despre ce s-a făcut pentru oraş, trăim încă sub mitul comunist al personalităţii providenţiale: ce Doamne-Dumnezeule ne-am fi făcut dacă nu ar fi existat “X” sau “Y” în funcţie, aleasă sau numită? Probabil Târgu Mureşul dispărea sub vitregiile vieţii, pe noi ne mâncau lupii, şi aici ar fi bătut simunul…sau harmattanul… sau siroco…

            Cele 17 iniţiative pe care le-am avut în timpul mandatului, au privit strict interesul cetăţeanului din Targu Mureş. Dintre ele, câteva au fost votate în unanimitate.

            De ce nu “pamfletăm” voturile mele “împotriva” risipirii banului public? Ahaa, e subiect sensibil ! Sau de exemplu, iniţiativa proiectului de desfiinţare a primăriilor de cartier care “păpau” cam 450.000 euro anual ? O garsonieră costă cam 20.000 euro. Cam cât a costat oraşului nostru, lunar, salarul de antrenor al celui supranumit “Fiara”, ca să avem circ, pentru că de pâine nu se prea vorbeşte. Mai putem adăuga restul cheltuielilor cu jucătorii, iluminarea, întreţinerea, personalul aferent, şi ajungem la o cifră astronomică pe care mureşenii nu o regăsesc în oraş, într-un fel de bunăstare din jurul nostru. Că pe lângă alergat după minge, mai există, ia acolo, nişte fleacuri: Teatru Naţional, Biblioteci, şcoli, sănătate, muzee… Vise, mi s-ar putea replica… Da, este adevărat, eu am “dormit” 4 ani, dar uite ce frumos visez! Deh, deformaţie profesională!

            Despre locuri de muncă, (urmare firească a investitorilor care “se bat să vină” la Târgu Mureş),  despre dezvoltarea reală a unui oraş FOST industrial, a auzit cineva? Dacă se închide şi AZOMUREŞ, putem să ne apucăm de agricultură, la plugul tras de “boi”, din care avem destui, că despre fabricile de tractoare româneşti nu prea mai putem vorbi decât ca-n poveşti: “A fost odată ca niciodată…”  Şi comerţ nu poate să facă o ţară-ntreagă!

            Cât despre abţinerea la propriul proiect, care s-a bucurat de aprobarea majorităţii, votul politic al “abţinerii” celor din USL a fost gestul de a nu gira un viceprimar ales în afara condiţiilor legale, situaţie confirmată de Hotărârea Curţii de Apel Cluj.

            Şi ca să închei cu o notă veselă, aşa cum “trebuie să se respecte” un pamflet, toată lumea, potrivit legislaţiei româneşti şi UE, are acces la Declaraţia mea de avere, un modest profesor de geografie, comparativ:

  1. prima comparaţie, înseamnă 2009 cu 2012;
  2. a doua, cea “ticăloasă”, este între a mea şi a altora, mulţi dintre ei “oameni de bine” dar “lupi moralişti” în, şi în jurul Primăriei şi a Consiliului local.

Şi-apoi, să mi te ţii !

1 aprilie 2012                                                                   Sebastian Pui

Târgu Mureş                                                                 Consilier Local PNL

Drept la replica

Drept la replică,  conform deciziei 114 din 14 octombrie 2002 rezultat în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) lit. e), art. 17 alin. (1) lit. d) si ale art. 41 din Legea Audiovizualului nr. 504/2002, drept exercitabil şi în situaţia răspunsului la un aşa-zis pamflet:

 Cu privire la “pamfletul” (adică umbrela sub care se poate scrie orice?) apărut în Târgumureşeanul, nr. din 28 martie 2012:

 “ RE-PAMFLET ”

 Febra societăţii româneşti de a intra în Cartea Recordurilor ne este frecvent, pe larg prezentată de mass-media. Nu este locul analizei, deşi oscilez între “aliniere la normalitate în obiceiurile societăţilor libere”, sau “defularea frustrărilor anilor de comunism.” Sau un pic din amândouă.

Avem partide care încap într-un ascensor, dar au locul asigurat la masa bucatelor, în funcţie de direcţia din care, schimbarea schimbărilor, schimbă … doctrina.

Avem ziare de mare respiraţie intelectuală, al căror tiraj încape într-un ghiozdan de şcolar la şcoala elementară. De multe ori, în spiritul celei mai elevate deontologii, cu scopul academic de a discredita persoane, grupuri, instituţii, cariere…

Mercenariatul există de când lumea, dar poate să se situeze la nivel submediocru, sau la superlativ, pe măsura capacităţii celui înregimentat.

Dreptul de a te abţine la vot – oricare o fi el – este folosit cu discernământ, de multe ori dictat de o situaţie fundamental nouă, faţă de una aparent asemănătoare. Condiţiile în veşnică schimbare pot impune abordări noi. Acest drept, este unul din cele trei posibile, alături de votul “pentru” şi votul “împotriva”.

Pentru o bună lămurire a autorului Adrian Luca, de negăsit în marea de necunoscuţi din jurul meu, după 4 ani de mandat în Consiliul Local Târgu Mureş, voi putea afirma cu mâna pe inimă, sau pe Biblie, (potrivit mai noilor “argumente supreme” de la vârful politicului) : am fost un consilier care NU a votat “pentru” o mică/mare decizie ce privea banii oraşului Târgu Mureş, din care să rezulte un mic/mare profit personal, şi nu am votat niciodată “împotriva”, doar cu scopul “să moară capra vecinului”.

