Niciodată n-am avut microbul. Și asta nu pentru că nu aș fi avut nimic în comun cu sportul, ci poate pentru că niciodată n-am fost prea bun. La început am încercat polo-ul și din jumătate în jumătate de oră i se făcea milă antrenorului de mine și mă trimitea la un duș cald, cu unghiile, buzele și gingiile învinețite de apa din bazin care nu atingea niciodată 20 de grade. Așa că m-am hotărât să ies din apă și să încerc atletismul. La prima și singura competiție la care am participat m-am clasat undeva sub podium, la lungime. Suta de metrii garduri nu merită amintită, având în vedere că nu mai încercasem niciodată să sar pârleazul. Apoi a venit liceul și m-am apucat de bere… și fotbal, în fiecare vineri seara în curtea Papiului. Nici aici n-am făcut mare brânză, dar cel puțin nu mă puneau să stau în poartă.

Acum însă, când mă apropii cu repeziciune de vârsta lui Popey, și mă uit la cunoștințele mele ”măritate”, realizate, aranjate, cu prosperitatea punându-și marca pe burțile lor tot mai generoase, îmi spun: ”Hei! Până la urmă eu mă țin destul de bine”!

Un oraș de sportivi

Așa se face că nu mică mi-a fost mirarea când în procesul de documentare pentru scrierea acestui material, m-am trezit cu puzderia de echipe care populează târgul, mai mai să epuizeze glosarul sporturilor din România. Numai o formație de pițcă (vezi țurcă) mai lipsea. Și asta numai prin grija și generozitatea Primăriei Tîrgu Mureș care, profund preocupată de soarta sportului mureșean, le sponsorizează pe toate din bani publici, cum altfel.

Practic, în perioada 2010-2012, Primăria Tîrgu Mureș a alocat 47 de milioane de lei pentru sportul de performanță, dintre care 26 s-au dus către FC Municipal, 10 milioane pentru BC Mureș, 9 milioane către City’us și, ciuca bătăilor, nu la volei, la finanțare, CS Universitar, 3 milioane.

O administrație cu consilieri, care merge ca unsă

Dar fiindcă fotbalul e rege, m-am hotărât să încep cu FCM. Iar pentru că Gazeta Sporturilor scria în 2011 că FC Municipal e un soi de afacere de familie a lui Claudiu Maior, unde acesta și-ar fi angajat mama, unchiul, mătușile, nepoții și animalele de casă, m-am dus direct la cabinetul consilierului primarului Dorin Florea. (Unde am mai auzit eu denumirea asta, ”consigliere”? În ”Nașul”?). Il consigliere nu era acolo. În schimb, o puzderie de persoane făceau antecameră, probabil cu toții preocupați de FCM. Așa că am cerut un număr de telefon. Secretara nu părea însă foarte dornică să mi-l dea. ”Dar cine sunteți”? Îi spun cine sunt, iar ea zice: ”Neluțu”!

Îngrămădit în antecamera antecamerei, într-un spațiu total nepotrivit dimensiunilor sale, mărturie a prosperității despre care vorbeam în introducere, ”consilierul consilierului” Claudiu Maior, Ioan ”Neluțu” Chiorean, suspendat din funcție de la Radio Tîrgu Mureș, dar apărând la Știi Tv drept purtător de cuvânt al Primăriei, îmi aruncă o privire… să-i zicem ambiguă. Apoi îmi dă un număr de telefon pe care îl notez sârguincios. ”Telefonul meu”, îmi zice. ”Dar în ce problemă…”, întreabă. Păi, d’astea, cu FCM. Îl văd cum se schimbă la față, cu ochii jucându-i în cap în toate părțile, numai spre mine nu. Apoi se cufundă într-un soi de transă de ruminație. Puteam să jur că, dincolo de înfățișarea care emană o inteligență superioară, se pot ghici rotițele dințate ale angrenajelor minții punându-se în mișcare cu scrâșnet de roți de tren, încercând să repornească neuronul.

Păi, sună-mă să-ți spun când o să vorbesc, să-i zic că mi-ai spus că vrei să vorbești. Îmi zice ceva de genul ăsta. Păi, vorbesc cu tine acum. ”Așa”, zice. Apoi se trezește brusc, parcă iluminat de o revelație. ”Dar, stai puțin. Eu sunt angajat al Primăriei. Ce treabă am eu cu FCM”? Apoi mă asigură că el n-are nicio legătură cu fotbalul, nu-i place, nu-l interesează, nu servește.

