Gândindu-mă la situația de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș și la greutățile întâmpinate de studenții maghiari care nu doresc să folosească Limba Română, îmi aduc aminte de propria studenție. Am făcut și eu o facultate la Brașov, unică în țară, care nu avea secție de Limba Maghiară. Dar îl aveam pe Istvan, din Miercurea Ciuc, un băiat corpolent, dar nu doar gras, ci făcut mare din oase, al cărui spate era atât de lat, încât se revărsa pe de lăturile spătarului, când venea în cameră la olteni să se uite la televizor. Oltenii îl iubeau, odată pentru mustața lui mândră și aurie de secui, și apoi pentru că i-a luat vreo doi ani să învețe satisfăcător Limba Română, timp în care binedispunea pe toată lumea cu exprimarea lui insolită.

Dăduse examenul de admitere în Limba Maghiară. În sesiune, la examenele scris, tot Limba Maghiară. Aduceau un traducător special pentru el. La examenele orale scria pe hârtie în Limba Maghiară, apoi se căznea să traducă, rostind la fiecare trei propoziții ”cum se zice”. Profesorul Parascan, spaima anului întâi, îl oprea binevoitor. ”Deajuns Istvan. Noi te-am văzut la curs, ai venit la toate laboratoarele, știm că-ți dai silința”. Și Istvan lua un cinci. Eu am dat Botanica în toamnă de trei ori.

Revenind la discuția noastră, referitor și la dificultatea însușirii termenilor biologici atunci când te încăpățânezi să înveți în două limbi, la Brașov, unde e o climă rece și umedă, eram un grup cu afecțiuni respiratorii, minore, dar cronice. Unul n-avea miros, altul avea rinită, unul operație de deviație de sept, altul își extirpase cornetele din mucoasa nazală. Toți eram dependenți de Bixtonim. Și pe când discutam asta la o șezătoare cu bere și tutun, în cameră la olteni, Piști a intrat brusc în discuție, explicând el care e de fapt problema:

”Asta e de la caracatiță”.

Am rămas cu toții tablou. ”Ce caracatiță”? ”De la caracatiță nu poți să respiri”, a explicat el în continuare, făcând semn cu degetele rășchirate în dreptul nasului. Nu înțelegeam nimic. Eu care și atunci le știam pe toate, am hotărât să-l lămuresc. ”Istvan, nu poți să respiri dacă ai rinită, deviație de sept, sau polipi”. A sărit imediat. ”Asta, polip. Caracatiță”.

În anul trei ne-a venit și un student din Ungaria, Balint. Când l-am cunoscut, era tot de vreo doi ani în facultate. Vorbea o limbă română impecabilă, încât eu personal, la început, nu mi-am dat seama că era maghiar, cu atât mai puțin că era din Ungaria. Când a terminat, ne-am întâlnit cu el pe Republicii. Își luase casete cu doine românești și-l invita pe Bădele din Băilești, oltean de-al lui Nea Marin, să-și petreacă vara la Balaton. ”Și ce facem acolo”? a întrebat Bădele. A răspuns: ”Eu nu fac nimic, că-s însurat. Tu faci ce vrei”.

E o rușine să fii maghiar crescut din tată-n fiu, ori fiică, în România, și să nu cunoști Limba Română și, mai mult decât atât, nici măcar să nu te străduiești să o cunoști.

O temă de lucrări practice pentru UMF: Care e diferența dintre polip și caracatiță?

Gândindu-mă la situația de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș și la greutățile întâmpinate de studenții maghiari care nu doresc să folosească Limba Română, îmi aduc aminte de propria studenție. Am făcut și eu o facultate la Brașov, unică în țară, care nu avea secție de Limba Maghiară. Dar îl aveam pe Istvan, din Miercurea Ciuc, un băiat corpolent, dar nu doar gras, ci făcut mare din oase, al cărui spate era atât de lat, încât se revărsa pe de lăturile spătarului, când venea în cameră la olteni să se uite la televizor. Oltenii îl iubeau, odată pentru mustața lui mândră și aurie de secui, și apoi pentru că i-a luat vreo doi ani să învețe satisfăcător Limba Română, timp în care binedispunea pe toată lumea cu exprimarea lui insolită.

Dăduse examenul de admitere în Limba Maghiară. În sesiune, la examenele scris, tot Limba Maghiară. Aduceau un traducător special pentru el. La examenele orale scria pe hârtie în Limba Maghiară, apoi se căznea să traducă, rostind la fiecare trei propoziții ”cum se zice”. Profesorul Parascan, spaima anului întâi, îl oprea binevoitor. ”Deajuns Istvan. Noi te-am văzut la curs, ai venit la toate laboratoarele, știm că-ți dai silința”. Și Istvan lua un cinci. Eu am dat Botanica în toamnă de trei ori.

Revenind la discuția noastră, referitor și la dificultatea însușirii termenilor biologici atunci când te încăpățânezi să înveți în două limbi, la Brașov, unde e o climă rece și umedă, eram un grup cu afecțiuni respiratorii, minore, dar cronice. Unul n-avea miros, altul avea rinită, unul operație de deviație de sept, altul își extirpase cornetele din mucoasa nazală. Toți eram dependenți de Bixtonim. Și pe când discutam asta la o șezătoare cu bere și tutun, în cameră la olteni, Piști a intrat brusc în discuție, explicând el care e de fapt problema:

”Asta e de la caracatiță”.

Am rămas cu toții tablou. ”Ce caracatiță”? ”De la caracatiță nu poți să respiri”, a explicat el în continuare, făcând semn cu degetele rășchirate în dreptul nasului. Nu înțelegeam nimic. Eu care și atunci le știam pe toate, am hotărât să-l lămuresc. ”Istvan, nu poți să respiri dacă ai rinită, deviație de sept, sau polipi”. A sărit imediat. ”Asta, polip. Caracatiță”.

În anul trei ne-a venit și un student din Ungaria, Balint. Când l-am cunoscut, era tot de vreo doi ani în facultate. Vorbea o limbă română impecabilă, încât eu personal, la început, nu mi-am dat seama că era maghiar, cu atât mai puțin că era din Ungaria. Când a terminat, ne-am întâlnit cu el pe Republicii. Își luase casete cu doine românești și-l invita pe Bădele din Băilești, oltean de-al lui Nea Marin, să-și petreacă vara la Balaton. ”Și ce facem acolo”? a întrebat Bădele. A răspuns: ”Eu nu fac nimic, că-s însurat. Tu faci ce vrei”.

E o rușine să fii maghiar crescut din tată-n fiu, ori fiică, în România, și să nu cunoști Limba Română și, mai mult decât atât, nici măcar să nu te străduiești să o cunoști.

Postat de pe data de 1 oct., 2013 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 3,826 ori.

1 Raspuns pentru “O temă de lucrări practice pentru UMF: Care e diferența dintre polip și caracatiță?”

  1. Helleborus spune:

    Super tare, Razvane. Eram si eu unul dintre dependentii de bixtonim si operatie de deviatie de sept.
    Salutari din Nordul Canadei,
    Hele…

Leave a Reply to Helleborus