Taxa de poluare, mediu, primă-înmatriculare sau cum o s-o mai redenumească. În orice formă a fost, a fost ilegală. Dar am ales să o plătesc și abia ulterior să dau statul în judecată ca s-o recuperez. Vorbim acum despre cum te încurajează statul să-i plătești o taxă, care să zicem c-ar fi legală.

Primul pas: te așezi la coadă la finanțe ca să ceri formularele. Le obți, completezi două formulare în câte două exemplare, în care treci cam exact aceleași date pe care le oferi și prin alte documente pe care le anexezi la dosar. Norocul e că au copiator în incintă, deci nu mai trebuie să te plimbi și pentru xerocopii. Oricum, formularele vin completate cam degeaba.

Pasul doi: mă așez din nou la același rând, lung de regulă, ajung într-un final și constat că n-am un timbru fiscal de doi lei. Nu peiorativ de doi lei, ci chiar atât e valoarea lui. Partea faină e că nu-l poți plăti la finanțe, ci trebuie să mai faci un drum la poștă sau la primărie. Și dacă-l aveam, am avut și ghinion, pentru că doamna de la ghișeu mi-a dat trei exemplare dintr-un formular și unul din al doilea. Concluzie: mai trebuia să completez un formular, să-mi cumpăr timbru, după care să mă reașez la coadă.

Pasul trei: fuga la primărie pentru achitarea unei sume de 2 lei, ca taxă de timbru fiscal. Carevasăzică, pentru a-ți încasa banii aferenți unei taxe, statul îți percepe o nouă taxă. Taxa pe taxă.

Înapoi la finanțe, înapoi la coada de la același ghișeu. Ajung la ghișeu mi se cere copia după actul cutare. Îi spun că-i acolo. O caută, o găsește. Cere copia după actul cutare. Îi spun că-i acolo, ea o caută și într-un final o găsește. Mă întreabă care este data primei înmatriculări a mașinii. Îi spun că n-am memorat-o, dar scrie în documentele pe care tocmai i le-am dat. O caută, o găsește. O întreb dacă îmi poate spune cuantumul taxei, ca să știu câți bani să-i dau. Îmi răspunde că ar putea, dacă ar calcula. N-o calculeză, deci nu-mi spune, în schimb îmi dă un bilețel cu care să revin peste două zile să plătesc taxa.

Peste două zile mă așez la un alt ghișeu, ca să obțin decizia de impunere. Doamna de la ghișeu mă anunță că are decizia de impunere, dar cu regret nu mi-o poate da, întrucât contribuabilul subsemnat are niște sume scadente de plată. Sume care n-au nici cea mai mică legătură cu taxa de primă înmatriculare. Mă duc la ghișeul indicat, capăt o foaie, mă duc în trezorerie să plătesc, fac copie după chitanță și mă întorc la doamna cu deciziile. Iau decizia, mă duc în trezorerie, plătesc și capăt într-un final mult râvnita chitanță.

Iar ce v-am descris mai sus e doar o fază din procesul de înmatriculare a unei mașini importate. Pentru că o zi o mai pierzi la RAR, iar una la Serviciul de Înmatriculări, la care te duci numai după ce ai încheiat și-o asigurare pe șase lui ș-ai mai făcut și-o vizită la primărie pentru o ștampilă. După mine, tot acest proces se numește bătaie de joc.

Ca o comparație, în Suedia, de unde mi-am achiziționat mașina, procesul de vânzare cumpărare nu implică nici un ghișeu. Se întâlnește vânzătorul cu cumpărătorul, completează în două exemplare un contract de vânzare-cumpărare, completează două rânduri în talon, vânzătorul trimite la Transportstyrselen aceste acte și plăcuțele de înmatriculare, iar în maxim șapte zile primește acasă noile plăcuțe de înmatriculare și noul talon. Atât.

Cum te încurajează statul să-i plătești o taxă ilegală

Taxa de poluare, mediu, primă-înmatriculare sau cum o s-o mai redenumească. În orice formă a fost, a fost ilegală. Dar am ales să o plătesc și abia ulterior să dau statul în judecată ca s-o recuperez. Vorbim acum despre cum te încurajează statul să-i plătești o taxă, care să zicem c-ar fi legală.

Primul pas: te așezi la coadă la finanțe ca să ceri formularele. Le obți, completezi două formulare în câte două exemplare, în care treci cam exact aceleași date pe care le oferi și prin alte documente pe care le anexezi la dosar. Norocul e că au copiator în incintă, deci nu mai trebuie să te plimbi și pentru xerocopii. Oricum, formularele vin completate cam degeaba.

Pasul doi: mă așez din nou la același rând, lung de regulă, ajung într-un final și constat că n-am un timbru fiscal de doi lei. Nu peiorativ de doi lei, ci chiar atât e valoarea lui. Partea faină e că nu-l poți plăti la finanțe, ci trebuie să mai faci un drum la poștă sau la primărie. Și dacă-l aveam, am avut și ghinion, pentru că doamna de la ghișeu mi-a dat trei exemplare dintr-un formular și unul din al doilea. Concluzie: mai trebuia să completez un formular, să-mi cumpăr timbru, după care să mă reașez la coadă.