A doua zi aveam să aflu că nici Claudiu Maior nu are nicio legătură cu fotbalul.

O colonie de directori

Până atunci însă m-am hotărât să vorbesc cu altcineva, care are legătură cu fotbalul, îi place fotbalul și-l interesează. Virgil Lăcătușu mi-a fost recomandat drept team manager. Îmi răspunde la telefon un domn cu o voce bonomă care-mi dă speranțe, ce-i drept deșarte, pentru că imediat se scuză, și-mi spune că el nu poate da declarații și că ar fi mai bine să-l contactez pe Claudiu Maior.

Vlad Amariei a fost alături de FCM aproape de la înființarea echipei în 2008, în postura de ofițer de presă, din care și-a dat demisia de două ori, ultima dată definitiv, în iunie 2012: ”Virgil Lăcătușu e ultimul președinte de la ASA. Cred că e secretar general acum. N-are voie să spună nimic. Mai mare rușinea. În afară de Ilie Vlad, acum la Mediaș, un om foarte capabil cu care am lucrat, și Horațiu Cioloboc, echipa asta a fost condusă doar de oameni veniți din afară, fără nicio legătură cu fotbalul”.

Și toți sunt șefi. Există un consiliu de administrație, un comitet director, un președinte de comitet director în persoana lui Tatar Bela, un director în persoana lui Daniel Stanciu, Virgil Lăcătușu, team manager sau secretar general, ca să nu mai vorbesc de mama lui Maior, cândva cenzor al echipei, și Ovidiu Berghian, unchiul lui Claudiu Maior, și el pe acolo, calificat direct din postura de administrator la Siletina, poziție cu care s-a pricopsit după ce nepotul n-a mai putut să-și conducă firma, fiind ales într-o funcție publică.

Acestea fiind, deci, stabilite, mai rămâne de pus o singură întrebare. Cine e Ioan Nucu Man? ”E președinte”, crede Vlad Amariei. Președinte? Și cu Tatar Bela cum rămâne?

Vlad Amariei: ”Oamenilor ăstora le plac titulaturile. Sunt mai mulți șefi decât oameni care efectiv lucrează. Și pe mine m-au făcut director de imagine. Niciodată nu m-am prezentat așa. Eram responsabil cu comunicarea”.

Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale

Și lucrurile nu stau altfel cu celelate sporturi sponsorizate din bani publici de către Primăria Tîrgu Mureș. Cum FCM se arăta impenetrabilă precum o fortăreață medievală, m-am hotărât să mă apuc de baschet.

BC Mureș, 10 MILIOANE DE LEI, BANI PUBLICI, președinte Cornel Lungu. Sun la club, dar secretara îmi spune că nu e. Dar cine e? ”Păi, e domnul Bruno Rosnavschi”. Și el cine e? Manager General. Și Lorencz Lajos cine e? ”E director”. Mi-l dă pe Bruno Rosnavschi.

Reporter: Am o întrebare scurtă, domnule Rosnavschi, la care aștept un răspuns scurt. Puteți să-mi spuneți care au fost veniturile clubului BC Mures în sezonul competițional 2012-2013?

Rosnavschi: Nu.

Reporter: Dar cine poate să-mi spună?

Rosnavschi: Nu știu.

Reporter: Vă mulțumesc.

Ce-i drept, a dat un răspuns scurt.

Apoi sun la Conimur, firma de unde a emanat la BC Mureș președintele Cornel Lungu. O altă secretară îmi spune că nu e. Cer un număr de telefon. ”Dar cine sunteți”? Îi spun cine sunt. Îmi spune că mă sună, după ce-l sună, să-l întrebe dacă poate să-mi dea numărul să-l sun.

Secretara revine după numai cinci minute, ca să-mi spună că nu l-a găsit, dar mă întreabă în ce chestiune îl caut. Îi fac o prezentare succintă, ca și în cazu Bruno Rosnavschi, când deodată îmi dau seama că-mi aud cuvintele repetate cu ecou. Telefonul era pus pe speaker, iar domnul Cornel Lungu, lângă biroul secretarei, încerca să-mi ghicească după timbrul vocal intențiile malefice.

