În Suedia statul deține monopolul pe distribuirea și desfacerea băuturilor alcoolice. Din cauza asta e foarte cuminte ca, dacă te găsești în Suedia și vrei să tragi ceva la măsea, să te uiți bine prin buzunare înainte să consumi. Prin urmare, suedezii din sud ori trec granița la danezi, ori iau un feribot către Polonia sau Germania, feribot la care de regulă își iau bilet dus-întors și nici nu se obosesc să mai coboare; fac deplasarea doar ca să bea.
Iar suedezii spun despre norvegieni că au prețuri criminale. Criminal înseamnă de pildă că un pachet de țigări costă undeva pe la 10-12 euro. Așadar, dacă ești norvegian și fumător se poate lesne bănui că ești înstărit.
În Polonia, pe drumurile naționale, o dată la maxim cinci minute vei da de un semn de circulație care te atenționează că sunt amplasate radare fixe, pe care imediat le și observi. Așa se face că-n Polonia statul se îngrijește ca dumneata să nu poți să te grăbești prea tare.
Iar dacă te grăbești foarte foarte tare să ajungi, să zicem în Slovacia, și încă te mai arde microbul vitezei, atunci iarăși ar fi bine să te uiți bine prin portofel. Amenzile de circulație încep de pe la 60 de euro pentru cea mai banală abatere. Pentru viteză excesivă, amenzile pot trece de 800 de euro. Prin urmare, absolut toți șoferii circulă prin localitate cu 50 km/h. La cele mai grave abateri suspendarea permisului e însoțită și de confiscarea mașinii până la plata exorbitantelor amenzi care pot trece de mia de euro.
Românii, bulgarii, polonezii, turcii și în general esticii Europei au invadat țările vestice, dar cu precădere Germania, de unde cumpără mașini ieftine la mâna a doua, în stare mai mult decât onorabilă. Afacerea merită chiar dacă bați peste o mie de kilometrii, pentru că piețele estice de automobile second-hand, încă nematurizate, au niște prețuri care de cele mai multe ori sunt nejustificate.
Carevasăzică prin toată Europa găsești exemple în care statul exagerează cu îngrădirile, ori supra-taxează, motiv pentru care cetățenii ori fac naveta în țări vecine, ori își pun pofta-n cui. Însă aș îndrăzni să spun că la capitolul acesta România e campioană. Și am cel puțin două argumente: taxarea pentru circulația pe drumurile publice și taxarea înmatriculării de mașini. În primul caz, pentru a circula pe autostrada soarelui există o triplă taxare, de care n-am auzit nicăieri în Europa: 1. taxa de drumuri de pe vremea președintelui Băsescu, aceea care a fost inclusă în prețul carburantului, 2. rovigneta și 3. taxa de autostradă. În cazul importului de mașini din comunitatea europeană din nou suntem campioni, prin prisma faptului că trăim în singura țară comunitară care vămuiește indirect printr-o taxă exagerată (care-n vest nu trece de 300 de euro în cel mai rău caz) importul de mașini. Asta printr-o taxă neconstituțională și împotriva principiilor Uniunii Europene, care în instanță este desființară în 99,9% din cazuri. De pildă, anul trecut în județul Mureș procentul a ajuns la 100%, Prefectura (care are în subordine serviciul de înmatriculări) pierzând toate procesele pe aceste spețe.
Așadar peste tot sunt exagerări ale statului, dar parcă noi tindem să fim campioni, iar asta nu prea mă mai încurajează să fiu solidar.
Exagerările lor și ale noastre
În Suedia statul deține monopolul pe distribuirea și desfacerea băuturilor alcoolice. Din cauza asta e foarte cuminte ca, dacă te găsești în Suedia și vrei să tragi ceva la măsea, să te uiți bine prin buzunare înainte să consumi. Prin urmare, suedezii din sud ori trec granița la danezi, ori iau un feribot către Polonia sau Germania, feribot la care de regulă își iau bilet dus-întors și nici nu se obosesc să mai coboare; fac deplasarea doar ca să bea.
Iar suedezii spun despre norvegieni că au prețuri criminale. Criminal înseamnă de pildă că un pachet de țigări costă undeva pe la 10-12 euro. Așadar, dacă ești norvegian și fumător se poate lesne bănui că ești înstărit.
În Polonia, pe drumurile naționale, o dată la maxim cinci minute vei da de un semn de circulație care te atenționează că sunt amplasate radare fixe, pe care imediat le și observi. Așa se face că-n Polonia statul se îngrijește ca dumneata să nu poți să te grăbești prea tare.
Iar dacă te grăbești foarte foarte tare să ajungi, să zicem în Slovacia, și încă te mai arde microbul vitezei, atunci iarăși ar fi bine să te uiți bine prin portofel. Amenzile de circulație încep de pe la 60 de euro pentru cea mai banală abatere. Pentru viteză excesivă, amenzile pot trece de 800 de euro. Prin urmare, absolut toți șoferii circulă prin localitate cu 50 km/h. La cele mai grave abateri suspendarea permisului e însoțită și de confiscarea mașinii până la plata exorbitantelor amenzi care pot trece de mia de euro.
Românii, bulgarii, polonezii, turcii și în general esticii Europei au invadat țările vestice, dar cu precădere Germania, de unde cumpără mașini ieftine la mâna a doua, în stare mai mult decât onorabilă. Afacerea merită chiar dacă bați peste o mie de kilometrii, pentru că piețele estice de automobile second-hand, încă nematurizate, au niște prețuri care de cele mai multe ori sunt nejustificate.
Carevasăzică prin toată Europa găsești exemple în care statul exagerează cu îngrădirile, ori supra-taxează, motiv pentru care cetățenii ori fac naveta în țări vecine, ori își pun pofta-n cui. Însă aș îndrăzni să spun că la capitolul acesta România e campioană. Și am cel puțin două argumente: taxarea pentru circulația pe drumurile publice și taxarea înmatriculării de mașini. În primul caz, pentru a circula pe autostrada soarelui există o triplă taxare, de care n-am auzit nicăieri în Europa: 1. taxa de drumuri de pe vremea președintelui Băsescu, aceea care a fost inclusă în prețul carburantului, 2. rovigneta și 3. taxa de autostradă. În cazul importului de mașini din comunitatea europeană din nou suntem campioni, prin prisma faptului că trăim în singura țară comunitară care vămuiește indirect printr-o taxă exagerată (care-n vest nu trece de 300 de euro în cel mai rău caz) importul de mașini. Asta printr-o taxă neconstituțională și împotriva principiilor Uniunii Europene, care în instanță este desființară în 99,9% din cazuri. De pildă, anul trecut în județul Mureș procentul a ajuns la 100%, Prefectura (care are în subordine serviciul de înmatriculări) pierzând toate procesele pe aceste spețe.
Așadar peste tot sunt exagerări ale statului, dar parcă noi tindem să fim campioni, iar asta nu prea mă mai încurajează să fiu solidar.
