„Performanţa” metodei se vede cu uşurinţă: literatura şi istoria literară izbutesc să o ia înaintea apariţiei limbii, dar şi a poporului propriu-zis, trecând într-un regim stihial,dincolo de orice tip de determinisme, mai ales de cele de ordin estetic. Dar nu doar cultura şi literatura par să-i fi precedat pe români ci însăşi spiritualitatea românească trebuie, în ipoteza Istoriei… lui Diaconescu, să fi pre-existat. Ori, atâta vreme cât criteriul limbii îşi încetează operabilitatea, fruntariile trecutului o iau la goană, confundându-se doar cu limitele imaginaţiei. Unicul criteriu rămâne cel geografic, fiindcă istoria literară devine istoria locului şi, pe cale de consecinţă, în „lista” de creatori literari intră, din acest moment, toţi strămoşii care se perindă în acest areal balcanic „multicultural” şi îndeplinesc condiţia de a fi scris (sau de a se putea presupune că ar fi scris) pe teritoriul românesc de astăzi.
„Performanţa” metodei se vede cu uşurinţă: literatura şi istoria literară izbutesc să o ia înaintea apariţiei limbii, dar şi a poporului propriu-zis, trecând într-un regim stihial,dincolo de orice tip de determinisme, mai ales de cele de ordin estetic. Dar nu doar cultura şi literatura par să-i fi precedat pe români ci însăşi spiritualitatea românească trebuie, în ipoteza Istoriei… lui Diaconescu, să fi pre-existat. Ori, atâta vreme cât criteriul limbii îşi încetează operabilitatea, fruntariile trecutului o iau la goană, confundându-se doar cu limitele imaginaţiei. Unicul criteriu rămâne cel geografic, fiindcă istoria literară devine istoria locului şi, pe cale de consecinţă, în „lista” de creatori literari intră, din acest moment, toţi strămoşii care se perindă în acest areal balcanic „multicultural” şi îndeplinesc condiţia de a fi scris (sau de a se putea presupune că ar fi scris) pe teritoriul românesc de astăzi.