Alt director, altă fundătură

Așa c-am lăsat-o baltă și cu baschetul, și mi-am încercat mâna cu voleiul.

CS Universitar, BANI PUBLICI – 3 MILIOANE DE LEI, președinte Constantin Copotoiu, fost rector UMF, chirurg. Nu răspunde la mobil. Sun la club, unde o duduie mă invită să discutăm față în față.

Mă trămbălesc până la UMF, unde mă întâmpină o fată înaltă ca o pălugă, ale cărei atribute atletice îmi dau speranțe. Apoi se recomandă Ramona Ungur, director. Simt că mi se înmoaie genunchii. În două minute aflu că m-a chemat să-mi spună că nu poate să-mi spună nimic. ”Am semnat un contract de confidențialitate care mă împiedică să divulg informații despre club fără aprobarea domnului Copotoiu”. Păi, nu puteați să-mi spuneți asta la telefon. Adică vin 4 km până aici, ca să-mi spuneți că nu puteți să-mi spuneți? Îmi zice: ”Ei, atunci, poftim 10 lei pentru taxi”. La care eu refuz politicos, pentru că n-am venit cu taxi-ul, am venit cu autobuzul, și biletul e doi lei. Apoi văd că nu are de gând să-mi de doi lei, poate pentru că banii publici nu vin sub formă de mărunțiș, și regret imediat c-am refuzat oferta inițial, pentru că după ce-mi recuperam banii de autobuz, tot îmi rămânea de o șaorma… mică.

Ne vedem în partea a doua, și cu biștarii și cu șaorma și cu bomboana pe colivă.

Răzvan Cirezaru

Cooperativa ”Sportul Popular” la Tîrgu Mureș (I) – Răzvan Cirezaru

Niciodată n-am avut microbul. Și asta nu pentru că nu aș fi avut nimic în comun cu sportul, ci poate pentru că niciodată n-am fost prea bun. La început am încercat polo-ul și din jumătate în jumătate de oră i se făcea milă antrenorului de mine și mă trimitea la un duș cald, cu unghiile, buzele și gingiile învinețite de apa din bazin care nu atingea niciodată 20 de grade. Așa că m-am hotărât să ies din apă și să încerc atletismul. La prima și singura competiție la care am participat m-am clasat undeva sub podium, la lungime. Suta de metrii garduri nu merită amintită, având în vedere că nu mai încercasem niciodată să sar pârleazul. Apoi a venit liceul și m-am apucat de bere… și fotbal, în fiecare vineri seara în curtea Papiului. Nici aici n-am făcut mare brânză, dar cel puțin nu mă puneau să stau în poartă.

Acum însă, când mă apropii cu repeziciune de vârsta lui Popey, și mă uit la cunoștințele mele ”măritate”, realizate, aranjate, cu prosperitatea punându-și marca pe burțile lor tot mai generoase, îmi spun: ”Hei! Până la urmă eu mă țin destul de bine”!

Un oraș de sportivi

Așa se face că nu mică mi-a fost mirarea când în procesul de documentare pentru scrierea acestui material, m-am trezit cu puzderia de echipe care populează târgul, mai mai să epuizeze glosarul sporturilor din România. Numai o formație de pițcă (vezi țurcă) mai lipsea. Și asta numai prin grija și generozitatea Primăriei Tîrgu Mureș care, profund preocupată de soarta sportului mureșean, le sponsorizează pe toate din bani publici, cum altfel.

Practic, în perioada 2010-2012, Primăria Tîrgu Mureș a alocat 47 de milioane de lei pentru sportul de performanță, dintre care 26 s-au dus către FC Municipal, 10 milioane pentru BC Mureș, 9 milioane către City’us și, ciuca bătăilor, nu la volei, la finanțare, CS Universitar, 3 milioane.

O administrație cu consilieri, care merge ca unsă

Dar fiindcă fotbalul e rege, m-am hotărât să încep cu FCM. Iar pentru că Gazeta Sporturilor scria în 2011 că FC Municipal e un soi de afacere de familie a lui Claudiu Maior, unde acesta și-ar fi angajat mama, unchiul, mătușile, nepoții și animalele de casă, m-am dus direct la cabinetul consilierului primarului Dorin Florea. (Unde am mai auzit eu denumirea asta, ”consigliere”? În ”Nașul”?). Il consigliere nu era acolo. În schimb, o puzderie de persoane făceau antecameră, probabil cu toții preocupați de FCM. Așa că am cerut un număr de telefon. Secretara nu părea însă foarte dornică să mi-l dea. ”Dar cine sunteți”? Îi spun cine sunt, iar ea zice: ”Neluțu”!

