La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ca urmare a inovaţiilor tehnologice care lansează pe piaţă noi materiale de construcţii, arhitectura ia o turnură semnificativă. Denumirea generică a curentului arhitectonic în cadrul căruia se manifestă aceste transformări este Stil 1900. Se încearcă acum găsirea de soluţii adecvate pentru folosirea betonului, a metalului şi a sticlei în noile structuri arhitecturale.
Stilul 1900 nu este însă deloc unitar. În cele mai multe cazuri tendinţa generală a acestei perioade este de a se crea curente naţionale moderne, fructificându-se propriul fond tradiţional şi folcloric. Aceste diferenţe majore între manifestările stilului 1900 din diferite ţări sunt relevate şi de denumirile care li se atribuie: „Art Nouveau”, „Style Guimard”, „Style Métro” în Franţa; „Jungenstil” sau „Sezession” în Germania; „Hoffmanstil” sau „Secession” în Imperiul Austro-Ungar; „Modern Style” în Anglia; „Stile florale” în Italia şi „Modernismo” în Spania.
Palatul Culturii
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ca urmare a inovaţiilor tehnologice care lansează pe piaţă noi materiale de construcţii, arhitectura ia o turnură semnificativă. Denumirea generică a curentului arhitectonic în cadrul căruia se manifestă aceste transformări este Stil 1900. Se încearcă acum găsirea de soluţii adecvate pentru folosirea betonului, a metalului şi a sticlei în noile structuri arhitecturale.
Stilul 1900 nu este însă deloc unitar. În cele mai multe cazuri tendinţa generală a acestei perioade este de a se crea curente naţionale moderne, fructificându-se propriul fond tradiţional şi folcloric. Aceste diferenţe majore între manifestările stilului 1900 din diferite ţări sunt relevate şi de denumirile care li se atribuie: „Art Nouveau”, „Style Guimard”, „Style Métro” în Franţa; „Jungenstil” sau „Sezession” în Germania; „Hoffmanstil” sau „Secession” în Imperiul Austro-Ungar; „Modern Style” în Anglia; „Stile florale” în Italia şi „Modernismo” în Spania.
