Acum câţiva ani mergeam destul de des la spectacolele lui. Nu se chiar îngrămădea lumea, dar nici nu prea scădea numărul publicului sub jumătatea numărului de scaune. Nu erau puse în scenă şi jucate chiar cele mai spectaculoase texte, dar nici nu puteai spune că mergi chiar degeaba. La fel cum sunt astăzi, ageamiu şi total neavizat, eram şi atunci. Doar că atunci ceva mai tare. Dar, una peste alta, era undeva la o limită a bunului-simţ. Şi a lor, şi a noastră, a spectatorilor.

Între timp am dat de teatrul alternativ, de neconvenţional, de alt tip de dramaturgie, de altă punere în scenă, de altceva. Şi nu m-am mai prea dus la Naţional. Totuşi, am încercat de vreo două-trei ori ş-am rămas cu un gust amar. Publicul s-a subţiat considerabil. La ultima reprezentaţie la care am fost numărul spectatorilor concura cu cel al actorilor de pe scenă. Din sala mare, ca să iasă bine în evidenţă comicul involuntar al situaţiei, iar ultima dată când am încercat să mă duc, noi cei vreo 15 spectatori veniţi, am fost anunţaţi că spectacolul va fi reprogramat din lipsă de public, iar banii ne vor fi returnaţi. Din nou comic involuntar.

Şi am mai întrebat prin stânga, prin dreapta, ca să aflu că de fapt domnul Vlad Rădescu, pe care eu mi-l închipuiam ca un om de ispravă care va anima puţin activitatea prăfuită de la Naţional, nu face mai nimic. Plăteşte pe un domn regizor Victor Frunză de vreo jumătate de an, pe nişte sume de ordinul zecilor de mii de euro, pentru ca un produs finit încă nici în ziua de azi să nu fie disponibil şi publicului. Aud că sunt actori care nu joacă, dar sunt plătiţi. Aud că fermentează o nemulţumire, dar nimeni n-are coloană ca „miticii” bucureşteni care i-au forţat mâna aceluiaşi domn Rădescu să se retragă de la Nottara. Aud că se pot sifona bani frumoşi de la stat şi din decoruri şi că poate asta e explicaţia reumatismului cultural de la Naţional. M-am pus pe iscodit ş-am făcut un interviu cu domnul Rădescu, pe care am reuşit să-l enervez. Acelaşi interviu l-a iritat şi pe semnatarul anonimei ce bântuia prin oraş acum câteva luni. Actorii, regizorii şi restul angajaţilor încă tac. Sau dacă nu tac, vorbesc, dar numai pe la colţuri.

Aud c-a fost prin control Curtea de Conturi (aici transparenţa e opacă rău de tot, deci n-am nădejde să ajung la concluzii dacă nu se lasă cu proces în instanţă). Că fostul director şi-a achiziţionat un Jaguar de câteva zeci de mii de euro (uşor de verificat). Că s-au rărit ieşirile Teatrului în Europa şi-n ţară (de asemenea uşor de verificat). Că numărul premierelor e anemic tare (de-a dreptul evident). Că maghiarii de la Trupa Tompa Miklos (ceva mai productivi şi mai căutaţi de public) ar vrea să se despartă de românii, care nu fac altceva decât să-i tragă-n spate. Ş-atunci am făcut şi un interviu cu semnatarul anonimei, să aduc problemele mai în faţă, mai la suprafaţă. Nimic. Nici un feed-back, nici o tresărire-n public, nici o reacţie. Oricum azi mâine tragem cortina că vine vara şi s-a mai isprăvit o stagiune. Timpul trece, leafa merge, aşteptăm toamna. Aşteptăm, că altceva n-avem ce face şi, cine ştie, poate prin toamnă se vor înfăptui nişte minuni. Că doar aşa ne place să gândim. Sau poate să ne minţim.