Pasul trei: fuga la primărie pentru achitarea unei sume de 2 lei, ca taxă de timbru fiscal. Carevasăzică, pentru a-ți încasa banii aferenți unei taxe, statul îți percepe o nouă taxă. Taxa pe taxă.

Înapoi la finanțe, înapoi la coada de la același ghișeu. Ajung la ghișeu mi se cere copia după actul cutare. Îi spun că-i acolo. O caută, o găsește. Cere copia după actul cutare. Îi spun că-i acolo, ea o caută și într-un final o găsește. Mă întreabă care este data primei înmatriculări a mașinii. Îi spun că n-am memorat-o, dar scrie în documentele pe care tocmai i le-am dat. O caută, o găsește. O întreb dacă îmi poate spune cuantumul taxei, ca să știu câți bani să-i dau. Îmi răspunde că ar putea, dacă ar calcula. N-o calculeză, deci nu-mi spune, în schimb îmi dă un bilețel cu care să revin peste două zile să plătesc taxa.

Peste două zile mă așez la un alt ghișeu, ca să obțin decizia de impunere. Doamna de la ghișeu mă anunță că are decizia de impunere, dar cu regret nu mi-o poate da, întrucât contribuabilul subsemnat are niște sume scadente de plată. Sume care n-au nici cea mai mică legătură cu taxa de primă înmatriculare. Mă duc la ghișeul indicat, capăt o foaie, mă duc în trezorerie să plătesc, fac copie după chitanță și mă întorc la doamna cu deciziile. Iau decizia, mă duc în trezorerie, plătesc și capăt într-un final mult râvnita chitanță.

Iar ce v-am descris mai sus e doar o fază din procesul de înmatriculare a unei mașini importate. Pentru că o zi o mai pierzi la RAR, iar una la Serviciul de Înmatriculări, la care te duci numai după ce ai încheiat și-o asigurare pe șase lui ș-ai mai făcut și-o vizită la primărie pentru o ștampilă. După mine, tot acest proces se numește bătaie de joc.

Ca o comparație, în Suedia, de unde mi-am achiziționat mașina, procesul de vânzare cumpărare nu implică nici un ghișeu. Se întâlnește vânzătorul cu cumpărătorul, completează în două exemplare un contract de vânzare-cumpărare, completează două rânduri în talon, vânzătorul trimite la Transportstyrselen aceste acte și plăcuțele de înmatriculare, iar în maxim șapte zile primește acasă noile plăcuțe de înmatriculare și noul talon. Atât.

Postat de pe data de 31 aug., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,782 ori.

7 Raspunsuri pentru “Cum te încurajează statul să-i plătești o taxă ilegală”

  1. gogu spune:

    din pacate ! dar nu se va schimba nimic prea curind astai si mai trist .
    si totusi stam si mai avem rabdare la vreo minune .

    • fie ca ai rabdare si stai frumos la rand, cum am stat eu, fie ca te enervezi si te certi cu duduia din spatele ghiseului rezultatul e exact acelasi, pentru ca nu duduia instituie taxe si norme de percepere a taxelor. asta am observat ca putina lume constientizeaza si ca de regula duduia de la ghiseu este vinovata pentru tot raul din lume. ceea ce de multe ori e gresit.

      • omucu spune:

        de multe ori duduia de la ghiseu ar putea vorbi mai frumos cu tine, macar sa incerce sa nu te incurce mai tare decat esti in momentul in care trebuie sa dai bani statului. de multe ori ti-ar putea usura sarcina, nu sa ti-o ingreuneze. sunt si cazuri in care e ok, merge treaba repede, dar foarte multe dudui de ghiseu au impresia ca noi avem tot timpul din lume sa stam dupa ele

  2. AndreiaM spune:

    Bun, dupa ce ati facut descriptiv, incercati si un calcul financiar. O sa va iasa o suma de bani, pe care fie ca statul o plateste (prin salariul si restul cheltuielilor pentru personalul de la ghiseu, paza, arhivare etc.), fie ca nu o incaseaza (din moment ce va plimbati pe la cozi in cursul diminetii – caci dupa masa nu prea au program de lucru – cand sa mai munciti?).

  3. ioana sandu spune:

    ai pierdut o zi la RAR? probabil ca esti un om simtit (a se citi fraier). ca de obicei, presarii intra in fata la RAR. dupa care scriu articole despre cozile de la RAR!

    • ca sa fiu foarte sincer am avut o discutie cu directorul statiei RAR de la noi, ca sa-l intreb la ce categorie de euro se va incadra masina, in ideea de a putea estima cat voi plati la taxa. mi-a raspuns ca procedura implica trimiterea seriei motorului la bucuresti, iar de acolo se indica si norma de poluare, rar bucuresti fiind singurii din tara abilitati sa indice norma de poluare. cel putin asa am inteles.
      m-a ajutat intr-adevar cu o programare pe care mi-a facut-o pe aceeasi zi in care fusesem la el, dar ca sa intru in hala, am stat ca toti ceilalti la aceesi coada, nu m-am bagat in fata. la fel si cu taxele, am stat frumusel la rand s-am decartat ca toti ceilalti.
      PS actele mi-au fost gata a doua zi. tot ca la restul clientilor rar.

Leave a Reply to Cătălin Hegheș