Îngrămădit în antecamera antecamerei, într-un spațiu total nepotrivit dimensiunilor sale, mărturie a prosperității despre care vorbeam în introducere, ”consilierul consilierului” Claudiu Maior, Ioan ”Neluțu” Chiorean, suspendat din funcție de la Radio Tîrgu Mureș, dar apărând la Știi Tv drept purtător de cuvânt al Primăriei, îmi aruncă o privire… să-i zicem ambiguă. Apoi îmi dă un număr de telefon pe care îl notez sârguincios. ”Telefonul meu”, îmi zice. ”Dar în ce problemă…”, întreabă. Păi, d’astea, cu FCM. Îl văd cum se schimbă la față, cu ochii jucându-i în cap în toate părțile, numai spre mine nu. Apoi se cufundă într-un soi de transă de ruminație. Puteam să jur că, dincolo de înfățișarea care emană o inteligență superioară, se pot ghici rotițele dințate ale angrenajelor minții punându-se în mișcare cu scrâșnet de roți de tren, încercând să repornească neuronul.

Păi, sună-mă să-ți spun când o să vorbesc, să-i zic că mi-ai spus că vrei să vorbești. Îmi zice ceva de genul ăsta. Păi, vorbesc cu tine acum. ”Așa”, zice. Apoi se trezește brusc, parcă iluminat de o revelație. ”Dar, stai puțin. Eu sunt angajat al Primăriei. Ce treabă am eu cu FCM”? Apoi mă asigură că el n-are nicio legătură cu fotbalul, nu-i place, nu-l interesează, nu servește.

A doua zi aveam să aflu că nici Claudiu Maior nu are nicio legătură cu fotbalul.

O colonie de directori

Până atunci însă m-am hotărât să vorbesc cu altcineva, care are legătură cu fotbalul, îi place fotbalul și-l interesează. Virgil Lăcătușu mi-a fost recomandat drept team manager. Îmi răspunde la telefon un domn cu o voce bonomă care-mi dă speranțe, ce-i drept deșarte, pentru că imediat se scuză, și-mi spune că el nu poate da declarații și că ar fi mai bine să-l contactez pe Claudiu Maior.

Vlad Amariei a fost alături de FCM aproape de la înființarea echipei în 2008, în postura de ofițer de presă, din care și-a dat demisia de două ori, ultima dată definitiv, în iunie 2012: ”Virgil Lăcătușu e ultimul președinte de la ASA. Cred că e secretar general acum. N-are voie să spună nimic. Mai mare rușinea. În afară de Ilie Vlad, acum la Mediaș, un om foarte capabil cu care am lucrat, și Horațiu Cioloboc, echipa asta a fost condusă doar de oameni veniți din afară, fără nicio legătură cu fotbalul”.

Și toți sunt șefi. Există un consiliu de administrație, un comitet director, un președinte de comitet director în persoana lui Tatar Bela, un director în persoana lui Daniel Stanciu, Virgil Lăcătușu, team manager sau secretar general, ca să nu mai vorbesc de mama lui Maior, cândva cenzor al echipei, și Ovidiu Berghian, unchiul lui Claudiu Maior, și el pe acolo, calificat direct din postura de administrator la Siletina, poziție cu care s-a pricopsit după ce nepotul n-a mai putut să-și conducă firma, fiind ales într-o funcție publică.

Acestea fiind, deci, stabilite, mai rămâne de pus o singură întrebare. Cine e Ioan Nucu Man? ”E președinte”, crede Vlad Amariei. Președinte? Și cu Tatar Bela cum rămâne?

Vlad Amariei: ”Oamenilor ăstora le plac titulaturile. Sunt mai mulți șefi decât oameni care efectiv lucrează. Și pe mine m-au făcut director de imagine. Niciodată nu m-am prezentat așa. Eram responsabil cu comunicarea”.

Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale

Și lucrurile nu stau altfel cu celelate sporturi sponsorizate din bani publici de către Primăria Tîrgu Mureș. Cum FCM se arăta impenetrabilă precum o fortăreață medievală, m-am hotărât să mă apuc de baschet.

BC Mureș, 10 MILIOANE DE LEI, BANI PUBLICI, președinte Cornel Lungu. Sun la club, dar secretara îmi spune că nu e. Dar cine e? ”Păi, e domnul Bruno Rosnavschi”. Și el cine e? Manager General. Și Lorencz Lajos cine e? ”E director”. Mi-l dă pe Bruno Rosnavschi.

Reporter: Am o întrebare scurtă, domnule Rosnavschi, la care aștept un răspuns scurt. Puteți să-mi spuneți care au fost veniturile clubului BC Mures în sezonul competițional 2012-2013?

Rosnavschi: Nu.

Reporter: Dar cine poate să-mi spună?

Rosnavschi: Nu știu.

Reporter: Vă mulțumesc.

Ce-i drept, a dat un răspuns scurt.

Apoi sun la Conimur, firma de unde a emanat la BC Mureș președintele Cornel Lungu. O altă secretară îmi spune că nu e. Cer un număr de telefon. ”Dar cine sunteți”? Îi spun cine sunt. Îmi spune că mă sună, după ce-l sună, să-l întrebe dacă poate să-mi dea numărul să-l sun.

Secretara revine după numai cinci minute, ca să-mi spună că nu l-a găsit, dar mă întreabă în ce chestiune îl caut. Îi fac o prezentare succintă, ca și în cazu Bruno Rosnavschi, când deodată îmi dau seama că-mi aud cuvintele repetate cu ecou. Telefonul era pus pe speaker, iar domnul Cornel Lungu, lângă biroul secretarei, încerca să-mi ghicească după timbrul vocal intențiile malefice.

Alt director, altă fundătură

Așa c-am lăsat-o baltă și cu baschetul, și mi-am încercat mâna cu voleiul.

CS Universitar, BANI PUBLICI – 3 MILIOANE DE LEI, președinte Constantin Copotoiu, fost rector UMF, chirurg. Nu răspunde la mobil. Sun la club, unde o duduie mă invită să discutăm față în față.

Mă trămbălesc până la UMF, unde mă întâmpină o fată înaltă ca o pălugă, ale cărei atribute atletice îmi dau speranțe. Apoi se recomandă Ramona Ungur, director. Simt că mi se înmoaie genunchii. În două minute aflu că m-a chemat să-mi spună că nu poate să-mi spună nimic. ”Am semnat un contract de confidențialitate care mă împiedică să divulg informații despre club fără aprobarea domnului Copotoiu”. Păi, nu puteați să-mi spuneți asta la telefon. Adică vin 4 km până aici, ca să-mi spuneți că nu puteți să-mi spuneți? Îmi zice: ”Ei, atunci, poftim 10 lei pentru taxi”. La care eu refuz politicos, pentru că n-am venit cu taxi-ul, am venit cu autobuzul, și biletul e doi lei. Apoi văd că nu are de gând să-mi de doi lei, poate pentru că banii publici nu vin sub formă de mărunțiș, și regret imediat c-am refuzat oferta inițial, pentru că după ce-mi recuperam banii de autobuz, tot îmi rămânea de o șaorma… mică.

Ne vedem în partea a doua, și cu biștarii și cu șaorma și cu bomboana pe colivă.

Răzvan Cirezaru

Postat de pe data de 22 aug., 2013 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,456 ori.

2 Raspunsuri pentru “Cooperativa ”Sportul Popular” la Tîrgu Mureș (I) – Răzvan Cirezaru”

  1. Vlad Amariei spune:

    Razvane, o corectura. Am zis ca un singur muresean a condus echipa asta, Horatiu Cioloboc. Cat despre ceilalti, i-am numit „oameni din afara fara nici o legatura cu fotbalul muresean”. Nu cu fotbalul, ca m-ar bate Dumnezeu, sunt fosti impresari sau fosti arbitri.

  2. adi spune:

    razvan, astia sunt doar niste hoti de romani care fura pe firme romanesti. Tipic targu-mures. Cata vreme fraierul voteaza etnic, avem furturi etnice.

Leave a Reply to adi