Cuvântul Liber. Sună ca o ironie. Trebuia să rămână Steaua Roșie, ca tot omul să înțeleagă ce se petrece acolo.

După Florentin Deac, Cuvântul Liber a renunțat și la ultimul ziarist care mai putea împiedica instaurarea unei eterne Ere a Dinozaurilor la cotidianul mureșean de limbă română cu cea mai largă distribuție.

Letiției Bota i-a fost înmânat preavizul de 20 de zile înainte de desfacerea contractului de muncă și de luni i-a fost interzis să mai scrie în gazeta lui Lădariu. Motivul, evident, procesul intentat de jurnalist prin care acesta își cere drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național, și a celui semnat la nivel de ramură.

Să plătească Lădariu cu Husar și Orza

Deși la prima instanță Letiția Bota nu a câștigat decât plata retroactivă a salariului pe un an de zile, în situația în care legea prevede trei, chiar și așa e prea mult pentru starea financiară a Cuvântului Liber, în ciuda faptului că acesta ocupă spațiile Primăriei Tîrgu Mureș, plătind o chirie modică.

Lucrurile nu sunt tocmai roze nici în adunarea acționarilor, unde pierdută este dulcea unanimitate bolșevică. Unii dintre aceștia au propus instituirea unui sechestru asigurator pe averea membrilor Consiliului de Administrație, reprezentat de cei doi titani ai jurnalismului mureșean, care n-au mai ieșit de cel puțin 15 ani din redacție, Lazăr Lădariu și Ioan Husar, la care se adaugă și secretarul de redacției, Vasile Orza. Să plătească ei paguba făcută de Deac și Bota, că au de unde.

Iremediabil pierduți în trecut

Acestea fiind spuse, poziția Cuvântului Liber este destul de șubredă. Letiția Bota refuză să-și dea demisia și deja a depus în instanță o contestație împotriva desfacerii contractului de muncă. Ca și în cazul lui Florentin Deac, Cuvântul Liber invocă lipsa studiilor de specialitate, Ioan Husar refuzând în continuare să creadă că în ziua de azi jurnaliștii nu mai au nevoie de Ștefan Gheorghiu, cu îndoctrinarea de rigoare.

Pe de altă parte, ziarul amenință cu desfacerea contractului de muncă cu litera i) – disciplinar – din Codul Muncii, care din nou nu mai există din 2003, în locul ei aflându-se o literă a), cu trimitere la alte articole și, firește, inevitabilul proces în instanță.

Și, în definitiv, de ce „disciplinar”? Pentru că a adus prejudicii ziarului, având NEOBRĂZAREA de a-și cere în instanță drepturile salariale.

Greu cu presa, și mai greu cu matematica

Totuși, finanțele ziarului s-ar putea să nu fie chiar atât de proaste, atâta timp cât în cazul jurnalistului Florentin Deac ziarul s-a opus punerii în aplicare a fiecărei hotărâri definitive a instanței, preferând să fie obligat la plată de către un executor judecătoresc. Spre exemplu, pentru refuzul de a plăti o restanță de 3.000 de lei, Cuvântul Liber a plătit alți 3.000 de lei executorului judecătoresc desemnat, plus 2.000 de lei expertului contabil care a făcut calculele prin care s-a dovedid că ziarul era în continuare dator fostului angajat. Adică, pentru refuzul de a plăti 3.000 de lei jurnalistului care-și cerea drepturile salariale, Cuvântul Liber a plătit în total 8.000 de lei.

Iar acum refuză eliberarea Cărții de Muncă pentru motive mai presus de înțelegerea umană.

Condiția jurnalistului Cuvântului Liber

Cuvântul Liber. Sună ca o ironie. Trebuia să rămână Steaua Roșie, ca tot omul să înțeleagă ce se petrece acolo.

După Florentin Deac, Cuvântul Liber a renunțat și la ultimul ziarist care mai putea împiedica instaurarea unei eterne Ere a Dinozaurilor la cotidianul mureșean de limbă română cu cea mai largă distribuție.

Letiției Bota i-a fost înmânat preavizul de 20 de zile înainte de desfacerea contractului de muncă și de luni i-a fost interzis să mai scrie în gazeta lui Lădariu. Motivul, evident, procesul intentat de jurnalist prin care acesta își cere drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național, și a celui semnat la nivel de ramură.

Să plătească Lădariu cu Husar și Orza

Deși la prima instanță Letiția Bota nu a câștigat decât plata retroactivă a salariului pe un an de zile, în situația în care legea prevede trei, chiar și așa e prea mult pentru starea financiară a Cuvântului Liber, în ciuda faptului că acesta ocupă spațiile Primăriei Tîrgu Mureș, plătind o chirie modică.

Lucrurile nu sunt tocmai roze nici în adunarea acționarilor, unde pierdută este dulcea unanimitate bolșevică. Unii dintre aceștia au propus instituirea unui sechestru asigurator pe averea membrilor Consiliului de Administrație, reprezentat de cei doi titani ai jurnalismului mureșean, care n-au mai ieșit de cel puțin 15 ani din redacție, Lazăr Lădariu și Ioan Husar, la care se adaugă și secretarul de redacției, Vasile Orza. Să plătească ei paguba făcută de Deac și Bota, că au de unde.

Iremediabil pierduți în trecut

Acestea fiind spuse, poziția Cuvântului Liber este destul de șubredă. Letiția Bota refuză să-și dea demisia și deja a depus în instanță o contestație împotriva desfacerii contractului de muncă. Ca și în cazul lui Florentin Deac, Cuvântul Liber invocă lipsa studiilor de specialitate, Ioan Husar refuzând în continuare să creadă că în ziua de azi jurnaliștii nu mai au nevoie de Ștefan Gheorghiu, cu îndoctrinarea de rigoare.

Pe de altă parte, ziarul amenință cu desfacerea contractului de muncă cu litera i) – disciplinar – din Codul Muncii, care din nou nu mai există din 2003, în locul ei aflându-se o literă a), cu trimitere la alte articole și, firește, inevitabilul proces în instanță.

Și, în definitiv, de ce „disciplinar”? Pentru că a adus prejudicii ziarului, având NEOBRĂZAREA de a-și cere în instanță drepturile salariale.

Greu cu presa, și mai greu cu matematica

Totuși, finanțele ziarului s-ar putea să nu fie chiar atât de proaste, atâta timp cât în cazul jurnalistului Florentin Deac ziarul s-a opus punerii în aplicare a fiecărei hotărâri definitive a instanței, preferând să fie obligat la plată de către un executor judecătoresc. Spre exemplu, pentru refuzul de a plăti o restanță de 3.000 de lei, Cuvântul Liber a plătit alți 3.000 de lei executorului judecătoresc desemnat, plus 2.000 de lei expertului contabil care a făcut calculele prin care s-a dovedid că ziarul era în continuare dator fostului angajat. Adică, pentru refuzul de a plăti 3.000 de lei jurnalistului care-și cerea drepturile salariale, Cuvântul Liber a plătit în total 8.000 de lei.

Iar acum refuză eliberarea Cărții de Muncă pentru motive mai presus de înțelegerea umană.

Postat de pe data de 28 aug., 2013 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,223 ori.

Publica un raspuns