Cel mai greșit lucru pe care-l poți face în România este să întrebi câte taxe mai poate aplica Guvernul într-un stat cu una din cele mai apăsătoare fiscalități. Ei bine, ai șanse mari ca tot mereu să ți se răspundă: încă una. Pe te miri ce fel de considerente, care mai de care mai aberante. Nu vreau să vi le înșir pe toate, ci vă spun doar așa: taxă pe apă pluvială, taxă de primă înmatriculare, ori, mai nou, o posibilă taxă de solidaritate. Să vedem ce-i cu solidaritatea.

Primesc un comunicat de la partidul dezertorilor, pardon, independenților, pardon, Uniunea Națională pentru Progresul României, în care zice așa:

Averile mari care urmează să fie impozitate sunt averile obţinute de oameni care, în mod legal, beneficiind de condiţiile de legislaţie şi management ale economiei româneşti din ultimii 20 de ani au reusit să dobândească bunuri imobile şi mobile constând din vile de lux,  avioane, elicoptere, iahturi, autoturisme de lux, cu o valoare ce depăşeste suma de  450.000 de euro.

Bla bla bla…

Va fi un gest al oamenilor politici de adevarată solidaritate, o dovadă de unitate şi de acţiune comună în interes naţional.

În traducere: întreprinzătorilor, oamenilor de afaceri de succes, proprietarilor de afaceri legale care în ciuda tuturor opreliștilor fiscale, de piață concurențială dubioasă, de justiție economică injustă etc. care totuși au reușit, au dovedit că se poate și au supraviețuit crizei economice, să le băgăm mâna-n buzunar mai adânc decât la un om de afaceri pe care nu l-a dus capul și care n-a reușit să fie competitiv. De ce? Păi de-aia că trebuie să fim solidari. Atâta ne duce pe noi capul, aceasta este cea mai măreață idee care ne-a trecut prin cap de când ne-ați ales, aceasta este pentru noi solidaritatea, precum și singura măsură anti-criză: să dăm în cap celui care a supraviețuit. Un putregai de idee, o gândire și-o concepție asupra capitalismului și a pieței libere găunoasă, mustind a comunism de doi bani.

Înc-o taxă, că doar era o relaxare fiscală de ne plictiseam

Cel mai greșit lucru pe care-l poți face în România este să întrebi câte taxe mai poate aplica Guvernul într-un stat cu una din cele mai apăsătoare fiscalități. Ei bine, ai șanse mari ca tot mereu să ți se răspundă: încă una. Pe te miri ce fel de considerente, care mai de care mai aberante. Nu vreau să vi le înșir pe toate, ci vă spun doar așa: taxă pe apă pluvială, taxă de primă înmatriculare, ori, mai nou, o posibilă taxă de solidaritate. Să vedem ce-i cu solidaritatea.

Primesc un comunicat de la partidul dezertorilor, pardon, independenților, pardon, Uniunea Națională pentru Progresul României, în care zice așa:

Averile mari care urmează să fie impozitate sunt averile obţinute de oameni care, în mod legal, beneficiind de condiţiile de legislaţie şi management ale economiei româneşti din ultimii 20 de ani au reusit să dobândească bunuri imobile şi mobile constând din vile de lux,  avioane, elicoptere, iahturi, autoturisme de lux, cu o valoare ce depăşeste suma de  450.000 de euro.

Bla bla bla…

Va fi un gest al oamenilor politici de adevarată solidaritate, o dovadă de unitate şi de acţiune comună în interes naţional.

În traducere: întreprinzătorilor, oamenilor de afaceri de succes, proprietarilor de afaceri legale care în ciuda tuturor opreliștilor fiscale, de piață concurențială dubioasă, de justiție economică injustă etc. care totuși au reușit, au dovedit că se poate și au supraviețuit crizei economice, să le băgăm mâna-n buzunar mai adânc decât la un om de afaceri pe care nu l-a dus capul și care n-a reușit să fie competitiv. De ce? Păi de-aia că trebuie să fim solidari. Atâta ne duce pe noi capul, aceasta este cea mai măreață idee care ne-a trecut prin cap de când ne-ați ales, aceasta este pentru noi solidaritatea, precum și singura măsură anti-criză: să dăm în cap celui care a supraviețuit. Un putregai de idee, o gândire și-o concepție asupra capitalismului și a pieței libere găunoasă, mustind a comunism de doi bani.

Postat de pe data de 13 aug., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,023 ori.

4 Raspunsuri pentru “Înc-o taxă, că doar era o relaxare fiscală de ne plictiseam”

  1. M spune:

    Cei care au dobandit acei bani au luat de la cineva sarac sau stat(poporul), sau nu au remunerat personalul pe masura castigului lor. Oricum se poate considera o donatie suma de la acesta taxa de solidaritate. Legea ar trebui sa precizeze ca trebuie sa donezi X procent pentru o cauza si sa faci dovada la finante, nu sa platesti in casa statului.

    • Pornesti de la premisa ca nu se fac afaceri cinstite, ca toti angajatorii isi bat joc de angajati, ca sunt cruzi si urmaresc orbeste profitul. Ceea ce, dupa parerea mea, este gresit. Traim intr-o democratie, o economie de piata, un capitalism in care se joaca dupa aceste reguli. Nu e sistemul de organizare perfect, dar e cel mai bun pe care-l cunosc – ca o parafrazare dupa Churchill, daca nu ma insel.

      • Raluca spune:

        Din pacate poporul este educat si de catre presa sa creada dinainte ca totul este necinstit.Presa speculativa si acuzatoare se vinde mai bine.In fiecare articol se baga un vierme care trebuie sa roada…

        • Da, aveti dreptate, dar am renuntat de ceva timp sa ma raportez la acea parte a presei. Ba mai mult, am oportunitatea sa moderez la TTM o emisiune ceva mai constructiva, care prezinta tocmai modelele de buna practica in afaceri; sa dialoghez cu si despre oameni de afaceri pe care nu-i vezi decat accidental la televizor. Aceia care din pacate, din cate imi dau eu sema, sunt inca minoritari.

Leave a Reply to Cătălin Hegheș