Ei bine, Sorin Ţerbea nu s-a schimbat deloc. E la fel. Acum poate va înţelege şi Dan Maşca de ce am preferat mai întâi să scriu despre faptul că investeşte la Platoul Corneşti şi abia apoi să vorbesc cu el. Aşadar, investiţia mi-a fost confirmată. Atât de Ţerbea cât şi de Marieta Gaboş-Grecu. S-o luăm însă cu începutul.

„Fetiţa mea a cumpărat-o. Vrea o casă de locuit. Are bişoni. (râd) De ce râdeţi, domnule Giurgea?! Vrea să se ocupe cu treaba asta Are şase bişoni şi vrea să crească mai departe bişoni”, îmi spune Sorin Ţerbea care îmşiruie numele celor şase căţeluşi pe care susţine că îi are fiica sa. Apoi, pentru a da greutate spuselor sale continuă. „Suntem într-un antecontract de vânzare-cumpărare pentru că (Gaboş-Grecu – n.r.) mi-au cerut cam mult şi în criza asta e greu pentru oricine să plătească”, a subliniat Sorin Ţerbea care afirmă că afacerea de pe Platou l-a costat până acum 140.000 de euro.

Familia Gaboş-Grecu confirmă la rândul său tranzacţia. ” Nu am mai putut rezista psihic cu sistemul. N-am avut nici măcar o unică şansă să fac ceva pentru oraş. Cu sufletul sfâşiat, pentru că terenul l-am moştenit de la tata care a fost un mare medic, am luat hotărârea să îl vând”, a declarat Marieta Gaboş-Grecu, care a mai adăugat că a cedat ca urmare a conflictelor cu vecinii care s-au opus investiţiei. „Nu era o casă de nebuni. Nu era un ospiciu”, a adăugat Marieta Gaboş-Grecu potrivit căreia investiţia a fost curmată şi datorită autorităţilor locale. „În loc să fiu ajutată de autorităţi, acestea au mers pe mâna lor (a vecinilor – n.r.)”, a conchis Marieta Gaboş-Grecu potrivit căreia investiţia în construcţia care a făcut obiectul mai multor litigii şi plângeri penale s-ar fi ridicat la peste 7 miliarde de lei vechi. „Vă daţi seama cât am pierdut cu această tranzacţie?! Dar ştiţi cum e vorba aceea: cel mai deştept cedează”, a spus Marieta Gaboş-Grecu.

Vecinii în care s-a oprit investiţia familiei Gaboş-Grecu de pe Platou rămân fermi în continuare. Ei spun că nu şi-au dat acordul pentru contrucţia cu pricina şi că aceasta s-a ridicat ilegal. Nu şi-au dat acordul pentru că un ospiciu în zonă le-ar reduce valoarea casei şi a terenului lor. Spun că sunt gata să vândă, au fost ofertaţi de Ţerbea, însă acesta nu vrea să scoată din buzunar 200.000 de euro cât vor ei. Oamenii mai spun că sunt convinşi că, de fapt, tranzacţia efectivă nu a avut loc între Ţerbea şi Gaboş-Grecu şi cred că de fapt oamul de afaceri vrea să îi ajute pe medici să scape de ei. Totodată, oamenii sunt convinşi că… tot ospiciu se vrea pe platou şi când spun asta se bazează pe declaraţiile contradictorii ale angajaţilor lui Ţerbea care lucrează prin imobil.

Aşadar, Aurelian Grama, ce se va face până la urmă pe Platou? E greu de spus, nu-i aşa? Dan Maşca, nu prea este presă de dreapta, nu-i aşa? Ce bine că sunt totuşi investitori… Privaţi. Să nu fie însă privaţi de libertate… Decât bişonii. Şi nebunii. Şi hoţii. Şi violatorii. Şi criminalii.

Ţerbea, nebunii şi bişonii de pe Platou

Ei bine, Sorin Ţerbea nu s-a schimbat deloc. E la fel. Acum poate va înţelege şi Dan Maşca de ce am preferat mai întâi să scriu despre faptul că investeşte la Platoul Corneşti şi abia apoi să vorbesc cu el. Aşadar, investiţia mi-a fost confirmată. Atât de Ţerbea cât şi de Marieta Gaboş-Grecu. S-o luăm însă cu începutul.

