YouTube
YouTube
In cinci ani, a reusit sa schimbe nu doar fata internetului, ci si pe cea a mass media sau a politicii. De ziua sa, privim in urma la scurta, dar insemnata sa existenta si catre semnele care dezvaluie -ul de maine: mai puternic, mai orientat catre continut premium, dar – mai ales – profitabil.
Citeste si Cinci ani de YouTube: povestea in cifre
YouTube e exemplul perfect al ideii de afaceri pe care fiecare dintre noi isi doreste sa o fi avut: o platforma de videosharing construita in cateva ore, cumparata 18 luni mai tarziu de gigantul internetului insusi, Google, pentru 1,65 miliarde de dolari – cea mai mare achizitie a companiei pana la momentul respectiv.
Adevarata poveste a YouTube este insa cea a unei curse contra-cronometru. De la costurile de operare tot mai mari odata cu cresterea traficului la procesele intentate de proprietarii copyright-ului video-urilor postate pe platforma, YouTube a fost mereu la un pas de a aluneca in prapastie. Si, desi in scurta sa existenta platforma de videosharing a reusit sa schimbe modelul de business a mai multor industrii, de la cea muzicala pana la politica si televiziune, in ceea ce priveste propriul sau model de business lucrurile nu au stat niciodata prea bine. Achizitia de catre Google urma sa schimbe asta.
La sfarsitul anului trecut insa YouTube anunta 1 miliard de clipuri vizualizate pe zi – de la pisici pe skateboard la prelegeri universitare – ramanand la fel de neprofitabil, cu costuri de operare estimate la nu mai putin de 1,5 milioane de dolari pe zi. Si astazi, la cinci ani de la lansare, deasupra capului YouTube atarna aceeasi intrebare: cand se va transforma intr-un business profitabil?
Poate chiar de anul acesta.
Cronica unei vanzari (mult)asteptate
Povestea spune ca pe 14 februarie 2005 Chen, Hurley si Karim, fondatorii YouTube, s-au enervat fiindca nu reuseau sa ataseze un clip video la un email asa ca si-au sacrificat cateva ore din seara de Valentine’s Day pentru a pune la punct infrastructura unei platforme de video sharing. Domeniul YouTube.com a fost inregistrat pe 15 februarie 2005, iar site-ul a fost deschis publicului in luna mai a aceluiasi an. Platforma a avut imediat succes si s-a bucurat de promovare virala, fara a investi aproape deloc in marketing.
Dupa ce obtinea o finantare in valoare de 3,5 milioane de dolari de la Sequoia Capital platforma de se lansa oficial la finele anului 2005. Cu 200.000 de utilizatori inregistrati si peste 2 milioane de video-uri vizualizate in fiecare zi, YouTube intra intr-o noua etapa in care, pentru a supravietui, incepea sa vaneze banii fondurilor de investitii. Traficul tot mai mare nu putea fi sustinut decat cu ajutorul unor cheltuieli substantiale pe care fondatorii, carora platforma nu le asigura nicio sursa de venit, nu puteau sa le acopere. Iar fara banii investitorilor serverele nu ar fi facut fata traficului in crestere utilizatorii putand sa-si gaseasca rapid un nou serviciu similar in jurul caruia sa graviteze.
In aprilie 2006 utilizatorii YouTube consumau deja 25 de milioane de clipuri video pe zi iar cheltuielile de streaming atingeau 1 milion de dolari pe luna. Era momentul pentru o noua runda de finantare: alte 8 milioane de dolari, tot ale Sequoia Capital, au luat drumul YouTube.
Insa banii fondurilor de investitii nu erau decat o solutie de moment – YouTube avea nevoie de un cumparator. Si pe 9 octombrie 2006, la 18 luni de la inregistrarea domeniului, l-a gasit.
Cand Google a anuntat cumpararea platformei de videosharing responsabile pentru 43% din toate clipurile video urmarite pe internet, o lume intreaga a strigat intr-un glas: Eroare! Ca start-up finantat de fonduri de investitii YouTube avea o sansa. Insa, cu Google in spate, compania trebuia sa se pregateasca pentru o avalansa de procese din partea proprietarilor drepturilor de autor ale materialelor incarcate pe platforma.