El National

Acum câţiva ani mergeam destul de des la spectacolele lui. Nu se chiar îngrămădea lumea, dar nici nu prea scădea numărul publicului sub jumătatea numărului de scaune. Nu erau puse în scenă şi jucate chiar cele mai spectaculoase texte, dar nici nu puteai spune că mergi chiar degeaba. La fel cum sunt astăzi, ageamiu şi total neavizat, eram şi atunci. Doar că atunci ceva mai tare. Dar, una peste alta, era undeva la o limită a bunului-simţ. Şi a lor, şi a noastră, a spectatorilor.

Între timp am dat de teatrul alternativ, de neconvenţional, de alt tip de dramaturgie, de altă punere în scenă, de altceva. Şi nu m-am mai prea dus la Naţional. Totuşi, am încercat de vreo două-trei ori ş-am rămas cu un gust amar. Publicul s-a subţiat considerabil. La ultima reprezentaţie la care am fost numărul spectatorilor concura cu cel al actorilor de pe scenă. Din sala mare, ca să iasă bine în evidenţă comicul involuntar al situaţiei, iar ultima dată când am încercat să mă duc, noi cei vreo 15 spectatori veniţi, am fost anunţaţi că spectacolul va fi reprogramat din lipsă de public, iar banii ne vor fi returnaţi. Din nou comic involuntar.

Şi am mai întrebat prin stânga, prin dreapta, ca să aflu că de fapt domnul Vlad Rădescu, pe care eu mi-l închipuiam ca un om de ispravă care va anima puţin activitatea prăfuită de la Naţional, nu face mai nimic. Plăteşte pe un domn regizor Victor Frunză de vreo jumătate de an, pe nişte sume de ordinul zecilor de mii de euro, pentru ca un produs finit încă nici în ziua de azi să nu fie disponibil şi publicului. Aud că sunt actori care nu joacă, dar sunt plătiţi. Aud că fermentează o nemulţumire, dar nimeni n-are coloană ca „miticii” bucureşteni care i-au forţat mâna aceluiaşi domn Rădescu să se retragă de la Nottara. Aud că se pot sifona bani frumoşi de la stat şi din decoruri şi că poate asta e explicaţia reumatismului cultural de la Naţional. M-am pus pe iscodit ş-am făcut un interviu cu domnul Rădescu, pe care am reuşit să-l enervez. Acelaşi interviu l-a iritat şi pe semnatarul anonimei ce bântuia prin oraş acum câteva luni. Actorii, regizorii şi restul angajaţilor încă tac. Sau dacă nu tac, vorbesc, dar numai pe la colţuri.

Aud c-a fost prin control Curtea de Conturi (aici transparenţa e opacă rău de tot, deci n-am nădejde să ajung la concluzii dacă nu se lasă cu proces în instanţă). Că fostul director şi-a achiziţionat un Jaguar de câteva zeci de mii de euro (uşor de verificat). Că s-au rărit ieşirile Teatrului în Europa şi-n ţară (de asemenea uşor de verificat). Că numărul premierelor e anemic tare (de-a dreptul evident). Că maghiarii de la Trupa Tompa Miklos (ceva mai productivi şi mai căutaţi de public) ar vrea să se despartă de românii, care nu fac altceva decât să-i tragă-n spate. Ş-atunci am făcut şi un interviu cu semnatarul anonimei, să aduc problemele mai în faţă, mai la suprafaţă. Nimic. Nici un feed-back, nici o tresărire-n public, nici o reacţie. Oricum azi mâine tragem cortina că vine vara şi s-a mai isprăvit o stagiune. Timpul trece, leafa merge, aşteptăm toamna. Aşteptăm, că altceva n-avem ce face şi, cine ştie, poate prin toamnă se vor înfăptui nişte minuni. Că doar aşa ne place să gândim. Sau poate să ne minţim.

Postat de pe data de 13 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,697 ori.