„Fetiţa mea a cumpărat-o. Vrea o casă de locuit. Are bişoni. (râd) De ce râdeţi, domnule Giurgea?! Vrea să se ocupe cu treaba asta Are şase bişoni şi vrea să crească mai departe bişoni”, îmi spune Sorin Ţerbea care îmşiruie numele celor şase căţeluşi pe care susţine că îi are fiica sa. Apoi, pentru a da greutate spuselor sale continuă. „Suntem într-un antecontract de vânzare-cumpărare pentru că (Gaboş-Grecu – n.r.) mi-au cerut cam mult şi în criza asta e greu pentru oricine să plătească”, a subliniat Sorin Ţerbea care afirmă că afacerea de pe Platou l-a costat până acum 140.000 de euro.

Familia Gaboş-Grecu confirmă la rândul său tranzacţia. ” Nu am mai putut rezista psihic cu sistemul. N-am avut nici măcar o unică şansă să fac ceva pentru oraş. Cu sufletul sfâşiat, pentru că terenul l-am moştenit de la tata care a fost un mare medic, am luat hotărârea să îl vând”, a declarat Marieta Gaboş-Grecu, care a mai adăugat că a cedat ca urmare a conflictelor cu vecinii care s-au opus investiţiei. „Nu era o casă de nebuni. Nu era un ospiciu”, a adăugat Marieta Gaboş-Grecu potrivit căreia investiţia a fost curmată şi datorită autorităţilor locale. „În loc să fiu ajutată de autorităţi, acestea au mers pe mâna lor (a vecinilor – n.r.)”, a conchis Marieta Gaboş-Grecu potrivit căreia investiţia în construcţia care a făcut obiectul mai multor litigii şi plângeri penale s-ar fi ridicat la peste 7 miliarde de lei vechi. „Vă daţi seama cât am pierdut cu această tranzacţie?! Dar ştiţi cum e vorba aceea: cel mai deştept cedează”, a spus Marieta Gaboş-Grecu.

Vecinii în care s-a oprit investiţia familiei Gaboş-Grecu de pe Platou rămân fermi în continuare. Ei spun că nu şi-au dat acordul pentru contrucţia cu pricina şi că aceasta s-a ridicat ilegal. Nu şi-au dat acordul pentru că un ospiciu în zonă le-ar reduce valoarea casei şi a terenului lor. Spun că sunt gata să vândă, au fost ofertaţi de Ţerbea, însă acesta nu vrea să scoată din buzunar 200.000 de euro cât vor ei. Oamenii mai spun că sunt convinşi că, de fapt, tranzacţia efectivă nu a avut loc între Ţerbea şi Gaboş-Grecu şi cred că de fapt oamul de afaceri vrea să îi ajute pe medici să scape de ei. Totodată, oamenii sunt convinşi că… tot ospiciu se vrea pe platou şi când spun asta se bazează pe declaraţiile contradictorii ale angajaţilor lui Ţerbea care lucrează prin imobil.

Aşadar, Aurelian Grama, ce se va face până la urmă pe Platou? E greu de spus, nu-i aşa? Dan Maşca, nu prea este presă de dreapta, nu-i aşa? Ce bine că sunt totuşi investitori… Privaţi. Să nu fie însă privaţi de libertate… Decât bişonii. Şi nebunii. Şi hoţii. Şi violatorii. Şi criminalii.

Postat de pe data de 4 nov., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 6,488 ori.

15 Raspunsuri pentru “Ţerbea, nebunii şi bişonii de pe Platou”

  1. Livia Popa spune:

    Si care e problema daca tranzactia e adevarata???

  2. Vlad Lipovanu spune:

    pai e sau nu e adevarata?

  3. Vlad Lipovanu spune:

    partile vanzator-cumparator vs sursele tale? bine am inteles?

    • Adrian Giurgea spune:

      nu vlade. vecinii, de ei era vorba. ei nu prea sunt convinsi ca acolo va fi o casa de locuit. de aici si reactia lor vizavi de existenta unui contract de vanzare-cumparare. acum e clar? daca reciteai textul, cred ca am fost clar si inainte.

