Bunicul bunică-mi s-a însurat la Paris cu o franţuzoaică, în 1863. Ei şi ? vor comenta unii… Păi, da, nimic deosebit, nici nu intenţionez să intru în amănunte. Dar…
În Rromânika, legea 677 de protejare a datelor civile stocate (şi/sau vehiculate) pe suport informatic, a fost înţeleasă de onor administraţia angajată pe Pile Cunoştinţe Relaţii ca introducând restricţii la accesarea lor. Aşa că mai multe Birouri de Stare Civilă din iubita mea patrie, prin vocea Şefilor de Servici, m-au anunţat că datele sunt secrete, sau că trebuie să justific scopul pentru care solicit acte ale FAMILIEI MELE. Atunci, 3 avocaţi, 2 jurişti şi un executor judecătoresc au confirmat că AM DREPTATE. Nu are importanţă că doar în Codul Civil Belgian am găsit articolele scrise mură-n gură pentru tot amărâtul că : orice cetăţean are dreptul la accesarea datelor civile, şi orice rudă are dreptul la copii legalizate ale actelor originale… Inclusiv de la Bucureşti (nu’ş ce Administraţia lui Peşte) mi s-a răspuns la reclamaţie că trebuie să mă justific cu privire la scopul solicitării ! (păi, da, dacă duşmanul de clasă vrea să vândă România?)
În Franţa, pe care tot ne lăudăm că vrem să o copiem ca model, există 3 variante pentru a intra în posesia informaţiei, respectiv a actelor solicitate:
1. Scrii la Primărie, şi pentru o sumă modică (în nici un caz 45 lei, adică 11 Euro ca la Arhivele Române) ţi se elibererază un CD cu copia pe care ai solicitat-o;
2. Soliciţi ajutorul unei firme acreditate (apar pe site) să caute şi să facă serviciul respectiv;
3. Cauţi pe site-ul Primăriei (Paris în cazul meu), cauţi (dacă ştii data), arondismentul evenimentului, fie după zi/lună/an, fie după ordinea alfabetică, găseşti pagina şi îi dai imprimantei comanda de tipărire. ŞI GATA!
Asta (metoda 3) mi s-a întâmplat azi, 9 octombrie 2011, deşi, deja aveam copia actului obţinută prin metoda 1. Este vorba de respectarea drepturilor cetăţeanului, despre cunoaşterea acestor drepturi şi despre nenorociţii care au alte drepturi, cele de „viaţă şi moarte” asupra noastră. Din cauza cărora România este unde este, cu perspective zero să se vindece de hoţie şi minciună.
Noi in evul mediu, ei in 2011 !
Bunicul bunică-mi s-a însurat la Paris cu o franţuzoaică, în 1863. Ei şi ? vor comenta unii… Păi, da, nimic deosebit, nici nu intenţionez să intru în amănunte. Dar…
În Rromânika, legea 677 de protejare a datelor civile stocate (şi/sau vehiculate) pe suport informatic, a fost înţeleasă de onor administraţia angajată pe Pile Cunoştinţe Relaţii ca introducând restricţii la accesarea lor. Aşa că mai multe Birouri de Stare Civilă din iubita mea patrie, prin vocea Şefilor de Servici, m-au anunţat că datele sunt secrete, sau că trebuie să justific scopul pentru care solicit acte ale FAMILIEI MELE. Atunci, 3 avocaţi, 2 jurişti şi un executor judecătoresc au confirmat că AM DREPTATE. Nu are importanţă că doar în Codul Civil Belgian am găsit articolele scrise mură-n gură pentru tot amărâtul că : orice cetăţean are dreptul la accesarea datelor civile, şi orice rudă are dreptul la copii legalizate ale actelor originale… Inclusiv de la Bucureşti (nu’ş ce Administraţia lui Peşte) mi s-a răspuns la reclamaţie că trebuie să mă justific cu privire la scopul solicitării ! (păi, da, dacă duşmanul de clasă vrea să vândă România?)
În Franţa, pe care tot ne lăudăm că vrem să o copiem ca model, există 3 variante pentru a intra în posesia informaţiei, respectiv a actelor solicitate:
1. Scrii la Primărie, şi pentru o sumă modică (în nici un caz 45 lei, adică 11 Euro ca la Arhivele Române) ţi se elibererază un CD cu copia pe care ai solicitat-o;
2. Soliciţi ajutorul unei firme acreditate (apar pe site) să caute şi să facă serviciul respectiv;
3. Cauţi pe site-ul Primăriei (Paris în cazul meu), cauţi (dacă ştii data), arondismentul evenimentului, fie după zi/lună/an, fie după ordinea alfabetică, găseşti pagina şi îi dai imprimantei comanda de tipărire. ŞI GATA!
Asta (metoda 3) mi s-a întâmplat azi, 9 octombrie 2011, deşi, deja aveam copia actului obţinută prin metoda 1. Este vorba de respectarea drepturilor cetăţeanului, despre cunoaşterea acestor drepturi şi despre nenorociţii care au alte drepturi, cele de „viaţă şi moarte” asupra noastră. Din cauza cărora România este unde este, cu perspective zero să se vindece de hoţie şi minciună.
„Este vorba de respectarea drepturilor cetăţeanului, despre cunoaşterea acestor drepturi şi despre nenorociţii care au alte drepturi, cele de “viaţă şi moarte” asupra noastră. Din cauza cărora România este unde este, cu perspective zero să se vindece de hoţie şi minciună.” – nu ne mai mira nimic!!!