Primele manifestări ale stilului arhitectural baroc se vor produce pe teritoriul ţării noastre în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. La Tîrgu-Mureş acest început timid este vizibil în cazul „Casei Călăului”, aflată pe strada Bolyai la numărul 12. Construită în jurul anului 1640, casa oglindeşte prin structura sa şi prin formele exterioare un stadiu evolutiv, care depăşeşte elementele arhitecturale tipic renascentiste, aşa cum apar ele în cazul celor mai vechi construcţii civile păstrate la Tîrgu-Mureş, casele Köpeczi şi Nagy Szabó.
Clădirea a fost construită de către judecătorul Tolnai János, pentru ca mai târziu, în anul 1885, să fie cumpărată de familia Pálffy, de unde i-a rămas cel de-al doilea nume sub care este cunoscută astăzi.
Planul are o formă dreptunghiulară, cu o proeminenţă în formă de pătrat pe latura dinspre stradă, aici aflându-se un mic pridvor. Elevaţia se compune din trei nivele: subsolul, parterul şi un etaj. Datorită amplasării în pantă a clădirii, subsolul se desfăşoară doar parţial, suprafaţa sa fiind mai mică decât cea a parterului. La nivelul etajului pridvorul are pe fiecare latură exterioară câte o deschidere semicirculară amplă. Accesul în incinta clădirii se află la parter, în partea dreaptă a faţadei. Înainte de modificările survenite în secolul al XIX-lea, exista o altă intrare, prin pridvor, care a fost obturată.
Primele manifestări ale stilului arhitectural baroc se vor produce pe teritoriul ţării noastre în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. La Tîrgu-Mureş acest început timid este vizibil în cazul „Casei Călăului”, aflată pe strada Bolyai la numărul 12. Construită în jurul anului 1640, casa oglindeşte prin structura sa şi prin formele exterioare un stadiu evolutiv, care depăşeşte elementele arhitecturale tipic renascentiste, aşa cum apar ele în cazul celor mai vechi construcţii civile păstrate la Tîrgu-Mureş, casele Köpeczi şi Nagy Szabó.
Clădirea a fost construită de către judecătorul Tolnai János, pentru ca mai târziu, în anul 1885, să fie cumpărată de familia Pálffy, de unde i-a rămas cel de-al doilea nume sub care este cunoscută astăzi.
Planul are o formă dreptunghiulară, cu o proeminenţă în formă de pătrat pe latura dinspre stradă, aici aflându-se un mic pridvor. Elevaţia se compune din trei nivele: subsolul, parterul şi un etaj. Datorită amplasării în pantă a clădirii, subsolul se desfăşoară doar parţial, suprafaţa sa fiind mai mică decât cea a parterului. La nivelul etajului pridvorul are pe fiecare latură exterioară câte o deschidere semicirculară amplă. Accesul în incinta clădirii se află la parter, în partea dreaptă a faţadei. Înainte de modificările survenite în secolul al XIX-lea, exista o altă intrare, prin pridvor, care a fost obturată.