Naraţiunea nu relevă cu claritate „culorile” evenimentelor provocate şi promovate de raporturile dintre existenţele puse în mişcare ideatică, ci evidenţiază o lume plină de nuanţe evenimenţiale aflate într-un permanent conflict faptic şi dialogal, nuanţe care se întretaie, se suprapun, se anulează reciproc şi se recompun într-un spaţiu comunicativ anulat şi recompus, instantaneu şi în durată. De însăşi ordinea sa antagonică, ivind sau suprimând sensuri semnificative ale trăirii, în conformitate cu cerinţele motivate ale naraţiunii.
Dacă evenimentele narate în roman au o evidentă legitimare particulară, uneori fiind implicate, demonstrativ, chiar aspecte din biografia autorului, ele, însă, conturează cu subtilitate, dar temeinic, printr-o simbolistică structurată cu fidelitate faţă de realitatea problematicii, o generalitate semnificativă care dă un sens efectiv povestirii.
Naraţiunea nu relevă cu claritate „culorile” evenimentelor provocate şi promovate de raporturile dintre existenţele puse în mişcare ideatică, ci evidenţiază o lume plină de nuanţe evenimenţiale aflate într-un permanent conflict faptic şi dialogal, nuanţe care se întretaie, se suprapun, se anulează reciproc şi se recompun într-un spaţiu comunicativ anulat şi recompus, instantaneu şi în durată. De însăşi ordinea sa antagonică, ivind sau suprimând sensuri semnificative ale trăirii, în conformitate cu cerinţele motivate ale naraţiunii.
Dacă evenimentele narate în roman au o evidentă legitimare particulară, uneori fiind implicate, demonstrativ, chiar aspecte din biografia autorului, ele, însă, conturează cu subtilitate, dar temeinic, printr-o simbolistică structurată cu fidelitate faţă de realitatea problematicii, o generalitate semnificativă care dă un sens efectiv povestirii.