Ordinul călugărilor minoriţi se stabileşte la Tîrgu-Mureş la începutul secolului al XVIII-lea, fiind cazaţi de contele Keresztes Mártón József în casa sa din Cetate. Odată cu transformarea Cetăţii în garnizoană militară austriacă, casele vor fi demolate, astfel că minoriţii se văd nevoiţi să se stabilească în satul Curteni aflat la câţiva kilometri de oraş.
Anul debutului lucrărilor de construcţie la biserica şi la mănăstirea închinate Sfântului Anton de Padua, aflate în strada Köteles Samuel nr. 4 este unul incert. În inscripţia de pe faţadă apare anul 1725, contrazicând documentele care atestă stabilirea minoriţilor în oraş în anul 1726. Din cele mai multe surse rezultă faptul că lucrările au început cândva între anii 1735 şi 1740. Complexul de clădiri a fost conceput iniţial pentru a deveni cel mai impunător edificiu religios din oraş, dar a fost realizat doar parţial din cauza lipsei de fonduri.
În 1767 a fost finalizată etapa principală de construcţie a complexul arhitectural, într-un stil baroc foarte reţinut în ceea ce priveşte decoraţiunile, dar evident prin soluţiile structive. Complexul cuprindea biserica cu un turn din lemn şi un corp lung de clădire, având două etaje şi fiind alipit bisericii. În 1892 intrarea şi turnul de lemn au fost reconstruite din cărămidă, iar la începutul secolului XX se completează clădirea mănăstirii, întreg ansamblul luând forma literei „U”.
Biserica Minorită
Ordinul călugărilor minoriţi se stabileşte la Tîrgu-Mureş la începutul secolului al XVIII-lea, fiind cazaţi de contele Keresztes Mártón József în casa sa din Cetate. Odată cu transformarea Cetăţii în garnizoană militară austriacă, casele vor fi demolate, astfel că minoriţii se văd nevoiţi să se stabilească în satul Curteni aflat la câţiva kilometri de oraş.
Anul debutului lucrărilor de construcţie la biserica şi la mănăstirea închinate Sfântului Anton de Padua, aflate în strada Köteles Samuel nr. 4 este unul incert. În inscripţia de pe faţadă apare anul 1725, contrazicând documentele care atestă stabilirea minoriţilor în oraş în anul 1726. Din cele mai multe surse rezultă faptul că lucrările au început cândva între anii 1735 şi 1740. Complexul de clădiri a fost conceput iniţial pentru a deveni cel mai impunător edificiu religios din oraş, dar a fost realizat doar parţial din cauza lipsei de fonduri.
În 1767 a fost finalizată etapa principală de construcţie a complexul arhitectural, într-un stil baroc foarte reţinut în ceea ce priveşte decoraţiunile, dar evident prin soluţiile structive. Complexul cuprindea biserica cu un turn din lemn şi un corp lung de clădire, având două etaje şi fiind alipit bisericii. În 1892 intrarea şi turnul de lemn au fost reconstruite din cărămidă, iar la începutul secolului XX se completează clădirea mănăstirii, întreg ansamblul luând forma literei „U”.