Pariul Google era totusi unul cu bataie ceva mai lunga. Caci inainte de a fi o companie cu venituri anuale de miliarde de dolari, Google e o companie de publicitate. Iar proprietarii drepturilor de autor – care au inceput sa strige Furt! imediat ce Google a semnat contractul de cumparare – companii media si producatori muzicali in cautare de – ati ghicit! – venituri din publicitate. O combinatie perfecta.
Ce putea sa mearga prost?
Afla mai multe despre istoria Youtube aici
Marile sperante ale YouTube
La fel ca mai toate start-up-urile web 2.0 din mijlocul anilor 2000, monetizarea nu a fost o prioritate pentru fondatorii YouTube, mai degraba preocupati de construirea unei comunitati decat a unui business plan. Iar in octombrie 2006 Google a cumparat nu o afacere ci o masa de utilizatori, platind 29 de dolari pentru fiecare vizitator unic al platformei, sperand ca sistemul lor de publicitate sa completeze piesa lipsa din puzzle-ul YouTube. Insa lucrurile nu au fost atat de simple pe cat preconizasera cei de la Google.
Paradoxul YouTube este ca punctul sau forte – audienta masiva – este cel care il face sa piarda bani: cu cat mai mare traficul, cu atat mai mare nota de plata pentru streaming. Un raport al Credit Suisse estima ca pana la sfarsitul anului 2009 YouTube urma sa piarda 470 de milioane de dolari. Conform estimarilor, in 2009 veniturile YouTube urmau sa se ridice la 240 de milioane de dolari iar cheltuielile la 711 milioane de dolari, 360 milioane reprezentand doar costurile transferului de date. Un alt raport sub marca Ramp Rate, estimeaza pierderile YouTube la doar 174 milioane de dolari, compania americana plasand costurile transferului de date la doar 48 de milioane de dolari.
Nici in ceea ce priveste veniturile din publicitate ale platformei de videosharing nu exista date clare. Desi cele mai multe analize cad de acord asupra sumei de 200 de milioane de dolari in 2009, unele estimari plaseaza veniturile din publicitate in jurul a 120 milioane de dolari in timp ce altele, mult mai optimiste, la 500 milioane. Google nu a oferit niciodata informatii despre veniturile si cheltuilelile YouTube insa in raportul anual din 2008 recunostea ca “nu a realizat inca venituri semnificative din achizitiile dMarc Broadcasting (Audio Ads) si YouTube.”
In incercarea de a monetiza audienta platformei Google a experimentat mai multe formate de publicitate insa litigiile asupra copyright-ului si calitatea scazuta a continutului user-generated au tinut o mare parte din advertiseri la distanta. Cei care nu s-au speriat de problemele legale s-au lovit de ineficienta sistemului de vanzari si de lipsa unui sistem automat de calculare a facturilor. In mai 2008, la 20 de luni dupa cumpararea YouTube, Tim Armstrong, seful diviziei de publicitate si comert al Google in America de Nord, identificase nu mai putin de 105 probleme ale sistemului de vanzari de publicitate al YouTube. Asa a luat nastere „Proiectul Spaghetti” – numele de cod al efortului concentrat de descalcire a circuitelor operationale ale celor doua companii – care s-a intins pana la finele anului 2008.
Eficientizarea vanzarilor nu a fost singura preocupare a conducerii YouTube dupa intrarea sub imperativul profitabilitatii. Singura solutie pentru ca platforma sa poata genera venituri mai mari ar fi fost, conform analistilor Credit Suisse, cresterea cantitatii de continut premium, monetizabil. Eric Schmidt, CEO-ul Google, a ajuns la aceeasi concluzie demarand o lupta pe mai multe fronturi: YouTube si-a optimizat platforma pentru ecranele mari, odata cu lansarea YouTube XL, a schimbat layout-ul cu unul care scoate in fata continutul premium in defavoarea celui user-generated, a testat live streaming-ul odata cu concertele YouTube Live si U2, si a inceput discutiile cu producatorii de la Hollywood pentru preluarea continutului lor pe platforma. Bun venit in noua epoca a YouTube in care pisicile pe skateboard nu mai detin suprematia.