12 Raspunsuri pentru “El National”

  1. Dan Masca spune:

    Cataline,
    scrie la adresa de mai jos :
    http://www.tntgm.ro/program.html

    În pregătire

    IUNIE de Egressy Zoltán
    direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză, scenografia: Adriana Grand

    Simbata domnul Frunza si Ada Milea erau in oras pentru ca erau la masa la un restaurant. Cu siguranta ca va fi o piesa buna si sa speram ca va scoate nationalul din aceasta situatia mai putin placuta.

    Noi am dat o mina de ajutor la fel ca celor de la Ariel si Teatru 74 legat de pagina web folosita de ambele companii .

    • Cătălin Hegheș spune:

      Ar fi interesant dacă ar fi la fel de transparenţi şi în privinţa onorariului primit de domnul Frunza, ca sa nu se mai nasca tot felul de legende.

  2. Cristian Ioan spune:

    Domnule Catalin Heghes,
    Va multumesc pentru gentiletea de care ati dat dovada facind referire la persoana mea numai in legatura cu faptul ca am achizitionat un Jaguar de citeve zeci de mii de euro … ! Unde sint vremurile de altadata … cind daca as fi trecut strada pe rosu a doua zi in ziar ar fi aparut ca am calcat pe trecerea de pietoni o sarmana batrina cu cele trei nepotele de mina …
    Chiar, numai atit ? Au fost ani cind despre mine am citit in presa muresana grozavii mult mai mari pe care numai pomenindu-le ar fi trebuit sa zangane catusele si sa se autosesizeze toate parchetele, tribunalele, procurorii, DNA-urile si chiar raposata ANI … !
    Domnule Heghes, am inteles ca dumneavoastra ( sau ziarul dumneavoastra ) ati primit premiul ” Dumitru Tinu ” – care banuiesc ca se acorda numai pentru obiectivitate in prezentarea evenimentelor !
    Va rog atunci sa aveti amabilitatea de a pune in practica ceea ce teoretic va indeamna cunoscutul dicton : ” Audiatur et altera pars ! ”

    Cristian ioan

    • Dan Masca spune:

      Domnule Cristian Ioan,
      Catalin Heghes nu are nici o vina.
      NU va suparati ca va spun, dar dvs. ati lucrat pe banii publici si nu ati comunicat nimic comunitatii legat de ceea ce ati facut cu ei.
      NU ne cunoastem personal, dar stiu ca acelasi Nick Cristache de pe vremea dvs. , a venit cu Vlad Radescu la noi si ne-a rugat sa ii ajutam pro bono cu pagina web a teatrului, pagina web care acum, datorita in principal lui Ciprian Vultur, actualmente la teatru74.ro printre altele, a reusit sa prinda contur si sa arate apropiat de ceea ce ce se numeste prezenta web : http://www.tntgm.ro/
      NU v-a oprit nimeni ca sa comunicati pe situl web, eventual pe blogul nationalului sau blogul personal ,avind in vedere ca aveti competentele necesare pentru a face acest lucru.
      NU ii opreste nimeni pe actualii manageri de la Nationalul muresean sa comunice, dar din pacate nici ei si nici dvs. nu o faceti.
      Inainte de a va lua de un jurnalist care incearca sa isi informeze cititorii primid de la niste FUNCTIONARI PUBLICI informatii trunchiate sau nici un fel de informatie reala, ar fi bine sa va uitati putin in urma, sa va faceti o autocritica si sa incercati sa raspundeti la intrebarile puse de Catalin daca doriti sa aratati ca ati facut lucrurile bune.
      Atunci cind nu avem nimic de aratat ne legam de altii.
      Atunci cind nu am facut mare brinza, ne legam de altii care spun acelasi lucru: adica nationalul tirgumuresean a ramas de caruta in comparatie cu companii din Romania, care au avut doar un manegement cu viziune mai diferita.
      Oricum este greu de construit in tirgul asta de pe Mures.

