Le multumesc lui Theophyle si Cetatean pentru raspuns dat pro-bono legat de exceptia de constitutionalitate a articolului 19 din Legea partidelor.

Raspuns publicat mai jos. Singura cale ramine ca  campania de lobby/comunicare prin care parlamentarii sa adapteze acest articol conform practicilor din rindul tarilor membre UE si nu conform practicilor comuniste.

„Articolul 19 din legea 14/2003 a fpst examinat de CCR in urmatoarele decizii.

– Decizia 146/2005 [Avocatul Poporului a sustinut ca art. 19, al.3 e constitutional]
” In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constitutionala constata ca potrivit art. 55 din aceeasi lege „Organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri li se aplica in mod corespunzator prevederile prezentei legi, cu exceptia art. 6, art. 10 lit. e), art. 12 alin. (1), art. 18, 19, 27, art. 46 alin. (1) lit. e) si f), art. 47, 48 si 53”. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta decide asupra exceptiilor care au legatura cu solutionarea cauzei, in caz contrar, ele fiind inadmisibile. Asadar, art. 19 din Legea nr. 14/2003 nu este incident in cauza, iar exceptia de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii de lege urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila”

– Decizia 433/2006, foarte importanta pentru ca arata ca a existat cineva care a avut aceleasi obiectii ca Dan privind dreptul de asociere si numarul de membri. Avocatul Poporului a considerat art. 19 constitutional.

„Autorul exceptiei, avand cuvantul, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, intrucat contravin prevederilor art. 40 din Constitutie, prin numarul mare de membri fondatori necesar pentru inscrierea unui partid politic, precum si prin aceea ca da posibilitatea crearii de falsuri si nereguli in intocmirea listelor semnaturilor de sustinere. Reprezentantul Partidului Popular din Romania si al Polului Popular Crestin Democrat solicita, de asemenea, admiterea exceptiei, intrucat legea criticata creeaza discriminari intre partidele politice si contravine dreptului de asociere al cetatenilor….Considera ca: „un numar rezonabil si mult mai usor de controlat atat de instanta cat si de cetatenii intervenienti” ar fi de maxim 5.000 de membri fondatori proveniti din 20 de judete si cel putin 250 de membri din fiecare judet; listele cu cei 250 de membri fondatori ar trebui depuse la tribunalul judetean respectiv si prin presa locala si centrala sa fie anuntati cetatenii ca pot consulta si eventual contesta aceste liste; taxa pentru contestatii sa fie de cel mult 100.000 de lei.
Atentie la raspnsul CCR despre numarul de sustinatori:

„Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca art. 19 alin. (3) din lege dispune cu privire la conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea unui partid politic.
Sub acest aspect, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constitutionala a statuat ca aprecierea oportunitatii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problema de constitutionalitate, cat timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitarii dreptului, urmarind numai ca asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fara de care partidul rezultat nu-si poate indeplini rolul sau constitutional, prevazut de art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Potrivit aceleiasi decizii, „criteriul reprezentativitatii nu este, in sine, neconstitutional, el fiind in general acceptat in domeniul exercitarii dreptului de asociere in partide politice, tinand seama de rolul lor de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstitutional, daca prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare”. Or, conditiile de reprezentativitate prevazute de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 nu conduc la aceasta. De altfel, in cauza, autorul exceptiei, invocand incalcarea art. 40 din Constitutie, nu contesta constitutionalitatea pragului de reprezentativitate in sine, ci sustine ca numarul membrilor fondatori care trebuie sa figureze pe listele de sustinatori, prevazut de textul de lege criticat, este „exagerat de mare”, ceea ce creeaza dificultati practice de aplicare a acestei prevederi, cu consecinte negative privind legalitatea si corectitudinea listelor. Insa problemele privind aplicarea legilor nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale. Asa fiind, cele statuate prin Decizia nr. 35/1996 isi mentin valabilitatea si cu privire la dispozitiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, intrucat nu sunt elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.”
– Decizia 954/2010. S-a mentinut pana la virgula Decizia 433/2006.
Prin urmare, pana acum se desprind urmatoarele concluzii:
– cifrele din art. 19, al.3 NU pot fi contestate constitutional. Nici macar argumentul ca ele ar fi „exagerat de mari” nu a tinut.
– mai mult, la nivel general, impunerea unui prag de reprezentativitate NU poate fi contestata in sine, cifra fiind optinea legiuitorului. Daca acesta pune 25.000 sau 50.000, e la fel pentru CCR. Dreptul la asociere nu e incalcat, pentru ca dreptul de asociere nu poate fi legat de o cifra pe care CCR sau altcineva sa o judece „rezonabila” sau „greu de atins”. Acestea nu sunt criterii masurabile si defendabile cu argumente juridice, fiind doar expresia subiectivitatii celui care se exprima pe marginea legii.
– pentru ca art. 19. al. 3 sa fie schimbat e nevoie ca Parlamentul sa il schimbe. Char presupunand ca CCR il declara neconstitutional (pentru ca cifra de 25. 000 semnaturi e prea mare), CCR nu poate spune care e cifra „rezonabila”. CCR nu legifereaza, ci Parlamentul. Acesta poate stabili cifra de 24.000, iar CCR iarasi nu are ce sa faca, pentru ca nu exista criteriu juridic obiectiv care sa permita a declara cifra de 25.000 neconstitutionala iar cea de 24.000 constiuttionala.
Suntem in intregime la mana legiuitorului care stabileste conditiile infiintarii si mentinerii unui partid.  Conceptul de „reprezentativitate” e nodul problemei, insa, din pacate, aici nici o instanta nu poate aprecia, in locul Parlamentului, care cifra si ce conditii de infiintare  descriu „reprezentativitatea” unui partid.
Toate cele bune,
Citi”

Modificarea legii partidelor doar via parlament

Le multumesc lui Theophyle si Cetatean pentru raspuns dat pro-bono legat de exceptia de constitutionalitate a articolului 19 din Legea partidelor.

Raspuns publicat mai jos. Singura cale ramine ca  campania de lobby/comunicare prin care parlamentarii sa adapteze acest articol conform practicilor din rindul tarilor membre UE si nu conform practicilor comuniste.

„Articolul 19 din legea 14/2003 a fpst examinat de CCR in urmatoarele decizii.

– Decizia 146/2005 [Avocatul Poporului a sustinut ca art. 19, al.3 e constitutional]
” In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constitutionala constata ca potrivit art. 55 din aceeasi lege „Organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri li se aplica in mod corespunzator prevederile prezentei legi, cu exceptia art. 6, art. 10 lit. e), art. 12 alin. (1), art. 18, 19, 27, art. 46 alin. (1) lit. e) si f), art. 47, 48 si 53”. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta decide asupra exceptiilor care au legatura cu solutionarea cauzei, in caz contrar, ele fiind inadmisibile. Asadar, art. 19 din Legea nr. 14/2003 nu este incident in cauza, iar exceptia de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii de lege urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila”

– Decizia 433/2006, foarte importanta pentru ca arata ca a existat cineva care a avut aceleasi obiectii ca Dan privind dreptul de asociere si numarul de membri. Avocatul Poporului a considerat art. 19 constitutional.

