Începe cu intonarea imnului. Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte, care la fel de bine putea să sune deșteaptă-te adormitule. Că dacă nu ești adormit, de unde îndemnul la întoarcerea din reverie, nu? În care te-adânciră barbarii de tirani. Evident e vina barbarilor de tirani, pentru că doar fatalismul a făcut ca noi să ne aflăm la intersecția marilor puteri ale lumii, așa că mereu am fost nevoiți să dormim. Preoți, cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină / Deviza-i libertate și scopul ei prea sfânt. Asta-i un fel de ipocrizie. De pildă am fost ieri la biserică (lucru pe care-l fac maxim o dată pe an, din respect pentru familie, cu o oarecare doză de ură pentru clerul ortodox, dar nu numai) și părintele ne-a spus în predică să ne resemnăm în sărăcie, că asta e atitudinea unui bun creștin. Așadar, oastea, libertatea și scopurile mărețe să le lăsăm pe planul secund, resemnarea fiind de fapt cheia succesului. Evident, asta nu mai era nevoie să mi-o spună un preot, că doar am zăbovit vreo săptămână – două la orele de limba română analizând-o pe madam miorița.
După isprăvirea imnului încep discursurile. Menite a stoarce și ultima picătură de vlagă din tine, să te aducă la stadiul lacrimei mijite la colțul ochilor, ele, discursurile, vorbesc invariabil despre vremurile tulburi în care ne aflăm, care contrastează cu trecutul glorios. N-ai voie să schițezi vreun zâmbet, ori Doamne ferește să râzi, pentru că vorbesc oameni de vază. Reprezentanți ai autorităților, veterani de război, cadre militare în retragere etc. față de care nu-i deloc indicat să pari degajat. Trebuie să stai în poziție de drepți, cu fața tâmpă, inexpresivă. Ai voie totuși în poziția pe loc repaus, dar nu la modul exagerat. Fii deci cu băgare de seamă!
Urmează depunerea de coroane de flori, pentru că de 20 de ani încoace ne-am învățat că așa e firesc: sărbătoarea zilei naționale n-are cum să fie desăvârșită dacă nu-i și o depunere de coroane de flori. Din nou drepți, din nou sobri, din nou demni în fața memoriei glorioșilor înaintași în contrast cu prăpădul în care ne găsim în zilele noastre. Prilej de aducere aminte și alte clișee din gașca asta. Într-o muzică de înmormântare, o boceală pusă pe instrumente, cu pașii calculați, niște domni (foarte rar și doamne) importanți din comunitate străbat cei 10-15 metri, după care depun coroana la vre-un monument, statuie, cimitir al eroilor etc.
Se termină și depunerea de coroane de flori, moment la care deja e foarte posibil să fii înghețat bocnă, dar nu prea ai încotro, trebuie să aștepți și momentul de culme, cel al defilării gărzii de onoare. Sau, în orașe cu însemnătate mai mare în decursul istoriei, chiar o defilare militară în toată regula. Aici atmosfera sobră devine și mai sobră, dar ai voie totuși să schițezi câte un zâmbet, dar numai din poziția de drepți. Ce naiba? doar trece oștirea, puțintel respect imberbule! După care sărbătoarea s-a terminat și toată lumea merge acasă.
Cam acesta ar fi conceptul de sărbătoare națională la români. Să vină deci ziua de miercuri să mai bifăm una. Mamă ce distracție are să fie!
update
după ce-am terminat de scris, primesc și programul de la Prefectură care sună așa:
Ora 11.00 – Piaţa Victoriei, Monumentul Latinităţii
– Marşul de întâmpinare
– Intonarea Imnului Naţional al României (solist vocal Ciprian Istrate);
– Semnificaţiile Zilei de 1 Decembrie (prezintă prof. Simion Paşca – Colegiul Naţional „Unirea”);
– Scurte alocuţiuni
– Depunere de coroane şi jerbe de flori, cu ceremonial militar
– Defilarea efectivelor Sistemului Naţional de Apărare.
Ora 12.30 – Palatul Culturii, Sala de Oglinzi:
– Decernarea de către prefectul, Marius Paşcan, a DIPLOMEI DE EXCELENŢĂ şi a FIBULEI DE LA SUSENI domnilor:
– prof. univ. dr. Constantin Rădulescu,
– prof. univ. dr. Alexandru Cistelecan – Catedra de filologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş,
– Nagy Miklós Kund – redactor-şef al cotidianului Népujság,
– conf. univ. dr. Horaţiu Suciu – Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tîrgu-Mureş.
Sărbătoare mare – vine Ziua Națională!
Începe cu intonarea imnului. Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte, care la fel de bine putea să sune deșteaptă-te adormitule. Că dacă nu ești adormit, de unde îndemnul la întoarcerea din reverie, nu? În care te-adânciră barbarii de tirani. Evident e vina barbarilor de tirani, pentru că doar fatalismul a făcut ca noi să ne aflăm la intersecția marilor puteri ale lumii, așa că mereu am fost nevoiți să dormim. Preoți, cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină / Deviza-i libertate și scopul ei prea sfânt. Asta-i un fel de ipocrizie. De pildă am fost ieri la biserică (lucru pe care-l fac maxim o dată pe an, din respect pentru familie, cu o oarecare doză de ură pentru clerul ortodox, dar nu numai) și părintele ne-a spus în predică să ne resemnăm în sărăcie, că asta e atitudinea unui bun creștin. Așadar, oastea, libertatea și scopurile mărețe să le lăsăm pe planul secund, resemnarea fiind de fapt cheia succesului. Evident, asta nu mai era nevoie să mi-o spună un preot, că doar am zăbovit vreo săptămână – două la orele de limba română analizând-o pe madam miorița.