  4. decebal traian remes spune:

    si tu mori de grija vecinilor din Platou 🙁

    • Adrian Giurgea spune:

      hop si tu! no, pai e dreptul lor la proprietate, nu? altfel era gata centrul ala de vreo doi ani… si, mai stii ceva traiane? daca nu luăm vecinii in seamă, pe cine sa mai luam, că doar ei ne mai spun ce se intâmplă în ograzile altora…. nu?

    • Adrian Giurgea spune:

      si, inca ceva: esti inca la serviciu? dan stie? hahahaha. glumesc, il ascult pe celalalt Traian…

  5. maria spune:

    trist este că unii își poi permite ,,bișonii,, iar alții nu-și pot hrăni copiii… vecinii ce părere au despre ,,bișoneala,, ce-i așteaptă?

  6. AndreiaM spune:

    1. Articolul pare scris de un jurnalist blazat pe care nimic nu-l mai mira, nimic nu-l mai impresioneaza si… nimic nu-l mai intereseaza
    1. Vanzatorul: De ce vinde terenul / constructia? Cum adica vinde in pierdere si pentru asta da vina pe vecini? Avea autorizatii pentru ceea ce vroia sa faca sau nu? Daca autorizatiile exista, atunci din ele trebuie sa se stie si ce va fi acolo cu adevarat! De ce nu lamuresc ce vroiau sa construiasca acolo?
    2. Cumparatorul: Da un raspuns de bascalie care nu lamureste nimic si pe nimeni.
    3. Vecinii: Li se pare inacceptabila constructia acelui centru acolo, pe care ei il definesc ca si „casa de nebuni”. Si asta pentru ca se tem ca le scade confortul si, mai grav, valoarea proprietatii. Se gandesc la oferta de cumparare, dar in continuare sunt suspiciosi ca se va construi acolo acel centru si ca de fapt se doreste sa se scape de ei.
    Si acum problema care ma intereseaza cu adevarat pe mine. Este normal ca un centru pentru persoane cu probleme de sanatate mentala sa nasca asemnea reactii? Este intr-adevar atat de grav sa ai o proprietate langa un astfel de centru? Dar daca unul din membri familiei acestor vecini se imbolnaveste si necesita tratament de specialitate la domiciliu, va scadea cu asta valoarea proprietatii familiei respective? Dincolo de cine vinde si cine cumpara, este sau nu este un caz de excluziune sociala a persoanelor care au o problema de sanatate mentala. Ar trebui aceasta situatie tolerata sau nu de catre autoritati, formatorii de opinie, comunitate?

    • Adrian Giurgea spune:

      Andreia, in parte ai mare dreptate. Atat doar ca subiectul e vechi, l-am despicat in fosrte multe încă de cand a izbucnit scandalul, atunci am aratat cum stau lucrurile cu autorizatiile, cu plangerile penale, cu intentiile medicilor, dar şi pozitia administratiei locale şi, prin urmare nu am simtit nevoia sa mai revin, desi, repet, probabil ca ar fi trebuit sa scriu din nou totul, sa despic firul in patru si sa inteleaga chiar si cei care nu stiau toate dedesubturile. Nu am facut-o pentru ca am considerat ca aceste informatii se stiu. Acum spun ca nu revin pentru ca aceste informatii le poti gasi, spre exemplu, in arhiva Romaniei libere – e pe net. Da, cumparatorul asa vorbeste el, in doi peri si asta imi justifica intarzierea cu care am catadicsit sa il intreb de vorba… Vanzatorul, daca vinde ieftin stia ca face un pas riscant mai ales ca nu avea aprobarea vecinilor asa cum scrie legea. Cat ii priveste pe vecini, cred ca am fost clar: ei vor sa vanda bine şi să plece. E o poziţie corectă? Ce ar face dacă ar avea ei nevoie să intre într-un centru cum ar fi vrut medicii Gabos-Grecu să facă? Poate ar trebui să se gândească. Jurnalistul a sesizat doar problema, e datoria voastră să veniti cu opiniile si eventual să declansati curentul de opinie prin comentarii.

Leave a Reply to Livia Popa