Scrierea apologetică a lui Pamfil din Cezareea în favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezintă prima încercare de acest fel din Biserica creştină. Din păcate, lucrarea nu s-a păstrat în limba originală (greacă), ci numai în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea, şi acesta la rându-i un asiduu defensor al marelui învăţat alexandrin. Această apologie este rodul colaborării dintre Sf. Pamfil şi discipolul său Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisă de Pamfil, în timp ce următoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finală din partea lui Eusebiu. In orice caz, cartea întâi a putut fi transmisă sub numele lui Pamfil, independent de celelalte cărţi. Fericitul Ieronim postulează în anul 393 două apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealaltă lui Eusebiu.
Când mai târziu Ieronim deţine şi citeşte el însuşi această operă – undeva în jurul anului 399 – consideră întreaga lucrare în şase capitole ca fiind scrisă de Eusebiu şi îl învinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cărţii sub numele fals al Sfântului Pamfil. Referitor la structura şi conţinutul întregii opere în şase cărţi, se pot constata următoarele aspecte: Eusebiu aminteşte că în partea a doua erau scrise informaţii despre viaţa şi opera lui Origen, în timp ce a şasea carte conţinea scrisori către episcopul Romei, Fabian, şi către alţi capi ai Bisericii, scrisori ce tratau subiectul dreptei credinţe origeniene. Ieronim aminteşte că în cartea a şasea fusese tematizată printre altele şi disputa cu Metodius.
Apologia lui Origen- SF. PAMFIL DIN CEZAREEA
Scrierea apologetică a lui Pamfil din Cezareea în favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezintă prima încercare de acest fel din Biserica creştină. Din păcate, lucrarea nu s-a păstrat în limba originală (greacă), ci numai în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea, şi acesta la rându-i un asiduu defensor al marelui învăţat alexandrin. Această apologie este rodul colaborării dintre Sf. Pamfil şi discipolul său Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisă de Pamfil, în timp ce următoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finală din partea lui Eusebiu. In orice caz, cartea întâi a putut fi transmisă sub numele lui Pamfil, independent de celelalte cărţi. Fericitul Ieronim postulează în anul 393 două apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealaltă lui Eusebiu.
Când mai târziu Ieronim deţine şi citeşte el însuşi această operă – undeva în jurul anului 399 – consideră întreaga lucrare în şase capitole ca fiind scrisă de Eusebiu şi îl învinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cărţii sub numele fals al Sfântului Pamfil. Referitor la structura şi conţinutul întregii opere în şase cărţi, se pot constata următoarele aspecte: Eusebiu aminteşte că în partea a doua erau scrise informaţii despre viaţa şi opera lui Origen, în timp ce a şasea carte conţinea scrisori către episcopul Romei, Fabian, şi către alţi capi ai Bisericii, scrisori ce tratau subiectul dreptei credinţe origeniene. Ieronim aminteşte că în cartea a şasea fusese tematizată printre altele şi disputa cu Metodius.