Voila! YouTube, cinematograf la minut La o prima vedere pe piata americana de video-on-demand nu pare a mai fi ramas loc nici macar pentru a arunca un ac. Competitori in industria care incearca sa schimbe modelul de distributie al filmelor, serialelor si emisiunilor de televiziune sunt numai companii puternice – de la Netflix, care a pionierat acest model de distributie, la Apple iTunes, Amazon VoD si Hulu, o platforma de VoD gratuit in spatele careia stau trei dintre mai mari companii media americane, NBC Universal, NewsCorp si Disney. Insa YouTube nu isi face probleme – cu utilizatori care consuma zilnic peste 1 miliard de clipuri video pe zi si sprijinul Google are mari sanse sa devina primul comerciant de servicii VoD din lume.
Cu toate acestea YouTube nu se grabeste, o transformare brusca riscand sa ii alieneze o buna parte din baza de utilizatori obisnuiti cu continutul gratuit si sa ii rapeasca venituri semnificative din publicitate.
MGM a fost primul mare studio care a probat YouTube ca platforma de distributie pentru unele din titlurile sale mai putin proeminente, la sfarsitul lui 2008. Impact a fost primul canal de video on demand de pe platforma prin intermediul caruia YouTube a inceput sa difuzeze filme intregi cu scopul de a creste veniturile din publicitate atat pentru YouTube si studioul american. Jim Packer, presedintele MGM Worldwide Television declara atunci pentru BBC ca YouTube este un partener ideal pentru un asemenea model de distributie prin prisma audientei sale masive. „Cred ca YouTube are ceva ce multe alte site-uri nu au: foarte multi oameni ce ii trec pragul in fiecare zi. Daca sunt destepti si stiu cum sa se foloseasca de acest atu cei de la YouTube ar trebui sa aiba in curand o afacere de succes”, a spus Packer.
Un an mai tarziu, in ianuarie 2010, YouTube si-a anuntat intrarea pe piata inchirierilor de filme digitale. In locul unei lansari in forta compania a preferat sa demareze un nou test. Cinci filme independente, a caror premiera a avut loc la festivalul de film Sundance, au fost astfel disponibile pentru inchiriere la un pret de 4 dolari fiecare timp de 10 zile. In finalul acestei perioade YouTube a incasat 10.709 de dolari, echivalentul celor 2.684 vizualizari ale celor cinci filme.
“Rezultate ne-au depasit toate asteptarile, luand in calcul circumstantele acestui test”, a spus Chris Dale, purtatorul de cuvant al YouTube, precizand ca unele dintre filmele prezentate la Sundance au fost vazute doar de cateva sute de oameni acest experiment insemnand pentru ele o dublare a audientei si o alternativa mai eficienta de distributie pe termen lung. Mai putin de unul din patru filme din editia trecuta a festivalului Sundance au beneficiat de distribuitie comerciala.
In urma experimentului Hannover House a incheiat un parteneriat cu Google in urma caruia filmele companiei vor putea fi inchiriate prin intermediul YouTube, saptamana aceasta urmand a fi incarcate pe platforma peste 100 de filme din portofoliul acesteia. „YouTube si Google sunt unic pozitionate pentru reinventarea intregului model de video-on-demand” a spus Eric Parkinson, CEO Hannover House. „Reach-ul lor e imposibil de depasit iar modelul lor de pricing este extrem de competitiv, fiind mult mai bun in multe cazuri decat preturile inchirierilor traditionale de filme. Pe masura ce tot mai multi consumatori vor adopta modelul video-on-demand ca o metoda convenabila de a vedea filme, parteneriatul dintre Hannover House cu YouTube se va dovedi inestimabil pentru compania noastra.”
