În strada Mitropolit Andrei Şaguna nr. 13 se află cea mai veche biserică ortodoxă din Tîrgu-Mureş. Biserica de Lemn a fost construită între anii 1793 şi 1794 prin sprijinul acordat de comerciantul Hagi Stoian Constandin care va cumpăra terenul, va face demersurile necesare pentru obţinerea permisiunii de a construi din partea Consiliului oraşului şi va suporta din fonduri proprii costul lucrărilor. Nevoia ridicării unui lăcaş de cult ortodox se naşte în contextul unirii unei părţi a preoţilor şi credincioşilor români cu Biserica Catolică. Ortodocşii şi greco-catolicii se văd nevoiţi să îşi construiască biserici separate. Astfel, în aceeaşi perioadă, la distanţă foarte mică una de alta, se vor ridica două biserici. Spre deosebire de cea greco-catolică, cea ortodoxă este mai modestă din punct de vedere al materialelor de construcţii, dar foarte frumoasă ca abordare arhitecturală, reuşind să îmbine armonios tradiţia rurală românească cu influenţele stilului baroc.

Planul este longitudinal, terminat cu o absidă poligonală asimetrică şi compartimentat în pridvor, pronaos, naos şi altar. Din pridvor se poate urca în turnul-clopotniţă. Sistemul constructiv se încadrează în tradiţiile populare româneşti: pereţii sunt realizaţi din bârne groase care se îmbină la colţuri formând aşa-numitul motiv al „cozii de rândunică”. Nava are o boltă semicilindrică sprijinită pe console. Acoperişul din şindrilă este unitar pe toată suprafaţa alcătuită din naos şi pronaos, însă deasupra absidei formează o entitate separată care se adaptează formei poligonale. În cazul turnului se foloseşte acoperişul în formă de bulbi succesivi, specific bisericilor baroce.

Citeste tot articolul>>

Biserica de Lemn

În strada Mitropolit Andrei Şaguna nr. 13 se află cea mai veche biserică ortodoxă din Tîrgu-Mureş. Biserica de Lemn a fost construită între anii 1793 şi 1794 prin sprijinul acordat de comerciantul Hagi Stoian Constandin care va cumpăra terenul, va face demersurile necesare pentru obţinerea permisiunii de a construi din partea Consiliului oraşului şi va suporta din fonduri proprii costul lucrărilor. Nevoia ridicării unui lăcaş de cult ortodox se naşte în contextul unirii unei părţi a preoţilor şi credincioşilor români cu Biserica Catolică. Ortodocşii şi greco-catolicii se văd nevoiţi să îşi construiască biserici separate. Astfel, în aceeaşi perioadă, la distanţă foarte mică una de alta, se vor ridica două biserici. Spre deosebire de cea greco-catolică, cea ortodoxă este mai modestă din punct de vedere al materialelor de construcţii, dar foarte frumoasă ca abordare arhitecturală, reuşind să îmbine armonios tradiţia rurală românească cu influenţele stilului baroc.

Planul este longitudinal, terminat cu o absidă poligonală asimetrică şi compartimentat în pridvor, pronaos, naos şi altar. Din pridvor se poate urca în turnul-clopotniţă. Sistemul constructiv se încadrează în tradiţiile populare româneşti: pereţii sunt realizaţi din bârne groase care se îmbină la colţuri formând aşa-numitul motiv al „cozii de rândunică”. Nava are o boltă semicilindrică sprijinită pe console. Acoperişul din şindrilă este unitar pe toată suprafaţa alcătuită din naos şi pronaos, însă deasupra absidei formează o entitate separată care se adaptează formei poligonale. În cazul turnului se foloseşte acoperişul în formă de bulbi succesivi, specific bisericilor baroce.

Citeste tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,151 ori.

Publica un raspuns