„Autorul exceptiei, avand cuvantul, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, intrucat contravin prevederilor art. 40 din Constitutie, prin numarul mare de membri fondatori necesar pentru inscrierea unui partid politic, precum si prin aceea ca da posibilitatea crearii de falsuri si nereguli in intocmirea listelor semnaturilor de sustinere. Reprezentantul Partidului Popular din Romania si al Polului Popular Crestin Democrat solicita, de asemenea, admiterea exceptiei, intrucat legea criticata creeaza discriminari intre partidele politice si contravine dreptului de asociere al cetatenilor….Considera ca: „un numar rezonabil si mult mai usor de controlat atat de instanta cat si de cetatenii intervenienti” ar fi de maxim 5.000 de membri fondatori proveniti din 20 de judete si cel putin 250 de membri din fiecare judet; listele cu cei 250 de membri fondatori ar trebui depuse la tribunalul judetean respectiv si prin presa locala si centrala sa fie anuntati cetatenii ca pot consulta si eventual contesta aceste liste; taxa pentru contestatii sa fie de cel mult 100.000 de lei.
Atentie la raspnsul CCR despre numarul de sustinatori:

„Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca art. 19 alin. (3) din lege dispune cu privire la conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea unui partid politic.
Sub acest aspect, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constitutionala a statuat ca aprecierea oportunitatii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problema de constitutionalitate, cat timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitarii dreptului, urmarind numai ca asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fara de care partidul rezultat nu-si poate indeplini rolul sau constitutional, prevazut de art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Potrivit aceleiasi decizii, „criteriul reprezentativitatii nu este, in sine, neconstitutional, el fiind in general acceptat in domeniul exercitarii dreptului de asociere in partide politice, tinand seama de rolul lor de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstitutional, daca prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare”. Or, conditiile de reprezentativitate prevazute de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 nu conduc la aceasta. De altfel, in cauza, autorul exceptiei, invocand incalcarea art. 40 din Constitutie, nu contesta constitutionalitatea pragului de reprezentativitate in sine, ci sustine ca numarul membrilor fondatori care trebuie sa figureze pe listele de sustinatori, prevazut de textul de lege criticat, este „exagerat de mare”, ceea ce creeaza dificultati practice de aplicare a acestei prevederi, cu consecinte negative privind legalitatea si corectitudinea listelor. Insa problemele privind aplicarea legilor nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale. Asa fiind, cele statuate prin Decizia nr. 35/1996 isi mentin valabilitatea si cu privire la dispozitiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, intrucat nu sunt elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.”
– Decizia 954/2010. S-a mentinut pana la virgula Decizia 433/2006.
Prin urmare, pana acum se desprind urmatoarele concluzii:
– cifrele din art. 19, al.3 NU pot fi contestate constitutional. Nici macar argumentul ca ele ar fi „exagerat de mari” nu a tinut.
– mai mult, la nivel general, impunerea unui prag de reprezentativitate NU poate fi contestata in sine, cifra fiind optinea legiuitorului. Daca acesta pune 25.000 sau 50.000, e la fel pentru CCR. Dreptul la asociere nu e incalcat, pentru ca dreptul de asociere nu poate fi legat de o cifra pe care CCR sau altcineva sa o judece „rezonabila” sau „greu de atins”. Acestea nu sunt criterii masurabile si defendabile cu argumente juridice, fiind doar expresia subiectivitatii celui care se exprima pe marginea legii.
– pentru ca art. 19. al. 3 sa fie schimbat e nevoie ca Parlamentul sa il schimbe. Char presupunand ca CCR il declara neconstitutional (pentru ca cifra de 25. 000 semnaturi e prea mare), CCR nu poate spune care e cifra „rezonabila”. CCR nu legifereaza, ci Parlamentul. Acesta poate stabili cifra de 24.000, iar CCR iarasi nu are ce sa faca, pentru ca nu exista criteriu juridic obiectiv care sa permita a declara cifra de 25.000 neconstitutionala iar cea de 24.000 constiuttionala.
Suntem in intregime la mana legiuitorului care stabileste conditiile infiintarii si mentinerii unui partid.  Conceptul de „reprezentativitate” e nodul problemei, insa, din pacate, aici nici o instanta nu poate aprecia, in locul Parlamentului, care cifra si ce conditii de infiintare  descriu „reprezentativitatea” unui partid.
Toate cele bune,
Citi”
Postat de pe data de 6 sept., 2012 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 3,106 ori.

Publica un raspuns