2010 va ramane in istoria mass media anul in care ziarele au incercat sa ii convinga pe cititorii online sa scoata banii. Daca vor reusi si care va fi varianta castigatoare ramane de vazut.
Daca in 2009 cuvantul anului a fost Twitter – sinonim al informatiei gratuite, in timp real – toate semnele arata ca in 2010, cuvantul anului va fi “platit”. Cel putin in mass media.
Pe fondul recesiunii, care a presarat industria presei scrise cu cadavrele nenumaratelor ziare si reviste din intreaga lume, publisherii cauta metode de a-si reduce dependenta fata de veniturile din publicitate monetizandu-si continutul editorial in forma clasica: platesti, primesti!
Intrebarile la care industria de publishing trebuie sa raspunda in 2010 sunt doua. Sunt cititorii dispusi sa plateasca pentru informatie online? Si daca da, care este formula cu cele mai mari sanse sa ii determine pe acestia sa scoata banii?
1. A plati sau a nu plati. Iata intrebarea!
In 2009 raspunsurile au fost contradictorii. In timp ce un studiu realizat de Forrester arata ca majoritatea consumatorilor de informatie online – nu mai putin de 80% – nu ar mai fi interesati sa acceseze continutul online al ziarelor si revistelor daca acesta nu ar mai fi gratuit, un alt studiu realizat de Boston Consulting Group, arata ca, dimpotriva, consumatorii ar fi dispusi sa plateasca sume mici, lunar, pentru a primi stiri pe computer, telefonul mobil sau alte dispozitive mobile.
Studiul – realizat prin intervievarea a 5,000 de indivizi din 9 tari, precum Statele Unite, Germania, Franta, Marea Britanie, Spania, Italia, Norvegia, Finlanda si Australia – a descoperit ca suma medie pe care consumatorii ar fi dispusi sa o cheltuiasca este cuprinsa intre 3 dolari (in Statele Unite sau Australia) si 7 dolari (in Italia). “Vestea buna”, spune John Rose, senior partner BCG, “ este ca, in ciuda parerii generale, consumatorii sunt de fapt dispusi sa plateasca pentru continut relevant. Vestea proasta este ca nu sunt dispusi sa plateasca prea mult. Insa, una peste alta, aceste microplati ar putea ajuta sa contrabalanseze declinul veniturilor din publicitate.”
In incercarea de a capitaliza aceasta noua sursa de venit, anul acesta va aduce in peisajul media noutati precum accesul platit la siteurile unora dintre cele mai populare publicatii internationale, ziare si reviste sub forma de aplicatii pentru iPhone, si un consortiu al marilor publisheri care vor sa construiasca un chiosc de ziare digital, dupa chipul si asemanarea App Store al Apple.
Cat despre publicatiile de nisa, care nu au in spate un publisher cu puterea financiara a unui Conde Nast sau Axl Springer, servicii precum cele oferite de MagCloud sau Blurb fac pentru prima oara cu adevarat viabila varianta self-publishingului.
2. Arata-mi banii si iti arat articolele
Pe 12 ianuarie Standard-Times, un mic ziar din Massachusetts, detinut de News Corporation, a inceput sa taxeze accesul la website-ul sau, SouthCoastToday. Cei care nu sunt abonati ai ziarului si vor sa citeasca stirile locale pe site-ul publicatiei vor trebui sa plateasca 3.37 dolari pe saptamana. Nici abonatii ziarului nu vor avea acces liber in intregul site – daca vor vrea sa se poata plimba prin fiecare coltisor al acestuia vor trebui sa plateasca inca 39 de centi de pe saptamana. Chiar daca publicatia este una mica, miscarea este semnificativa, Standard Times fiind cobaiul ales de Rupert Murdoch, proprietarul NewsCorp, pentru a testa reactia cititorilor la introducerea paywall-ului in cazul publicatiilor generaliste.
Anul trecut, in august, cand rezultatele financiare ale NewsCorp au aratat pierderi in valoare de 3,4 miliarde de dolari, Murdoch a promis sa zgaltaie piata ziarelor introducand taxe de acces pentru toate site-urile sale de stiri, de la Times la The Sun sau News of the World pana in vara lui 2010, declarand ca epoca informatiilor online gratuite pentru toata lumea a luat sfarsit.