Intrebarea tuturor, dar mai ales a principalilor jucatori de pe piata americana de VoD, este cat de departe este dispus YouTube sa duca acest serviciu de inchirieri digitale. Deocamdata nu exista o sectiune dedicata inchirierii de filme si YouTube anunta ca urmeaza sa introduca pentru inceput pe platforma parteneri din zone precum sanatate, educatie sau anime – zone de continut care nu aduc de obicei audientele celui mai recent blockbuster.
“Multi producatori de filme cu care suntem parteneri au continut care considera ca e mai potrivit pentru un model tranzactional decat pe baza de publicitate”, spune Dale dand de inteles ca YouTube va continua sa se axeze in urmatoarea perioada pe incheierea de parteneriate cu producatorii independenti. “Intre timp ne concentram pe intarirea ofertei noastre de inchiriere in urmatoarele luni.”
Publicitate, publicitate, dar sub ce forma?
Pana sa se transforme intr-un provider de divertisment premium, precum Hulu, principala sursa de venit a YouTube ramane publicitatea. Iar ipoteza conform careia eforturile Google de a aduce mai mult continut profesionist pe platforma de videosharing au de-a face mai mult cu satisfacerea clientilor de publicitate decat cu intentiile de a concura Netflix, Amazon sau Apple iTunes este cat se poate de plauzibila.
Cea mai mare parte a eforturilor depuse de conducerea YouTube din 2006 pana azi au fost cele de a multumi atat advertiserii cat si utilizatorii platformei iar Google a experimentat multiple formate de publicitate sperand sa gaseasca solutia care sa impace ambele tabere. A lansat pe rand publicitatea pre-roll, publicitatea peste care utilizatorii pot sari, posibilitatea de a alege intre un pre-roll lung sau mai multe clipuri intercalate, si formatul overlay.
Apoi, in noiembrie 2008, a anuntat un format familiar. YouTube Promoted Videos, un sistem de advertising pe baza de licitatie similar cu cel al carui pionier a fost Google, promoveaza clipurile video sponsorizate alaturi de rezultatele cautarii obisnuite de pe platforma.”YouTube vrea sa emuleze succesul Google, care a devenit prima companie care a transformat cautarile in profituri uriase. Ceea ce incercam sa facem cu acest produs este sa aducem la un loc cele mai bune parti ale Google si YouTube,” a spus Matthew Liu, product manager-ul acestui serviciu.
Noul sistem de licitatie al YouTube e legat de planurile lui Eric Schmidt, CEO-ul Google, de extindere pe publicitatea display, domeniu despre care spunea ca va fi urmatorul sector de business al Google ce va depasi pragul de 1 miliard de dolari. In ceea ce priveste publicitatea display Google este inca mult in spatele lui Yahoo!, insa cu putin ajutor din partea YouTube lucrurile s-ar putea schimba. Analistul Barclays Douglas Anmuth prezice ca platforma video va cunoaste o crestere a veniturilor de peste 55% in acest an, pana la 700 de milioane de dolari, incepand astfel sa “contribuie pozitiv” la cifra de afaceri a Google.
„YouTube monetizeaza mai bine de 1 miliard de vizionari in fiecare saptamana, iar hompage-ul sau e disputat de mai toti marii advertiseri – 90% din advertiserii topului 50 Ad Age au cumparat publicitate pe YouTube – si de aceea sunt de parere ca platforma poate fi profitabila daca va ocupa o felie semnificativa a pietei de publicitate display si video,” spune Anmuth.
Intre veniturile din publicitate care ar putea sa depaseasca in 2010 pentru prima oara cheltuielile si noile perspective de monetizare a continutului premium, se pare ca cea ce-a cincea aniversare a platformei va fi pentru Google si prima sansa de a scoate bani de pe urma platformei care i-a inghitit multe miliarde de dolari. Iar pentru YouTube ce cadou poate fi mai frumos decat sa poata in sfarsit rade in nasul articolelor care ii proclamau sfarsitul?

