Păi are râul Mureș, de unde și numele târgului. Și ce face cu el? Nimic. Ba nu, pardon, îl ascunde cu un rând de diguri (nu săriți, nu pledez pentru dărâmarea digurilor) și un rând de boscheți (ei, boscheții da, chiar mi-aș dori să dispară). Trăiește râul Mureș în comunitate? Îl folosesc oamenii? Simt că e parte integrantă din oraș sau doar trec zilnic peste el locuitorii din cartierul Unirii?

Alt simbol. Cetatea. Trăiește cetatea? Simțiți că e în centrul orașului? Sau e doar un loc unde funcționează niște trupe alternative de teatru, la care oricum merg doar niște ciudați, vara facem un festival – două cu mici și bere, iar iarna orășelul copiilor? Nu știu, voi ce ziceți? Oricum, nu vă osteniți prea tare cu răspunsul la această întrebare, pentru că cetatea intră în reabilitare, așa că ar fi mai nimerit să revin cu întrebarea la finalul derulării proiectului, care e aprobat, finanțat cu bani europeni, contractul semnat, deci nu se mai poate modifica.

Alt simbol. Teatrul Național și piața aferentă. Teatrul a trecut printr-o perioadă mai nefastă, acum reîncepe „construcția” din interior. E prematur să ne dăm cu părerea. Sau cel puțin așa cred. Teatrul, ca edificiu plus piața aferentă, a fost însă un real simbol al orașului. Orice tîrgumureșean recunoaște dintr-o mie de forme fosta fântână arteziană. Sau scările care urcau la ușa din față a teatrului, rondurile de flori și statuetele care le flancau. De altminteri, tot complexul a fost premiat la vremea finalizării lui, iar mai apoi a fost declarat monument arhitectonic. Deci da, merită cu prisosință și statutul de simbol al orașului. Și ar mai fi și alte simboluri, dar mă opresc aici.

Mai jos vă arăt niște fotografii făcute ieri, în cetate, cu un telefon. Ce vedeți în ele sunt niște statui, parte a complexului arhitectonic de care pomeneam mai sus, parte a patrimoniului nostru cultural național, dar, cel mai important, patrimoniul nostru local. Acele mici statui sunt până la urmă turnul nostru Eiffel. Ce-am făcut cu el? L-am aruncat la streașina unei clădiri din cetate.

Parisul are turnul Eiffel, al nostru Tîrgu-Mureș ce are?

Păi are râul Mureș, de unde și numele târgului. Și ce face cu el? Nimic. Ba nu, pardon, îl ascunde cu un rând de diguri (nu săriți, nu pledez pentru dărâmarea digurilor) și un rând de boscheți (ei, boscheții da, chiar mi-aș dori să dispară). Trăiește râul Mureș în comunitate? Îl folosesc oamenii? Simt că e parte integrantă din oraș sau doar trec zilnic peste el locuitorii din cartierul Unirii?

Alt simbol. Cetatea. Trăiește cetatea? Simțiți că e în centrul orașului? Sau e doar un loc unde funcționează niște trupe alternative de teatru, la care oricum merg doar niște ciudați, vara facem un festival – două cu mici și bere, iar iarna orășelul copiilor? Nu știu, voi ce ziceți? Oricum, nu vă osteniți prea tare cu răspunsul la această întrebare, pentru că cetatea intră în reabilitare, așa că ar fi mai nimerit să revin cu întrebarea la finalul derulării proiectului, care e aprobat, finanțat cu bani europeni, contractul semnat, deci nu se mai poate modifica.

Alt simbol. Teatrul Național și piața aferentă. Teatrul a trecut printr-o perioadă mai nefastă, acum reîncepe „construcția” din interior. E prematur să ne dăm cu părerea. Sau cel puțin așa cred. Teatrul, ca edificiu plus piața aferentă, a fost însă un real simbol al orașului. Orice tîrgumureșean recunoaște dintr-o mie de forme fosta fântână arteziană. Sau scările care urcau la ușa din față a teatrului, rondurile de flori și statuetele care le flancau. De altminteri, tot complexul a fost premiat la vremea finalizării lui, iar mai apoi a fost declarat monument arhitectonic. Deci da, merită cu prisosință și statutul de simbol al orașului. Și ar mai fi și alte simboluri, dar mă opresc aici.

Mai jos vă arăt niște fotografii făcute ieri, în cetate, cu un telefon. Ce vedeți în ele sunt niște statui, parte a complexului arhitectonic de care pomeneam mai sus, parte a patrimoniului nostru cultural național, dar, cel mai important, patrimoniul nostru local. Acele mici statui sunt până la urmă turnul nostru Eiffel. Ce-am făcut cu el? L-am aruncat la streașina unei clădiri din cetate.

Postat de pe data de 27 oct., 2010 in categoria Civism, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,553 ori.

3 Raspunsuri pentru “Parisul are turnul Eiffel, al nostru Tîrgu-Mureș ce are?”

  1. Bacharach spune:

    Asa, si? Cine mai are nevoie de teatru? Sau de statui care mai si spun cate ceva… La ce sa te astepti, cand pentru marea majoritate a urbei/tarii valorile incep la mall… si pot continua cu fite, bmw-uri, audi, treningi, adidasi… condimentate cu supraponderabilitate, fatarnicie si un pic de manea. Aaaa, era sa uit: ne pricepem la toate!

  2. fie spune:

    Pai alea sunt aruncate de pe vremea cand lui Florea ii fata mintea de afacerea patinoar de 8 miliarde! Ce naiba, e medic, el si- luat doar bilet la Teatru, impreuna cu Lokodi, cand prostii din presa au crezut ca e pe buner actiunea:-) Nu vedeti ca borfasul sef vrea patinoar, apoi afacere pe Valpet Astor si parcare subtrerana ca la Cluj, pe firma agreata de partid. Ce coincidenta, tot ce proiecteaza Clujul trebuie sa proiecteze si targul gainarilor PDL.

  3. maria spune:

    În schimb, se autotrimit (pe banul public) peste hotare, indivizii cu moralitate îndoielnică. pentru a participa la tot felul de conferințe inutile pentru un oraș batjocorit de reprezentanții ariviști ai unei puteri imorale.
    Felicitări, domnule Cătălin Hegheș! Felicitări celui ce se semnează Bacharach!

Leave a Reply to maria