După isprăvirea imnului încep discursurile. Menite a stoarce și ultima picătură de vlagă din tine, să te aducă la stadiul lacrimei mijite la colțul ochilor, ele, discursurile, vorbesc invariabil despre vremurile tulburi în care ne aflăm, care contrastează cu trecutul glorios. N-ai voie să schițezi vreun zâmbet, ori Doamne ferește să râzi, pentru că vorbesc oameni de vază. Reprezentanți ai autorităților, veterani de război, cadre militare în retragere etc. față de care nu-i deloc indicat să pari degajat. Trebuie să stai în poziție de drepți, cu fața tâmpă, inexpresivă. Ai voie totuși în poziția pe loc repaus, dar nu la modul exagerat. Fii deci cu băgare de seamă!
Urmează depunerea de coroane de flori, pentru că de 20 de ani încoace ne-am învățat că așa e firesc: sărbătoarea zilei naționale n-are cum să fie desăvârșită dacă nu-i și o depunere de coroane de flori. Din nou drepți, din nou sobri, din nou demni în fața memoriei glorioșilor înaintași în contrast cu prăpădul în care ne găsim în zilele noastre. Prilej de aducere aminte și alte clișee din gașca asta. Într-o muzică de înmormântare, o boceală pusă pe instrumente, cu pașii calculați, niște domni (foarte rar și doamne) importanți din comunitate străbat cei 10-15 metri, după care depun coroana la vre-un monument, statuie, cimitir al eroilor etc.
Se termină și depunerea de coroane de flori, moment la care deja e foarte posibil să fii înghețat bocnă, dar nu prea ai încotro, trebuie să aștepți și momentul de culme, cel al defilării gărzii de onoare. Sau, în orașe cu însemnătate mai mare în decursul istoriei, chiar o defilare militară în toată regula. Aici atmosfera sobră devine și mai sobră, dar ai voie totuși să schițezi câte un zâmbet, dar numai din poziția de drepți. Ce naiba? doar trece oștirea, puțintel respect imberbule! După care sărbătoarea s-a terminat și toată lumea merge acasă.
Cam acesta ar fi conceptul de sărbătoare națională la români. Să vină deci ziua de miercuri să mai bifăm una. Mamă ce distracție are să fie!
update
după ce-am terminat de scris, primesc și programul de la Prefectură care sună așa:
Ora 11.00 – Piaţa Victoriei, Monumentul Latinităţii
– Marşul de întâmpinare
– Intonarea Imnului Naţional al României (solist vocal Ciprian Istrate);
– Semnificaţiile Zilei de 1 Decembrie (prezintă prof. Simion Paşca – Colegiul Naţional „Unirea”);
– Scurte alocuţiuni
– Depunere de coroane şi jerbe de flori, cu ceremonial militar
– Defilarea efectivelor Sistemului Naţional de Apărare.
Ora 12.30 – Palatul Culturii, Sala de Oglinzi:
– Decernarea de către prefectul, Marius Paşcan, a DIPLOMEI DE EXCELENŢĂ şi a FIBULEI DE LA SUSENI domnilor:
– prof. univ. dr. Constantin Rădulescu,
– prof. univ. dr. Alexandru Cistelecan – Catedra de filologie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş,
– Nagy Miklós Kund – redactor-şef al cotidianului Népujság,
– conf. univ. dr. Horaţiu Suciu – Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tîrgu-Mureş.
ai uitat de faptul ca spre seara trebuie sa ne „distram”cu vreo trupa care e reprezentativa pt ziua nationala, cantand in engleza. joi o sa imi amintesc o singura chestie:IAR A FOST INCHIS CENTRUL.
cum e criza, anul asta s-ar putea sa scapam de corvoada asta. 🙂
Ai dreptate, dar ai uitat ceva…
defilarea cămăşilor verzi şi lozincile scandate de către ei: afară, afară…
după care totul revine la norval… să sperăm…
drept, dar trebuie sa recunosti ca s-au mai rarit evenimentele de genul asta.
vreo trupa promovata la Stii tv, vrei sa spui, una maghiara si eventual una romaneasca, ca sa manance si o paine gura fostei ziariste si subordonate a lui florea
Este atat de trist sa vezi cum, cu ocazia a ceea ce ar trebui sa fie evenimente importante ale Romaniei (pentru toti, indiferent de etnie) PAPAGALII NEAMULUI simuleaza mandria, cinstea, O-NOA-REA, verticalitatea, cultura, anvergura, incercand sa convinga multimea ca ar avea ceva comun cu interesele si progresul acestei tari. In timpul acesta se invart in mormant mii de eroi care si-au dat viata PENTRU UN CREZ, din dragoste de oameni. Ne adancim in criza morala si cinismul, dispretul si prefacatoria au ramas sa exprime linia oficiala a „mandriei de a fi roman”