Scriere apocrifă (neinclusă în canonul biblic), Păstorul lui Herma a fost considerată una dintre cele mai populare cărţi în Biserica creştină din secolele al II-lea, al III-lea şi al IV-lea. Recomandată bisericilor răsăritene cu titlu de îndrumar folositor pentru popor şi ca măsură de siguranţă împotriva unor devieri eretice, Păstorul s-a răspândit curând oriunde predomina limba greacă. Unii exegeţi au pus-o pe seama acelui Herma pomenit de Sfântul Pavel şi au socotit-o întruchiparea unor proorociri autentice din perioada apostolică. Din acest motiv îi va fi atribuită o inspiraţie adevărată, cum de altfel sugerează şi Origen.
În timpurile vechi au prevalat două opinii cu privire la paternitatea scrierii Păstorul lui Herma. Cea mai răspândită punea opera pe seama acelui Herma pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani. Origen afirmă răspicat această opinie, care ulterior este reluată de Eusebiu şi Ieronim. Cei care au crezut că autorul este Herma din perioada apostolică au valorizat cartea într-un grad foarte mare.
Eusebiu menţionează că în vremea lui existau opinii împărţite cu privire la inspiraţia cărţii, unii opunându-se acestei pretenţii, alţii susţinându-i originea divină, îndeosebi pentru că alcătuia o admirabilă introducere la credinţa creştină. Pentru acest din urmă motiv era citită public, ne spune el, în biserici.
Singura voce a celor din vechime care se împotriveşte cu fermitate unei astfel de pretenţii este cea a lui Tertullian, care o considera apocrifă şi o respinge. Totuşi, chiar şi cuvintele lui arată că era privită în multe biserici ca Scriptura.
Indiferent de opiniile exegeţilor referitoare la paternitate, în ceea ce priveşte data redactării, nu par să existe îndoieli: Păstorul lui Herma trebuie să fi fost scrisă într-o perioadă timpurie, cel mai probabil jumătatea secolului al II-lea. Redactată în greacă şi circulând intensiv în bisericile răsăritene, lucrarea este importantă mai ales pentru că reflectă tonul şi stilul cărţilor care îi interesau şi îi îndrumau pe creştinii secolelor al II-ea şi al III-lea.

Titlu:  „Păstorul lui Herma”
Autor:  ***(Păstorul lui Herma)
Traducător:  MONICA MEDELEANU
Format:  13 x 22 cm
Număr de pagini:  192
ISBN:  978-973-111-000-4
Colecţie:  MANUSCRIS
An apariţie:  2007
www.edituraherald.ro

Articol preluat de pe http://cultura.inmures.ro

Păstorul lui Herma, Editura Herald, Bucureşti, 2007

Scriere apocrifă (neinclusă în canonul biblic), Păstorul lui Herma a fost considerată una dintre cele mai populare cărţi în Biserica creştină din secolele al II-lea, al III-lea şi al IV-lea. Recomandată bisericilor răsăritene cu titlu de îndrumar folositor pentru popor şi ca măsură de siguranţă împotriva unor devieri eretice, Păstorul s-a răspândit curând oriunde predomina limba greacă. Unii exegeţi au pus-o pe seama acelui Herma pomenit de Sfântul Pavel şi au socotit-o întruchiparea unor proorociri autentice din perioada apostolică. Din acest motiv îi va fi atribuită o inspiraţie adevărată, cum de altfel sugerează şi Origen.
În timpurile vechi au prevalat două opinii cu privire la paternitatea scrierii Păstorul lui Herma. Cea mai răspândită punea opera pe seama acelui Herma pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani. Origen afirmă răspicat această opinie, care ulterior este reluată de Eusebiu şi Ieronim. Cei care au crezut că autorul este Herma din perioada apostolică au valorizat cartea într-un grad foarte mare.
Eusebiu menţionează că în vremea lui existau opinii împărţite cu privire la inspiraţia cărţii, unii opunându-se acestei pretenţii, alţii susţinându-i originea divină, îndeosebi pentru că alcătuia o admirabilă introducere la credinţa creştină. Pentru acest din urmă motiv era citită public, ne spune el, în biserici.
Singura voce a celor din vechime care se împotriveşte cu fermitate unei astfel de pretenţii este cea a lui Tertullian, care o considera apocrifă şi o respinge. Totuşi, chiar şi cuvintele lui arată că era privită în multe biserici ca Scriptura.
Indiferent de opiniile exegeţilor referitoare la paternitate, în ceea ce priveşte data redactării, nu par să existe îndoieli: Păstorul lui Herma trebuie să fi fost scrisă într-o perioadă timpurie, cel mai probabil jumătatea secolului al II-lea. Redactată în greacă şi circulând intensiv în bisericile răsăritene, lucrarea este importantă mai ales pentru că reflectă tonul şi stilul cărţilor care îi interesau şi îi îndrumau pe creştinii secolelor al II-ea şi al III-lea.

Titlu:  „Păstorul lui Herma”
Autor:  ***(Păstorul lui Herma)
Traducător:  MONICA MEDELEANU
Format:  13 x 22 cm
Număr de pagini:  192
ISBN:  978-973-111-000-4
Colecţie:  MANUSCRIS
An apariţie:  2007
www.edituraherald.ro

Articol preluat de pe http://cultura.inmures.ro

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Recenzii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,831 ori.

Publica un raspuns