Cum good news = no news, știrea cum că România în sfârșit stă binișor prin topurile europene, n-a prins la noi. Cum n-a prins nici la mine, ca să nu mă sustrag de la categorie. Așa se face că am trecut cu vederea un studiu care mi-a fost trimis legat de protecția imigranților în diferite țări din Europa și de cealaltă parte a Atlanticului, din America de Nord. Studiul a fost realizat de British Council și Migration Policy Group alături de o sumedenie de alte entități din toate țările studiate, iar în România un aport consistent a fost adus de Fundația Soros. Studiul a vrut să ofere o radiografie a politicilor naționale în ceea ce privește primirea, „găzduirea” și modul în care Statul se comportă cu imigranții și oportunitățile oferite. Studiul are câteva zeci bune de pagini, însă voi cita câte ceva din comunicatul de presă.

„Clasamentul general raportat la politicile de integrare din cele 31 de ţări incluse în indexul MIPEX III,situează România pe poziţia 22, în faţa unor ţări precum Elveţia, Austria, Polonia, Bulgaria, Lituania,Slovacia.”

„Studiul MIPEX arată că România este mai bine pregătită decât majoritatea ţărilor din regiune pentru lucrătorii migranţi şi familiile acestora, cu politici asemănătoare celor din noile ţări de imigraţie a forţei de muncă. Principalele comunităţi de imigranţi în România provin din Republica Moldova, Turcia şi China, iar judeţele cele mai atractive pentru imigranţi sunt Bucureşti – Ilfov, Iaşi, Cluj, Constanţa, Galaţi şi Prahova. Conform MIPEX III, un alt punct forte al României îl reprezintă legile anti-discriminare solide, care au fost îmbunătăţite în mod succesiv din anul 2000 când au fost adoptate şi până în prezent, pentru a fi în concordanţă cu tendinţa generală europeană. Toţi rezidenţii, indiferent de etnie, religie, rasă şi naţionalitate, se bucură de legi mai bune în România decât în majoritatea ţărilor din Europa şi din regiune, legi care se extind dincolo de standardele minime. România este una din cele 15 ţări din Europa în care protecţia împotriva discriminării acoperă toate aspectele vieţii. Ariile care necesită îmbunătăţire în România se referă la participarea imigranţilor la viaţa politică, cetăţenia şi educaţia. România a obţinut cel mai mic punctaj în ceea ce priveşte participarea imigranţilor la viaţa politică, fiind urmată de Polonia, Republica Ceha şi Bulgaria. Conform legislaţiei româneşti în vigoare, cetăţenii rezidenţi din afara Uniunii Europene nu îşi pot exercita dreptul de vot şi nu pot deveni membri ai vreunui partid politic.
România a implementat politici bine definite adresate nevoilor specifice elevilor imigranţi, situate
deasupra mediei pentru Europa Centrală, dar are de îmbunătăţit accesul la sistemul educaţional.
Calea mai puţin clară către dobândirea cetăţeniei pentru imigranţi şi urmaşii acestora constituie încă o lacună a politicilor de integrare în majoritatea ţărilor din Europa Centrală, inclusiv România. Copiii imigranţilor, născuţi legal pe teritoriul românesc nu primesc în mod automat cetăţenia română, iar suportul din partea statului român pentru promovarea testului de obţinere a cetăţeniei de către imigranţi este mai slab în comparaţie cu cel oferit de alte ţări”.

Protecția imigranților – unul din capitolele la care în sfârșit stăm bine

Cum good news = no news, știrea cum că România în sfârșit stă binișor prin topurile europene, n-a prins la noi. Cum n-a prins nici la mine, ca să nu mă sustrag de la categorie. Așa se face că am trecut cu vederea un studiu care mi-a fost trimis legat de protecția imigranților în diferite țări din Europa și de cealaltă parte a Atlanticului, din America de Nord. Studiul a fost realizat de British Council și Migration Policy Group alături de o sumedenie de alte entități din toate țările studiate, iar în România un aport consistent a fost adus de Fundația Soros. Studiul a vrut să ofere o radiografie a politicilor naționale în ceea ce privește primirea, „găzduirea” și modul în care Statul se comportă cu imigranții și oportunitățile oferite. Studiul are câteva zeci bune de pagini, însă voi cita câte ceva din comunicatul de presă.

„Clasamentul general raportat la politicile de integrare din cele 31 de ţări incluse în indexul MIPEX III,situează România pe poziţia 22, în faţa unor ţări precum Elveţia, Austria, Polonia, Bulgaria, Lituania,Slovacia.”

„Studiul MIPEX arată că România este mai bine pregătită decât majoritatea ţărilor din regiune pentru lucrătorii migranţi şi familiile acestora, cu politici asemănătoare celor din noile ţări de imigraţie a forţei de muncă. Principalele comunităţi de imigranţi în România provin din Republica Moldova, Turcia şi China, iar judeţele cele mai atractive pentru imigranţi sunt Bucureşti – Ilfov, Iaşi, Cluj, Constanţa, Galaţi şi Prahova. Conform MIPEX III, un alt punct forte al României îl reprezintă legile anti-discriminare solide, care au fost îmbunătăţite în mod succesiv din anul 2000 când au fost adoptate şi până în prezent, pentru a fi în concordanţă cu tendinţa generală europeană. Toţi rezidenţii, indiferent de etnie, religie, rasă şi naţionalitate, se bucură de legi mai bune în România decât în majoritatea ţărilor din Europa şi din regiune, legi care se extind dincolo de standardele minime. România este una din cele 15 ţări din Europa în care protecţia împotriva discriminării acoperă toate aspectele vieţii. Ariile care necesită îmbunătăţire în România se referă la participarea imigranţilor la viaţa politică, cetăţenia şi educaţia. România a obţinut cel mai mic punctaj în ceea ce priveşte participarea imigranţilor la viaţa politică, fiind urmată de Polonia, Republica Ceha şi Bulgaria. Conform legislaţiei româneşti în vigoare, cetăţenii rezidenţi din afara Uniunii Europene nu îşi pot exercita dreptul de vot şi nu pot deveni membri ai vreunui partid politic.
România a implementat politici bine definite adresate nevoilor specifice elevilor imigranţi, situate
deasupra mediei pentru Europa Centrală, dar are de îmbunătăţit accesul la sistemul educaţional.
Calea mai puţin clară către dobândirea cetăţeniei pentru imigranţi şi urmaşii acestora constituie încă o lacună a politicilor de integrare în majoritatea ţărilor din Europa Centrală, inclusiv România. Copiii imigranţilor, născuţi legal pe teritoriul românesc nu primesc în mod automat cetăţenia română, iar suportul din partea statului român pentru promovarea testului de obţinere a cetăţeniei de către imigranţi este mai slab în comparaţie cu cel oferit de alte ţări”.
Postat de pe data de 21 apr., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,087 ori.

Publica un raspuns