“Jurnalismul de calitate nu este ieftin”, declara atunci Murdoch. „Chiar daca revolutia digitala a deschis noi canale de distributie ieftina, tousi continutul nu a devenit gratuit. De aceea intentionam sa incepem sa taxam toate site-urile noastre de stiri.” In primavara urmeaza re-lansarea site-ului Times Online, ocazie cu care va fi introdus accesul platit pe site.
Si publisherul german Axel Springer a inceput sa testeze, in decembrie anul trecut, varianta accesului contra-cost la editiile online ale publicatiilor sale. Avangarda: Variety, o revista pentru industria de entertainment, si aplicatiile platite pentru iPhone ale tabloidului Bild si ziarului quality Die Welt.
Problema modelului paywall este ca, pentru a functiona, toata lumea trebuie sa il adopte. Altfel, ultimul provider de informatie gratuita este cel caruia intreaga industrie i-a facut un cadou imens: tot traficul ramas orfan prin ingradirea informtiei. Deci venituri foarte mari din publicitate. In incercarea de a strange intreaga industrie sub aceeasi umbrela Steven Brill, fondatorul Court TV, a anuntat in primavara anului trecut lansarea platformei Journalism Online care va reuni continutul mai multor site-uri de stiri careva fi disponibil contracost. Pana acum, publisherii a 506 site-uri de reviste si ziare (176 de cotidiene si 330 de periodice) au semnat scrisori de intentie pentru a se alatura proiectului “Journalism Online”. Potrivit fondatorilor, cele peste 500 de publicatii de pe internet sunt accesate de aproximativ 90 de milioane de utilizatori in fiecare luna.
Publisherul cotidianului New York Times nu s-a grabit sa tulbure apele, asteptand sa vada cum reactioneaza piata la aceasta schimbare de paradigma. La inceputul acestui an insa, surse din interiorul New York Times au anuntat ca in curand ziarul va incepe sa adopte un model de taxare similar cu cel folosit si de Financial Times. Astfel NYTimes.com ar urma sa imbratiseze accesul contorizat, care ar permite utilizatorilor sa vada gratuit cateva articole pe luna dupa care li se va cere sa se aboneze. Avantajul acestui model de paywall este ca ar permite acestuia sa perceapa un abonament de la utilizatorii fideli fara sa isi scada audienta impresionanta care numara, in noiembrie 2009, 16 milioane de vizitatori unici, conform estimarilor Nielsen Online.
3. Revista- aplicatie, un hibrid pentru smartphone-uri
Pe masura ce printul pierde teren in favoarea consumului online de informatie, o varianta luata in calcul de publisheri este cea a distributiei digitale a produselor lor editoriale. Fie ca suportul de informare preferat al consumatorului este iPhone-ul, e-book reader-ul sau mult-asteptatul tablet, ziarele si revistele sale preferate vor fi acolo. In format digital.
Conde Nast, compania care editeaza reviste precum Wired, Vogue sau New Yorker a decis sa testeze acest model de distributie in noiembrie cand a lansat prima revista pentru iPhone. Editia integrala GQ, la un pret de 3 dolari, poate fi cumparata sub forma unei aplicatii in App Store iar cititorii vor gasi in aceasta pe langa continutul complet al revistei – ce poate fi vizualizata articol cu articol, sau rasfoita aidoma revistei originale – si continut exclusiv video, fotografii, clipuri audio. Varianta digitala a revistei este putin mai ieftina decat cea print, care costa 4,5 dolari, fiind o varianta mai avantajoasa si pentru publisheri scutindu-i de costurile de productie. In decembrie, exemplul GQ a fost urmat de Esquire, a carui aplicatie similara costa 3 euro.
