Casa cu Cerb este una dintre construcţiile civile din Sighişoara specifice pentru Renaşterea târzie transilvăneană. Denumirea acesteia provine de la pictura murală de pe faţadele de nord şi de vest, reprezentând doi cerbi în mărime naturală cărora le-a fost adăugată aceeaşi pereche coarne, zidită pe muchia casei. Ataşarea impresionantului trofeu pe zidul casei reprezintă o curiozitate prin efectul optic pe care în creează. Cei doi cerbi, reprezentaţi în oglindă, au de fapt un singur cap.

Actuala construcţie datează din secolul al XVII-lea şi şi-a păstrat într-o proporţie considerabilă aspectul dobândit atunci. Casa are o înfăţişare greoaie dar echilibrată, încăperile parterului sunt acoperite cu bolţi semicilindrice cu penetraţii, iar cele de la etaj cu tavane casetonate din lemn. Forma ancadramentelor de la ferestrele tripartite, cu profilul aplatizat, alcătuit din câteva baghete întoarse la nouăzeci de grade spre interior, cu denticulii din partea superioară şi cu pervazul din piatră faţetată, este specifică arhitecturii renascentiste transilvănene, fiind întâlnite la numeroase construcţii civile din Bistriţa, Sibiu, Mediaş sau Cluj-Napoca.

Citește tot articolul>>

Casa cu Cerb – Sighișoara

Casa cu Cerb este una dintre construcţiile civile din Sighişoara specifice pentru Renaşterea târzie transilvăneană. Denumirea acesteia provine de la pictura murală de pe faţadele de nord şi de vest, reprezentând doi cerbi în mărime naturală cărora le-a fost adăugată aceeaşi pereche coarne, zidită pe muchia casei. Ataşarea impresionantului trofeu pe zidul casei reprezintă o curiozitate prin efectul optic pe care în creează. Cei doi cerbi, reprezentaţi în oglindă, au de fapt un singur cap.

Actuala construcţie datează din secolul al XVII-lea şi şi-a păstrat într-o proporţie considerabilă aspectul dobândit atunci. Casa are o înfăţişare greoaie dar echilibrată, încăperile parterului sunt acoperite cu bolţi semicilindrice cu penetraţii, iar cele de la etaj cu tavane casetonate din lemn. Forma ancadramentelor de la ferestrele tripartite, cu profilul aplatizat, alcătuit din câteva baghete întoarse la nouăzeci de grade spre interior, cu denticulii din partea superioară şi cu pervazul din piatră faţetată, este specifică arhitecturii renascentiste transilvănene, fiind întâlnite la numeroase construcţii civile din Bistriţa, Sibiu, Mediaş sau Cluj-Napoca.

Citește tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 748 ori.

Publica un raspuns