Citeste articolul pe: Money.ro

Analiza MONEY.ro: YouTube a implinit cinci ani. Urmeaza sa treaca pe profit

YouTube
YouTube
In cinci ani, a reusit sa schimbe nu doar fata internetului, ci si pe cea a mass media sau a politicii. De ziua sa, privim in urma la scurta, dar insemnata sa existenta si catre semnele care dezvaluie -ul de maine: mai puternic, mai orientat catre continut premium, dar – mai ales – profitabil.
Citeste si Cinci ani de YouTube: povestea in cifre
YouTube e exemplul perfect al ideii de afaceri pe care fiecare dintre noi isi doreste sa o fi avut: o platforma de videosharing construita in cateva ore, cumparata 18 luni mai tarziu de gigantul internetului insusi, Google, pentru 1,65 miliarde de dolari – cea mai mare achizitie a companiei pana la momentul respectiv.
Adevarata poveste a YouTube este insa cea a unei curse contra-cronometru. De la costurile de operare tot mai mari odata cu cresterea traficului la procesele intentate de proprietarii copyright-ului video-urilor postate pe platforma, YouTube a fost mereu la un pas de a aluneca in prapastie. Si, desi in scurta sa existenta platforma de videosharing a reusit sa schimbe modelul de business a mai multor industrii, de la cea muzicala pana la politica si televiziune, in ceea ce priveste propriul sau model de business lucrurile nu au stat niciodata prea bine. Achizitia de catre Google urma sa schimbe asta.
La sfarsitul anului trecut insa YouTube anunta 1 miliard de clipuri vizualizate pe zi – de la pisici pe skateboard la prelegeri universitare – ramanand la fel de neprofitabil, cu costuri de operare estimate la nu mai putin de 1,5 milioane de dolari pe zi. Si astazi, la cinci ani de la lansare, deasupra capului YouTube atarna aceeasi intrebare: cand se va transforma intr-un business profitabil?
Poate chiar de anul acesta.
Cronica unei vanzari (mult)asteptate
Povestea spune ca pe 14 februarie 2005 Chen, Hurley si Karim, fondatorii YouTube, s-au enervat fiindca nu reuseau sa ataseze un clip video la un email asa ca si-au sacrificat cateva ore din seara de Valentine’s Day pentru a pune la punct infrastructura unei platforme de video sharing. Domeniul YouTube.com a fost inregistrat pe 15 februarie 2005, iar site-ul a fost deschis publicului in luna mai a aceluiasi an. Platforma a avut imediat succes si s-a bucurat de promovare virala, fara a investi aproape deloc in marketing.
Dupa ce obtinea o finantare in valoare de 3,5 milioane de dolari de la Sequoia Capital platforma de se lansa oficial la finele anului 2005. Cu 200.000 de utilizatori inregistrati si peste 2 milioane de video-uri vizualizate in fiecare zi, YouTube intra intr-o noua etapa in care, pentru a supravietui, incepea sa vaneze banii fondurilor de investitii. Traficul tot mai mare nu putea fi sustinut decat cu ajutorul unor cheltuieli substantiale pe care fondatorii, carora platforma nu le asigura nicio sursa de venit, nu puteau sa le acopere. Iar fara banii investitorilor serverele nu ar fi facut fata traficului in crestere utilizatorii putand sa-si gaseasca rapid un nou serviciu similar in jurul caruia sa graviteze.
In aprilie 2006 utilizatorii YouTube consumau deja 25 de milioane de clipuri video pe zi iar cheltuielile de streaming atingeau 1 milion de dolari pe luna. Era momentul pentru o noua runda de finantare: alte 8 milioane de dolari, tot ale Sequoia Capital, au luat drumul YouTube.
Insa banii fondurilor de investitii nu erau decat o solutie de moment – YouTube avea nevoie de un cumparator. Si pe 9 octombrie 2006, la 18 luni de la inregistrarea domeniului, l-a gasit.
Cand Google a anuntat cumpararea platformei de videosharing responsabile pentru 43% din toate clipurile video urmarite pe internet, o lume intreaga a strigat intr-un glas: Eroare! Ca start-up finantat de fonduri de investitii YouTube avea o sansa. Insa, cu Google in spate, compania trebuia sa se pregateasca pentru o avalansa de procese din partea proprietarilor drepturilor de autor ale materialelor incarcate pe platforma.