            Cât despre ce s-a făcut pentru oraş, trăim încă sub mitul comunist al personalităţii providenţiale: ce Doamne-Dumnezeule ne-am fi făcut dacă nu ar fi existat “X” sau “Y” în funcţie, aleasă sau numită? Probabil Târgu Mureşul dispărea sub vitregiile vieţii, pe noi ne mâncau lupii, şi aici ar fi bătut simunul…sau harmattanul… sau siroco…

            Cele 17 iniţiative pe care le-am avut în timpul mandatului, au privit strict interesul cetăţeanului din Targu Mureş. Dintre ele, câteva au fost votate în unanimitate.

            De ce nu “pamfletăm” voturile mele “împotriva” risipirii banului public? Ahaa, e subiect sensibil ! Sau de exemplu, iniţiativa proiectului de desfiinţare a primăriilor de cartier care “păpau” cam 450.000 euro anual ? O garsonieră costă cam 20.000 euro. Cam cât a costat oraşului nostru, lunar, salarul de antrenor al celui supranumit “Fiara”, ca să avem circ, pentru că de pâine nu se prea vorbeşte. Mai putem adăuga restul cheltuielilor cu jucătorii, iluminarea, întreţinerea, personalul aferent, şi ajungem la o cifră astronomică pe care mureşenii nu o regăsesc în oraş, într-un fel de bunăstare din jurul nostru. Că pe lângă alergat după minge, mai există, ia acolo, nişte fleacuri: Teatru Naţional, Biblioteci, şcoli, sănătate, muzee… Vise, mi s-ar putea replica… Da, este adevărat, eu am “dormit” 4 ani, dar uite ce frumos visez! Deh, deformaţie profesională!

            Despre locuri de muncă, (urmare firească a investitorilor care “se bat să vină” la Târgu Mureş),  despre dezvoltarea reală a unui oraş FOST industrial, a auzit cineva? Dacă se închide şi AZOMUREŞ, putem să ne apucăm de agricultură, la plugul tras de “boi”, din care avem destui, că despre fabricile de tractoare româneşti nu prea mai putem vorbi decât ca-n poveşti: “A fost odată ca niciodată…”  Şi comerţ nu poate să facă o ţară-ntreagă!

            Cât despre abţinerea la propriul proiect, care s-a bucurat de aprobarea majorităţii, votul politic al “abţinerii” celor din USL a fost gestul de a nu gira un viceprimar ales în afara condiţiilor legale, situaţie confirmată de Hotărârea Curţii de Apel Cluj.

            Şi ca să închei cu o notă veselă, aşa cum “trebuie să se respecte” un pamflet, toată lumea, potrivit legislaţiei româneşti şi UE, are acces la Declaraţia mea de avere, un modest profesor de geografie, comparativ:

  1. prima comparaţie, înseamnă 2009 cu 2012;
  2. a doua, cea “ticăloasă”, este între a mea şi a altora, mulţi dintre ei “oameni de bine” dar “lupi moralişti” în, şi în jurul Primăriei şi a Consiliului local.

Şi-apoi, să mi te ţii !

1 aprilie 2012                                                                   Sebastian Pui

Târgu Mureş                                                                 Consilier Local PNL

Postat de pe data de 1 apr., 2012 in categoria Civism, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 6,805 ori.

3 Raspunsuri pentru “Drept la replica”

  1. nicu spune:

    Sefu, dai drept la replica pe legea audiovizualului in presa scrisa? Naspa!!! Apoi, dai drept la replica la pamflet? Naspa. Asta arata ca nici simtul umorului nu mai aveti… Pe bune. Chiar daca fu de 1 aprilie…

  2. uk spune:

    va puneti mintea cu toti prostii anonimi si cu frustratii cu afaceri. nu merita sa te certi cu unelte de partid

  3. Mircea spune:

    Un individ a crezut ca e shmeker, vorbind din avion despre lucruri pe care nu le stie. Sau e platit sa o faca. Sau pe unii ii pupa in fund, dar pe altii ii loveste sub centura. Si mai are nestiinta sa ii spuna pamflet. Nu toata lumea, de fapt prea putini cred sincer ca un sut in fund este un pas inainte. Un raspuns, poate lua orice forma, daca este legal. Ca banii orasului se pierd, de exemplu, pe 15 indivizi care fug dupa o basica umflata, care nici macar nu sunt targu mureseni, scrie destul de citet, negru pe alb, mai sus. Targu Muresul din 1971 nu a mai facut vreo branza in fotbal. Dar a avut campioni europeni la popice, si campioni si vicecampioni nationali in alte sporturi. Pe mine nu ma reprezinta Johny Tirbushon din USA in nici o echipa. Asa cum in nationala – de orice fel – joaca numai cei care ma reprezinta. Altfel nu vad rostul de a alcatui echipe nationale. Pardon, ar fi trebuit a invoc carti si arta, nu cel mai banal si accesibil sport din p.d.v. „intelectual”. Oricum pe langa „shmekerul” meu, e bine sa aliniem si celalalt cuvant de origine latina „nashpa” si atunci, odata elevati cu adevarat, propun sa platim 10% din salarii echipei de fotbal, florilor carnivore care se vor planta in fata casei mele, si altor investitii care ridica nivelul orasului si cetatenilor. Ca de fapt de asta e vorba, nu de mica speculatie „pe langa” a relatiei dintre dreptul de replica scris sau strigat de pe scaunul din Hyde Park (comuna Frecatzei). Pentru ca „fu” si nu „a fost”, ceea ce iar nu ma reprezinta.

Publica un raspuns