Numarul din decembrie al revistei GQ, disponibil in AppStore de la jumatatea lunii noiembrie, a fost cumparat pana acum de 6.641 ori. Numarul din ianuarie insa a fost cumparat inmai bine de 12.000 de exemplare digitale, conform declaratiilor Conde Nast. Comparativ, editia print a numarului din decembrie al GQ a fost vanduta in 240.000 de copii la chioscurile de ziare si a fost livrata catre 667.851 de abonati. Conde Nast a declarat ca vanzarile aplicatiei sunt incurajatoare si ca, pentru a impulsiona vanzarile de aplicatii care se vor adauga la tirajul total al revistei, cititorii care au cumparat aplicatiile anterioare ale revistei vor primi un discount pentru urmatoarele numere ale revistei, platind astfel doar 2 dolari incepand cu numarul din martie. In plus, compania a anuntat ca lucreaza la o varianta de abonament pentru acest format.
Daca cele doua reviste vand fiecare revista ca pe o aplicatie separata, trustul Axel Springer prefera varianta abonamentului lunar. Aplicatia Bild costa 79 eurocenti in prima luna si ,59 euro in fiecare luna ce urmeaza iar aplicatia Die Welt costa 1.59 la descarcare si pana la 4,99 euro pe luna dupa aceea daca utilizatorii opteaza pentru descarcarea variantei PDF a ziarului.
Chiar si The Guardian, recunoscut promotor al gratuitatii informatiei in mediul online, si-a lansat propria aplicatie platita pentru iPhone. Odata achizitionata aceasta aplicatie insa, accesarea articolelor cotidianului britanic este gratuita.
Daca pana acum revistele si ziarele au avut doar de suferit de pe urma mediei digitale, care le-a adus multi cititori atrasi de gratuitatea informatiei insa venituri din publicitate sub asteptari si o scadere accentuata a tirajelor, acest nou model de distributie ii multumeste in sfarsit si pe publisheri care sunt convinsi ca cititorii vor fi dispusi sa plateasca pentru editiile digitale ale publicatiilor lor daca acestea sunt imbunatatite cu continut multimedia interactiv si adaptate pentru noile generatii de dispozitive mobile precum tablet-uri, smartphone-uri si e-readere.
3. Un magazin virtual pentru reviste si ziare
Pe 8 decembrie, cinci dintre cei mai mari publisheri din lume – Time Inc Conde Nast, Meredith, Hearst si News Corp. – au anuntat infiintarea unui joint venture al carui scop il constituie reinventarea revistelor si ziarelor in forma digitala. Avand un format unic, acestea vor putea fi rasfoite si citite pe orice fel de dispozitiv mobil: de la tablet-uri la e-readere sau smartphone-uri. Cum vor arata asemenea reviste am avut ocazia sa vedem de anul trecut, atunci cand au aparut promo-uri ale formatelor digitale propuse de Sports Illustrated, Wired sau Bonnier.
Insa principalul obiectiv al celor 5 companii media este crearea unui chisoc virtual, pe modelul App Store, prin intermediul caruia cititorii sa poata cumpara online produsele editoriale. Unindu-si fortele cele cinci companii estimeaza ca vor da nastere unei piete de 144,6 milioane de cititori. In plus, creandu-si propriul App Store, publisherii nu vor mai trebui sa plateasca catre Apple 30 de procente din incasari si vor avea acces la datele cumparatorilor – o mina de aur pentru publicitari.
4. Self-publishing – o solutie pentru publicatiile print adresate niselor
Unul dintre principalii factori care a condus la decesului multor publicatii print este costul mare de productie si distributie. Insa daca ar exista o metoda de a evita aceste cheltuieli inainte de lansarea unei reviste?
Folosind MagCloud, un serviciu oferit de HP, publicarea unei reviste nu costa nimic. Cel putin nu inainte sa incasezi banii de la cumparatori. Toate publicatiile disponibile in magCloud sunt tiparite la cerere, la un cost de 20 de centi pe pagina la care se adauga costurile livrarii produsului finit. Publisherul incarca revista, in format PDF, pe siteul MagCloud, ii compune o descriere si ii stabileste un pret. Nu exista o comanda minima, cumparatorii putand cumpara un singur exemplar pe care MagCloud il tipareste si il expediaza in locul publisherului.

Citeste articolul pe: Money.ro

Ce se intampla cu printul in lume in 2010? Livrat digital. Acum si pe bani.

