Sinagoga din Tîrgu-Mureş, cunoscută şi sub denumirea de „Templul Mare”, a fost construită între anii 1899-1900 din iniţiativa comunităţii evreieşti „Status Quo” şi este considerată una dintre cele mai frumoase clădiri de acest fel din România. Pe tabla de marmură din holul templului sunt încrustate numele celor care au contribuit prin sprijin spiritual sau material la ridicarea edificiului. Astfel, apar numele preşedintelui de atunci al comunităţii, Burger Adalbert, al vicepreşedintelui, Farkas Mendel, al rabinului, Dr. Wilhem Joachim şi ale donatorilor mai importanţi.
Cel care s-a ocupat de întocmirea proiectului a fost arhitectul evreu Gartner Jacob din Viena, iar executarea lucrărilor a fost coordonată de meşterul constructor Sóos Pál. Concepţia arhitecturală este marcată de monumentalitate şi de un eclectism armonios. Au fost îmbinate într-o manieră reuşită diferite stiluri caracteristice Europei Occidentale cu cele specifice lumii musulmane pentru a se obţine un efect de bogăţie şi grandoare. Faţada principală se compune din partea centrală şi două turnuri laterale, încoronate cu câte o cupolă bulbară de inspiraţie orientală. Intrarea principală este adăpostită de un portic format din trei arcuri semicirculare sprijinite pe coloane. Deasupra acestuia se află marea rozasă florală. Pe frontonul faţadei apare o inscripţie în limba ebraică, dispusă astfel încât să urmărească linia curbată a rozasei şi a frontonului. Textul este un citat din Vechiul Testament (Isaia 56/7) şi înseamnă: „Casa mea va fi o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. Elemente precum coloane zvelte cu capiteluri decorate în relief cu motive vegetale, pe care se sprijină deschideri în arce semicirculare în plin cintru sunt alăturate profilurilor dantelate şi ornamentelor trilobate. Fiecare turn are câte o uşă de acces spre scările care duc la balconul din interiorul templului şi câte o rozasă de dimensiuni mai mici.
Sinagoga
Sinagoga din Tîrgu-Mureş, cunoscută şi sub denumirea de „Templul Mare”, a fost construită între anii 1899-1900 din iniţiativa comunităţii evreieşti „Status Quo” şi este considerată una dintre cele mai frumoase clădiri de acest fel din România. Pe tabla de marmură din holul templului sunt încrustate numele celor care au contribuit prin sprijin spiritual sau material la ridicarea edificiului. Astfel, apar numele preşedintelui de atunci al comunităţii, Burger Adalbert, al vicepreşedintelui, Farkas Mendel, al rabinului, Dr. Wilhem Joachim şi ale donatorilor mai importanţi.
Cel care s-a ocupat de întocmirea proiectului a fost arhitectul evreu Gartner Jacob din Viena, iar executarea lucrărilor a fost coordonată de meşterul constructor Sóos Pál. Concepţia arhitecturală este marcată de monumentalitate şi de un eclectism armonios. Au fost îmbinate într-o manieră reuşită diferite stiluri caracteristice Europei Occidentale cu cele specifice lumii musulmane pentru a se obţine un efect de bogăţie şi grandoare. Faţada principală se compune din partea centrală şi două turnuri laterale, încoronate cu câte o cupolă bulbară de inspiraţie orientală. Intrarea principală este adăpostită de un portic format din trei arcuri semicirculare sprijinite pe coloane. Deasupra acestuia se află marea rozasă florală. Pe frontonul faţadei apare o inscripţie în limba ebraică, dispusă astfel încât să urmărească linia curbată a rozasei şi a frontonului. Textul este un citat din Vechiul Testament (Isaia 56/7) şi înseamnă: „Casa mea va fi o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. Elemente precum coloane zvelte cu capiteluri decorate în relief cu motive vegetale, pe care se sprijină deschideri în arce semicirculare în plin cintru sunt alăturate profilurilor dantelate şi ornamentelor trilobate. Fiecare turn are câte o uşă de acces spre scările care duc la balconul din interiorul templului şi câte o rozasă de dimensiuni mai mici.