Pariul Google era totusi unul cu bataie ceva mai lunga. Caci inainte de a fi o companie cu venituri anuale de miliarde de dolari, Google e o companie de publicitate. Iar proprietarii drepturilor de autor – care au inceput sa strige Furt! imediat ce Google a semnat contractul de cumparare – companii media si producatori muzicali in cautare de – ati ghicit! – venituri din publicitate. O combinatie perfecta.
Ce putea sa mearga prost?
Afla mai multe despre istoria Youtube aici
Marile sperante ale YouTube
La fel ca mai toate start-up-urile web 2.0 din mijlocul anilor 2000, monetizarea nu a fost o prioritate pentru fondatorii YouTube, mai degraba preocupati de construirea unei comunitati decat a unui business plan. Iar in octombrie 2006 Google a cumparat nu o afacere ci o masa de utilizatori, platind 29 de dolari pentru fiecare vizitator unic al platformei, sperand ca sistemul lor de publicitate sa completeze piesa lipsa din puzzle-ul YouTube. Insa lucrurile nu au fost atat de simple pe cat preconizasera cei de la Google.
Paradoxul YouTube este ca punctul sau forte – audienta masiva – este cel care il face sa piarda bani: cu cat mai mare traficul, cu atat mai mare nota de plata pentru streaming. Un raport al Credit Suisse estima ca pana la sfarsitul anului 2009 YouTube urma sa piarda 470 de milioane de dolari. Conform estimarilor, in 2009 veniturile YouTube urmau sa se ridice la 240 de milioane de dolari iar cheltuielile la 711 milioane de dolari, 360 milioane reprezentand doar costurile transferului de date. Un alt raport sub marca Ramp Rate, estimeaza pierderile YouTube la doar 174 milioane de dolari, compania americana plasand costurile transferului de date la doar 48 de milioane de dolari.
Nici in ceea ce priveste veniturile din publicitate ale platformei de videosharing nu exista date clare. Desi cele mai multe analize cad de acord asupra sumei de 200 de milioane de dolari in 2009, unele estimari plaseaza veniturile din publicitate in jurul a 120 milioane de dolari in timp ce altele, mult mai optimiste, la 500 milioane. Google nu a oferit niciodata informatii despre veniturile si cheltuilelile YouTube insa in raportul anual din 2008 recunostea ca “nu a realizat inca venituri semnificative din achizitiile dMarc Broadcasting (Audio Ads) si YouTube.”
In incercarea de a monetiza audienta platformei Google a experimentat mai multe formate de publicitate insa litigiile asupra copyright-ului si calitatea scazuta a continutului user-generated au tinut o mare parte din advertiseri la distanta. Cei care nu s-au speriat de problemele legale s-au lovit de ineficienta sistemului de vanzari si de lipsa unui sistem automat de calculare a facturilor. In mai 2008, la 20 de luni dupa cumpararea YouTube, Tim Armstrong, seful diviziei de publicitate si comert al Google in America de Nord, identificase nu mai putin de 105 probleme ale sistemului de vanzari de publicitate al YouTube. Asa a luat nastere „Proiectul Spaghetti” – numele de cod al efortului concentrat de descalcire a circuitelor operationale ale celor doua companii – care s-a intins pana la finele anului 2008.
Eficientizarea vanzarilor nu a fost singura preocupare a conducerii YouTube dupa intrarea sub imperativul profitabilitatii. Singura solutie pentru ca platforma sa poata genera venituri mai mari ar fi fost, conform analistilor Credit Suisse, cresterea cantitatii de continut premium, monetizabil. Eric Schmidt, CEO-ul Google, a ajuns la aceeasi concluzie demarand o lupta pe mai multe fronturi: YouTube si-a optimizat platforma pentru ecranele mari, odata cu lansarea YouTube XL, a schimbat layout-ul cu unul care scoate in fata continutul premium in defavoarea celui user-generated, a testat live streaming-ul odata cu concertele YouTube Live si U2, si a inceput discutiile cu producatorii de la Hollywood pentru preluarea continutului lor pe platforma. Bun venit in noua epoca a YouTube in care pisicile pe skateboard nu mai detin suprematia.
