Actualul sediu al Prefecturii Mureş sau “Fosta Primărie”, după cum mai este cunoscută clădirea, face parte împreună cu Palatul Culturii din spectaculosul ansamblu secesionist construit la Tîrgu-Mureş la începutul secolului al XX-lea, în timpul mandatului de primar al lui Bernády György. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat între anii 1907-1908 şi au fost conduse de arhitecţii Komor Marcell şi Jakob Dezső. Aceştia vor pune bazele, în Transilvania, unui stil Art Nouveau specific care se diferenţiază prin particularităţile sale, inclusiv de şcoala secession de la Budapesta.

Construcţia este de mari dimensiuni, având un aspect grandios, marcat de contrapunerea dintre corpul masiv al clădirii, dezvoltat pe orizontală, şi turnul zvelt şi elansat din colţul stâng. Planul este în forma literei „U”, iar elevaţia se compune din patru nivele. În legătură cu sursa de inspiraţie pentru dotarea edificiului cu o campanilă s-au emis două ipoteze. Pe de o parte, acest element a fost pus în legătură cu turnurile clopotniţă ale bisericilor de lemn din Transilvania, dar care la rândul lor îşi au sorgintea în turnurile bisericilor gotice. Având în vedere că edificiu a fost ridicat pentru a îndeplini funcţia de sediu al administraţiei locale, nu este întâmplător faptul că plastica generală a fost comparată cu cea a palatelor comunale medievale, de a căror structură aduce aminte tocmai prin prezenţa campanilei cu ceas.

Comparativ cu exteriorul, care a fost inclus printre cele sobre ale stilului secession din Transilvania, interiorul prezintă o sinteză de stiluri decorative, ceea ce îi conferă un pitoresc aparte. Zona intrării, cu holul şi scara ce duce spre etaj, este cea mai reprezentativă în acest sens. Sistemul de acoperire adoptat, cel al bolţilor stelare pe nervuri, este preluat din arhitectura gotică. Folosirea unei astfel de soluţii se poate justifica, în acest caz, doar prin raţionamente estetice, întrucât la începutul secolului al XX-lea nu mai putea fi vorba de fundamentele practice ale unui astfel de tip de acoperire al încăperilor. Bolţile se sprijină pe coloane cu capiteluri compozite, iar cheia de boltă este o amplă formă florală, având în centru corpul de iluminat. Bolţile sunt pictate cu motive vegetale spiralice. Unul dintre elementele cele mai spectaculoase ale holului de la intrare este banca de piatră cu picioarele în formă de labe de animal şi cu mânerele în formă de aripi. Spătarul cochiliform şi aurit are în partea superioară un scut încadrat de două volute. Scara monumentală care urcă spre etaj prezintă la rândul ei unele elemente impresionante cum ar fi partea superioară a balustradei, realizată într-o manieră organică, lăsând impresia unui animal şerpuitor în mişcare sau a unui val de apă.

Citește tot articolul>>

Clădirea Prefecturii

Actualul sediu al Prefecturii Mureş sau “Fosta Primărie”, după cum mai este cunoscută clădirea, face parte împreună cu Palatul Culturii din spectaculosul ansamblu secesionist construit la Tîrgu-Mureş la începutul secolului al XX-lea, în timpul mandatului de primar al lui Bernády György. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat între anii 1907-1908 şi au fost conduse de arhitecţii Komor Marcell şi Jakob Dezső. Aceştia vor pune bazele, în Transilvania, unui stil Art Nouveau specific care se diferenţiază prin particularităţile sale, inclusiv de şcoala secession de la Budapesta.

Construcţia este de mari dimensiuni, având un aspect grandios, marcat de contrapunerea dintre corpul masiv al clădirii, dezvoltat pe orizontală, şi turnul zvelt şi elansat din colţul stâng. Planul este în forma literei „U”, iar elevaţia se compune din patru nivele. În legătură cu sursa de inspiraţie pentru dotarea edificiului cu o campanilă s-au emis două ipoteze. Pe de o parte, acest element a fost pus în legătură cu turnurile clopotniţă ale bisericilor de lemn din Transilvania, dar care la rândul lor îşi au sorgintea în turnurile bisericilor gotice. Având în vedere că edificiu a fost ridicat pentru a îndeplini funcţia de sediu al administraţiei locale, nu este întâmplător faptul că plastica generală a fost comparată cu cea a palatelor comunale medievale, de a căror structură aduce aminte tocmai prin prezenţa campanilei cu ceas.

Comparativ cu exteriorul, care a fost inclus printre cele sobre ale stilului secession din Transilvania, interiorul prezintă o sinteză de stiluri decorative, ceea ce îi conferă un pitoresc aparte. Zona intrării, cu holul şi scara ce duce spre etaj, este cea mai reprezentativă în acest sens. Sistemul de acoperire adoptat, cel al bolţilor stelare pe nervuri, este preluat din arhitectura gotică. Folosirea unei astfel de soluţii se poate justifica, în acest caz, doar prin raţionamente estetice, întrucât la începutul secolului al XX-lea nu mai putea fi vorba de fundamentele practice ale unui astfel de tip de acoperire al încăperilor. Bolţile se sprijină pe coloane cu capiteluri compozite, iar cheia de boltă este o amplă formă florală, având în centru corpul de iluminat. Bolţile sunt pictate cu motive vegetale spiralice. Unul dintre elementele cele mai spectaculoase ale holului de la intrare este banca de piatră cu picioarele în formă de labe de animal şi cu mânerele în formă de aripi. Spătarul cochiliform şi aurit are în partea superioară un scut încadrat de două volute. Scara monumentală care urcă spre etaj prezintă la rândul ei unele elemente impresionante cum ar fi partea superioară a balustradei, realizată într-o manieră organică, lăsând impresia unui animal şerpuitor în mişcare sau a unui val de apă.

Citește tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 397 ori.

Publica un raspuns