2010 va ramane in istoria mass media anul in care ziarele au incercat sa ii convinga pe cititorii online sa scoata banii. Daca vor reusi si care va fi varianta castigatoare ramane de vazut.
Daca in 2009 cuvantul anului a fost Twitter – sinonim al informatiei gratuite, in timp real – toate semnele arata ca in 2010, cuvantul anului va fi “platit”. Cel putin in mass media.
Pe fondul recesiunii, care a presarat industria presei scrise cu cadavrele nenumaratelor ziare si reviste din intreaga lume, publisherii cauta metode de a-si reduce dependenta fata de veniturile din publicitate monetizandu-si continutul editorial in forma clasica: platesti, primesti!
Intrebarile la care industria de publishing trebuie sa raspunda in 2010 sunt doua. Sunt cititorii dispusi sa plateasca pentru informatie online? Si daca da, care este formula cu cele mai mari sanse sa ii determine pe acestia sa scoata banii?
1. A plati sau a nu plati. Iata intrebarea!
In 2009 raspunsurile au fost contradictorii. In timp ce un studiu realizat de Forrester arata ca majoritatea consumatorilor de informatie online – nu mai putin de 80% – nu ar mai fi interesati sa acceseze continutul online al ziarelor si revistelor daca acesta nu ar mai fi gratuit, un alt studiu realizat de Boston Consulting Group, arata ca, dimpotriva, consumatorii ar fi dispusi sa plateasca sume mici, lunar, pentru a primi stiri pe computer, telefonul mobil sau alte dispozitive mobile.
Studiul – realizat prin intervievarea a 5,000 de indivizi din 9 tari, precum Statele Unite, Germania, Franta, Marea Britanie, Spania, Italia, Norvegia, Finlanda si Australia – a descoperit ca suma medie pe care consumatorii ar fi dispusi sa o cheltuiasca este cuprinsa intre 3 dolari (in Statele Unite sau Australia) si 7 dolari (in Italia). “Vestea buna”, spune John Rose, senior partner BCG, “ este ca, in ciuda parerii generale, consumatorii sunt de fapt dispusi sa plateasca pentru continut relevant. Vestea proasta este ca nu sunt dispusi sa plateasca prea mult. Insa, una peste alta, aceste microplati ar putea ajuta sa contrabalanseze declinul veniturilor din publicitate.”
In incercarea de a capitaliza aceasta noua sursa de venit, anul acesta va aduce in peisajul media noutati precum accesul platit la siteurile unora dintre cele mai populare publicatii internationale, ziare si reviste sub forma de aplicatii pentru iPhone, si un consortiu al marilor publisheri care vor sa construiasca un chiosc de ziare digital, dupa chipul si asemanarea App Store al Apple.
Cat despre publicatiile de nisa, care nu au in spate un publisher cu puterea financiara a unui Conde Nast sau Axl Springer, servicii precum cele oferite de MagCloud sau Blurb fac pentru prima oara cu adevarat viabila varianta self-publishingului.
2. Arata-mi banii si iti arat articolele
Pe 12 ianuarie Standard-Times, un mic ziar din Massachusetts, detinut de News Corporation, a inceput sa taxeze accesul la website-ul sau, SouthCoastToday. Cei care nu sunt abonati ai ziarului si vor sa citeasca stirile locale pe site-ul publicatiei vor trebui sa plateasca 3.37 dolari pe saptamana. Nici abonatii ziarului nu vor avea acces liber in intregul site – daca vor vrea sa se poata plimba prin fiecare coltisor al acestuia vor trebui sa plateasca inca 39 de centi de pe saptamana. Chiar daca publicatia este una mica, miscarea este semnificativa, Standard Times fiind cobaiul ales de Rupert Murdoch, proprietarul NewsCorp, pentru a testa reactia cititorilor la introducerea paywall-ului in cazul publicatiilor generaliste.
Anul trecut, in august, cand rezultatele financiare ale NewsCorp au aratat pierderi in valoare de 3,4 miliarde de dolari, Murdoch a promis sa zgaltaie piata ziarelor introducand taxe de acces pentru toate site-urile sale de stiri, de la Times la The Sun sau News of the World pana in vara lui 2010, declarand ca epoca informatiilor online gratuite pentru toata lumea a luat sfarsit.