Voila! YouTube, cinematograf la minut La o prima vedere pe piata americana de video-on-demand nu pare a mai fi ramas loc nici macar pentru a arunca un ac. Competitori in industria care incearca sa schimbe modelul de distributie al filmelor, serialelor si emisiunilor de televiziune sunt numai companii puternice – de la Netflix, care a pionierat acest model de distributie, la Apple iTunes, Amazon VoD si Hulu, o platforma de VoD gratuit in spatele careia stau trei dintre mai mari companii media americane, NBC Universal, NewsCorp si Disney. Insa YouTube nu isi face probleme – cu utilizatori care consuma zilnic peste 1 miliard de clipuri video pe zi si sprijinul Google are mari sanse sa devina primul comerciant de servicii VoD din lume.
Cu toate acestea YouTube nu se grabeste, o transformare brusca riscand sa ii alieneze o buna parte din baza de utilizatori obisnuiti cu continutul gratuit si sa ii rapeasca venituri semnificative din publicitate.
MGM a fost primul mare studio care a probat YouTube ca platforma de distributie pentru unele din titlurile sale mai putin proeminente, la sfarsitul lui 2008. Impact a fost primul canal de video on demand de pe platforma prin intermediul caruia YouTube a inceput sa difuzeze filme intregi cu scopul de a creste veniturile din publicitate atat pentru YouTube si studioul american. Jim Packer, presedintele MGM Worldwide Television declara atunci pentru BBC ca YouTube este un partener ideal pentru un asemenea model de distributie prin prisma audientei sale masive. „Cred ca YouTube are ceva ce multe alte site-uri nu au: foarte multi oameni ce ii trec pragul in fiecare zi. Daca sunt destepti si stiu cum sa se foloseasca de acest atu cei de la YouTube ar trebui sa aiba in curand o afacere de succes”, a spus Packer.
Un an mai tarziu, in ianuarie 2010, YouTube si-a anuntat intrarea pe piata inchirierilor de filme digitale. In locul unei lansari in forta compania a preferat sa demareze un nou test. Cinci filme independente, a caror premiera a avut loc la festivalul de film Sundance, au fost astfel disponibile pentru inchiriere la un pret de 4 dolari fiecare timp de 10 zile. In finalul acestei perioade YouTube a incasat 10.709 de dolari, echivalentul celor 2.684 vizualizari ale celor cinci filme.
“Rezultate ne-au depasit toate asteptarile, luand in calcul circumstantele acestui test”, a spus Chris Dale, purtatorul de cuvant al YouTube, precizand ca unele dintre filmele prezentate la Sundance au fost vazute doar de cateva sute de oameni acest experiment insemnand pentru ele o dublare a audientei si o alternativa mai eficienta de distributie pe termen lung. Mai putin de unul din patru filme din editia trecuta a festivalului Sundance au beneficiat de distribuitie comerciala.
In urma experimentului Hannover House a incheiat un parteneriat cu Google in urma caruia filmele companiei vor putea fi inchiriate prin intermediul YouTube, saptamana aceasta urmand a fi incarcate pe platforma peste 100 de filme din portofoliul acesteia. „YouTube si Google sunt unic pozitionate pentru reinventarea intregului model de video-on-demand” a spus Eric Parkinson, CEO Hannover House. „Reach-ul lor e imposibil de depasit iar modelul lor de pricing este extrem de competitiv, fiind mult mai bun in multe cazuri decat preturile inchirierilor traditionale de filme. Pe masura ce tot mai multi consumatori vor adopta modelul video-on-demand ca o metoda convenabila de a vedea filme, parteneriatul dintre Hannover House cu YouTube se va dovedi inestimabil pentru compania noastra.”