  3. Cătălin Hegheș spune:

    Stimate domnule Cristian Ioan,

    De vreo doua luni tot astept ca niste oameni cu coloana sa-si asume responsabilitatea de a iesi in public sa vorbeasca despre multele lucruri care nu sunt in regula in activitatea Nationalului. Eu, care n-am chiar nici un interes afara de cel al spectatorului care mai calca din cand in cand pragul institutiei. N-am avut succes. Ba din contra, cei cu care am vorbit au refuzat asumarea raspunderii de a vorbi in public. Tocmai din cauza asta, in ziarul acela care a castigat Premiul „Dumitru Tinu” acordat de Clubul Roman de Presa in 2007 (in premiera unei institutii media din afara Bucurestiului – merit care apartine in buna masura doamnei Sorina Bota) am fost nevoit sa apelez la interviu-uri. Primul cu domnul Vlad Radescu, al doilea cu domnul Mihai Raducu, adica cineva care nu mai lucrează acolo. Daca doriti sa ne explicati mai multe, mie si pana la urma publicului de la National, tot mai subtiat pe zi ce trece, sunt gata oricand sa va ascult.

    Va stau la dispozitie la [email protected] sau la numarul de telefon 0724.023.740.

    Toate cele bune!

  4. altcibiade spune:

    Stimate domnule Dan Masca,
    …se stie ca Radescu face afaceri si cu dvs…..

    • Dan Mașca spune:

      Nu mai spuneti.
      Ce afaceri face cu mine Radescu ?
      A cerut impreuna cu Nick Cristache sa le facem gratuit pagina web pentru nationalul muresean deoarece nu au bani.
      Ciprian Vultur, actualmente la Teatru74.ro ,lucra part time atunci la national.
      asa l-am cunoscut si a lucrat indeaproape.
      Dupa ceva zeci de milioane investite , adica date pro bono, adica „afaceri” 🙂 , am ajuns sa avem ceea ce se vede pe situl lor nou.
      Poate imi spuneti si mie afacerile facute cu mine ca sa le aflu si eu :).

      Alte „afaceri” recente pe zona culturala sunt :
      http://www.ionsasaran.ro/
      http://www.oneworld.ro
      http://www.litart.ro
      astept detaliile afacerilor avute cu Radescu.

  5. altcibiade spune:

    Domnilor ziaristi,

    Daca sunteti adevarati ziaristi, faceti o conferinta de presa cu toata mass media din oras la care sa invitati toti angajatii teatrului, pe Radescu si pe Cristache, ca sa nu va mai dea informatii false, referitor la ceea ce se intampla in teatru. Asteptam!

    • Catalin Heghes spune:

      Stimate/a cititor/are,

      se pare ca nu prea cunoasteti cum functioneaza institutia conferintei de presa. In 99% din cazuri conferintele de presa sunt organizate de institutii (publice, ONG-uri ori private), altele decat cele media, la care sunt invitati ziaristi, pentru ca cineva are de transmis o informatie care ar merita supusa atentiei publicului larg. Exceptie sunt rarele cazuri cand apare un conflict intre ziaristi si patronat, ori institutia se lanseaza pe piata, ori a castigat vreun premiu.

  6. altcibiade spune:

    Radescu se pare ca nu stie ca nu il vrea nimeni de director in teatru,(sau o joaca) nici macar Cristache, dar nici Cristache nu stie ca daca ramane din greseala, Radescu ,director ,va fi primul de care se va descotorosi.

  7. altcibiade spune:

    Stimate domnule Catalin Heghes,

    Daca e sa faceti „masuratorile” in jaguar-uri,, ati omis sa amintiti (sau nu sunteti informat) si faptul ca Cristache detine unul, mai nou, si mai scump. Doar atat la dus capul,,a vrut si el sa se simta director:) ca in rest……

Leave a Reply to Dan Mașca