“Jurnalismul de calitate nu este ieftin”, declara atunci Murdoch. „Chiar daca revolutia digitala a deschis noi canale de distributie ieftina, tousi continutul nu a devenit gratuit. De aceea intentionam sa incepem sa taxam toate site-urile noastre de stiri.” In primavara urmeaza re-lansarea site-ului Times Online, ocazie cu care va fi introdus accesul platit pe site.
Si publisherul german Axel Springer a inceput sa testeze, in decembrie anul trecut, varianta accesului contra-cost la editiile online ale publicatiilor sale. Avangarda: Variety, o revista pentru industria de entertainment, si aplicatiile platite pentru iPhone ale tabloidului Bild si ziarului quality Die Welt.
Problema modelului paywall este ca, pentru a functiona, toata lumea trebuie sa il adopte. Altfel, ultimul provider de informatie gratuita este cel caruia intreaga industrie i-a facut un cadou imens: tot traficul ramas orfan prin ingradirea informtiei. Deci venituri foarte mari din publicitate. In incercarea de a strange intreaga industrie sub aceeasi umbrela Steven Brill, fondatorul Court TV, a anuntat in primavara anului trecut lansarea platformei Journalism Online care va reuni continutul mai multor site-uri de stiri careva fi disponibil contracost. Pana acum, publisherii a 506 site-uri de reviste si ziare (176 de cotidiene si 330 de periodice) au semnat scrisori de intentie pentru a se alatura proiectului “Journalism Online”. Potrivit fondatorilor, cele peste 500 de publicatii de pe internet sunt accesate de aproximativ 90 de milioane de utilizatori in fiecare luna.
Publisherul cotidianului New York Times nu s-a grabit sa tulbure apele, asteptand sa vada cum reactioneaza piata la aceasta schimbare de paradigma. La inceputul acestui an insa, surse din interiorul New York Times au anuntat ca in curand ziarul va incepe sa adopte un model de taxare similar cu cel folosit si de Financial Times. Astfel NYTimes.com ar urma sa imbratiseze accesul contorizat, care ar permite utilizatorilor sa vada gratuit cateva articole pe luna dupa care li se va cere sa se aboneze. Avantajul acestui model de paywall este ca ar permite acestuia sa perceapa un abonament de la utilizatorii fideli fara sa isi scada audienta impresionanta care numara, in noiembrie 2009, 16 milioane de vizitatori unici, conform estimarilor Nielsen Online.
3. Revista- aplicatie, un hibrid pentru smartphone-uri
Pe masura ce printul pierde teren in favoarea consumului online de informatie, o varianta luata in calcul de publisheri este cea a distributiei digitale a produselor lor editoriale. Fie ca suportul de informare preferat al consumatorului este iPhone-ul, e-book reader-ul sau mult-asteptatul tablet, ziarele si revistele sale preferate vor fi acolo. In format digital.
Conde Nast, compania care editeaza reviste precum Wired, Vogue sau New Yorker a decis sa testeze acest model de distributie in noiembrie cand a lansat prima revista pentru iPhone. Editia integrala GQ, la un pret de 3 dolari, poate fi cumparata sub forma unei aplicatii in App Store iar cititorii vor gasi in aceasta pe langa continutul complet al revistei – ce poate fi vizualizata articol cu articol, sau rasfoita aidoma revistei originale – si continut exclusiv video, fotografii, clipuri audio. Varianta digitala a revistei este putin mai ieftina decat cea print, care costa 4,5 dolari, fiind o varianta mai avantajoasa si pentru publisheri scutindu-i de costurile de productie. In decembrie, exemplul GQ a fost urmat de Esquire, a carui aplicatie similara costa 3 euro.