Intrebarea tuturor, dar mai ales a principalilor jucatori de pe piata americana de VoD, este cat de departe este dispus YouTube sa duca acest serviciu de inchirieri digitale. Deocamdata nu exista o sectiune dedicata inchirierii de filme si YouTube anunta ca urmeaza sa introduca pentru inceput pe platforma parteneri din zone precum sanatate, educatie sau anime – zone de continut care nu aduc de obicei audientele celui mai recent blockbuster.
“Multi producatori de filme cu care suntem parteneri au continut care considera ca e mai potrivit pentru un model tranzactional decat pe baza de publicitate”, spune Dale dand de inteles ca YouTube va continua sa se axeze in urmatoarea perioada pe incheierea de parteneriate cu producatorii independenti. “Intre timp ne concentram pe intarirea ofertei noastre de inchiriere in urmatoarele luni.”
Publicitate, publicitate, dar sub ce forma?
Pana sa se transforme intr-un provider de divertisment premium, precum Hulu, principala sursa de venit a YouTube ramane publicitatea. Iar ipoteza conform careia eforturile Google de a aduce mai mult continut profesionist pe platforma de videosharing au de-a face mai mult cu satisfacerea clientilor de publicitate decat cu intentiile de a concura Netflix, Amazon sau Apple iTunes este cat se poate de plauzibila.
Cea mai mare parte a eforturilor depuse de conducerea YouTube din 2006 pana azi au fost cele de a multumi atat advertiserii cat si utilizatorii platformei iar Google a experimentat multiple formate de publicitate sperand sa gaseasca solutia care sa impace ambele tabere. A lansat pe rand publicitatea pre-roll, publicitatea peste care utilizatorii pot sari, posibilitatea de a alege intre un pre-roll lung sau mai multe clipuri intercalate, si formatul overlay.
Apoi, in noiembrie 2008, a anuntat un format familiar. YouTube Promoted Videos, un sistem de advertising pe baza de licitatie similar cu cel al carui pionier a fost Google, promoveaza clipurile video sponsorizate alaturi de rezultatele cautarii obisnuite de pe platforma.”YouTube vrea sa emuleze succesul Google, care a devenit prima companie care a transformat cautarile in profituri uriase. Ceea ce incercam sa facem cu acest produs este sa aducem la un loc cele mai bune parti ale Google si YouTube,” a spus Matthew Liu, product manager-ul acestui serviciu.
Noul sistem de licitatie al YouTube e legat de planurile lui Eric Schmidt, CEO-ul Google, de extindere pe publicitatea display, domeniu despre care spunea ca va fi urmatorul sector de business al Google ce va depasi pragul de 1 miliard de dolari. In ceea ce priveste publicitatea display Google este inca mult in spatele lui Yahoo!, insa cu putin ajutor din partea YouTube lucrurile s-ar putea schimba. Analistul Barclays Douglas Anmuth prezice ca platforma video va cunoaste o crestere a veniturilor de peste 55% in acest an, pana la 700 de milioane de dolari, incepand astfel sa “contribuie pozitiv” la cifra de afaceri a Google.
„YouTube monetizeaza mai bine de 1 miliard de vizionari in fiecare saptamana, iar hompage-ul sau e disputat de mai toti marii advertiseri – 90% din advertiserii topului 50 Ad Age au cumparat publicitate pe YouTube – si de aceea sunt de parere ca platforma poate fi profitabila daca va ocupa o felie semnificativa a pietei de publicitate display si video,” spune Anmuth.
Intre veniturile din publicitate care ar putea sa depaseasca in 2010 pentru prima oara cheltuielile si noile perspective de monetizare a continutului premium, se pare ca cea ce-a cincea aniversare a platformei va fi pentru Google si prima sansa de a scoate bani de pe urma platformei care i-a inghitit multe miliarde de dolari. Iar pentru YouTube ce cadou poate fi mai frumos decat sa poata in sfarsit rade in nasul articolelor care ii proclamau sfarsitul?

Citeste articolul pe: Money.ro

Postat de pe data de 31 ian., 2010 in categoria Noutăți. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 523 ori.

Publica un raspuns