Numarul din decembrie al revistei GQ, disponibil in AppStore de la jumatatea lunii noiembrie, a fost cumparat pana acum de 6.641 ori. Numarul din ianuarie insa a fost cumparat inmai bine de 12.000 de exemplare digitale, conform declaratiilor Conde Nast. Comparativ, editia print a numarului din decembrie al GQ a fost vanduta in 240.000 de copii la chioscurile de ziare si a fost livrata catre 667.851 de abonati. Conde Nast a declarat ca vanzarile aplicatiei sunt incurajatoare si ca, pentru a impulsiona vanzarile de aplicatii care se vor adauga la tirajul total al revistei, cititorii care au cumparat aplicatiile anterioare ale revistei vor primi un discount pentru urmatoarele numere ale revistei, platind astfel doar 2 dolari incepand cu numarul din martie. In plus, compania a anuntat ca lucreaza la o varianta de abonament pentru acest format.
Daca cele doua reviste vand fiecare revista ca pe o aplicatie separata, trustul Axel Springer prefera varianta abonamentului lunar. Aplicatia Bild costa 79 eurocenti in prima luna si ,59 euro in fiecare luna ce urmeaza iar aplicatia Die Welt costa 1.59 la descarcare si pana la 4,99 euro pe luna dupa aceea daca utilizatorii opteaza pentru descarcarea variantei PDF a ziarului.
Chiar si The Guardian, recunoscut promotor al gratuitatii informatiei in mediul online, si-a lansat propria aplicatie platita pentru iPhone. Odata achizitionata aceasta aplicatie insa, accesarea articolelor cotidianului britanic este gratuita.
Daca pana acum revistele si ziarele au avut doar de suferit de pe urma mediei digitale, care le-a adus multi cititori atrasi de gratuitatea informatiei insa venituri din publicitate sub asteptari si o scadere accentuata a tirajelor, acest nou model de distributie ii multumeste in sfarsit si pe publisheri care sunt convinsi ca cititorii vor fi dispusi sa plateasca pentru editiile digitale ale publicatiilor lor daca acestea sunt imbunatatite cu continut multimedia interactiv si adaptate pentru noile generatii de dispozitive mobile precum tablet-uri, smartphone-uri si e-readere.
3. Un magazin virtual pentru reviste si ziare
Pe 8 decembrie, cinci dintre cei mai mari publisheri din lume – Time Inc Conde Nast, Meredith, Hearst si News Corp. – au anuntat infiintarea unui joint venture al carui scop il constituie reinventarea revistelor si ziarelor in forma digitala. Avand un format unic, acestea vor putea fi rasfoite si citite pe orice fel de dispozitiv mobil: de la tablet-uri la e-readere sau smartphone-uri. Cum vor arata asemenea reviste am avut ocazia sa vedem de anul trecut, atunci cand au aparut promo-uri ale formatelor digitale propuse de Sports Illustrated, Wired sau Bonnier.
Insa principalul obiectiv al celor 5 companii media este crearea unui chisoc virtual, pe modelul App Store, prin intermediul caruia cititorii sa poata cumpara online produsele editoriale. Unindu-si fortele cele cinci companii estimeaza ca vor da nastere unei piete de 144,6 milioane de cititori. In plus, creandu-si propriul App Store, publisherii nu vor mai trebui sa plateasca catre Apple 30 de procente din incasari si vor avea acces la datele cumparatorilor – o mina de aur pentru publicitari.
4. Self-publishing – o solutie pentru publicatiile print adresate niselor
Unul dintre principalii factori care a condus la decesului multor publicatii print este costul mare de productie si distributie. Insa daca ar exista o metoda de a evita aceste cheltuieli inainte de lansarea unei reviste?
Folosind MagCloud, un serviciu oferit de HP, publicarea unei reviste nu costa nimic. Cel putin nu inainte sa incasezi banii de la cumparatori. Toate publicatiile disponibile in magCloud sunt tiparite la cerere, la un cost de 20 de centi pe pagina la care se adauga costurile livrarii produsului finit. Publisherul incarca revista, in format PDF, pe siteul MagCloud, ii compune o descriere si ii stabileste un pret. Nu exista o comanda minima, cumparatorii putand cumpara un singur exemplar pe care MagCloud il tipareste si il expediaza in locul publisherului.

Citeste articolul pe: Money.ro

Postat de pe data de 31 dec., 2009 in categoria Noutăți. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 400 ori.

Publica un raspuns