Cine cunoaşte opera romanescă a prozatorului Adrian Georgescu va concluziona faptul că aceasta este un tot unitar atât în plan estetic dar şi în cel etic, în formă cât şi în conţinut, ca exprimare artistică dar şi ca expresivitate, deşi în fiecare dintre aceste conformări sectoriale ale creaţiei artistice este prezentă şi o largă diversitate ideatică, fapt ce asigură fiecărui roman o relaţie cursivă cu celelalte romane ale autorului, dar şi o particularitate spiritual-creativă distinctă. Atât relaţia cursivă dintre romane cât şi particularităţile fiecăruia dintre ele se realizează prin similitudini şi divergenţe de circumstanţe narative, dar şi prin personaje semnificative aşezate în atitudini psiho-existenţiale asemănătoare şi, totodată, antagonice, dacă le raportăm conjunctural la idealitatea naraţiunii fiecărei compoziţii romaneşti. Este neproductiv, din punct de vedere analitic, să rupi din contextul creaţiei literare a lui Adrian Georgescu un roman anume, fără a avea în vedere celelalte scrieri ale autorului, chiar dacă romanul propus spre analiză beneficiază de o structură proprie de idei, structură sistematizată pe baza unor principii estetice care-i conferă specificitatea necesară.
Un asemenea aspect conex am considerat ca fiind necesar şi analizei ce ne-am propus să o realizăm în legătură cu romanul „Sfânt“ al lui Adrian Georgescu, publicat la Editura „Sieben Publishing“ în vara anului 2009. Debutul romanului pare să fie conectat de finalul romanului „Eu sunt şi vreau“ prin personajul „Piratul“, ca trăsături etice, împrejurări comportamentale şi spaţiul fiinţării, personaj ale cărui caracteristici manifeste pot fi identificate şi la alte personaje din alte scrieri ale lui Adrian Georgescu. Conexiuni evidente există şi în ce priveşte spaţiul în care este plasată acţiunea romanului, o plajă aflată în mod semnificativ între imensitatea mării şi a cerului, plajă prezentă şi în scrierile „Sfântu Gheorghe. Un jurnal“, „Întrutotul eu totul“, „Unul şi el însuşi“ şi altele, dar şi legături care vizează circumstanţe istorice (evenimentele din decembrie 1989), prezente şi în „Rebutarea omenirii“, „Crime“, „Conversaţie“.
Prin purificare, către adevărul vieţii
Cine cunoaşte opera romanescă a prozatorului Adrian Georgescu va concluziona faptul că aceasta este un tot unitar atât în plan estetic dar şi în cel etic, în formă cât şi în conţinut, ca exprimare artistică dar şi ca expresivitate, deşi în fiecare dintre aceste conformări sectoriale ale creaţiei artistice este prezentă şi o largă diversitate ideatică, fapt ce asigură fiecărui roman o relaţie cursivă cu celelalte romane ale autorului, dar şi o particularitate spiritual-creativă distinctă. Atât relaţia cursivă dintre romane cât şi particularităţile fiecăruia dintre ele se realizează prin similitudini şi divergenţe de circumstanţe narative, dar şi prin personaje semnificative aşezate în atitudini psiho-existenţiale asemănătoare şi, totodată, antagonice, dacă le raportăm conjunctural la idealitatea naraţiunii fiecărei compoziţii romaneşti. Este neproductiv, din punct de vedere analitic, să rupi din contextul creaţiei literare a lui Adrian Georgescu un roman anume, fără a avea în vedere celelalte scrieri ale autorului, chiar dacă romanul propus spre analiză beneficiază de o structură proprie de idei, structură sistematizată pe baza unor principii estetice care-i conferă specificitatea necesară.
Un asemenea aspect conex am considerat ca fiind necesar şi analizei ce ne-am propus să o realizăm în legătură cu romanul „Sfânt“ al lui Adrian Georgescu, publicat la Editura „Sieben Publishing“ în vara anului 2009. Debutul romanului pare să fie conectat de finalul romanului „Eu sunt şi vreau“ prin personajul „Piratul“, ca trăsături etice, împrejurări comportamentale şi spaţiul fiinţării, personaj ale cărui caracteristici manifeste pot fi identificate şi la alte personaje din alte scrieri ale lui Adrian Georgescu. Conexiuni evidente există şi în ce priveşte spaţiul în care este plasată acţiunea romanului, o plajă aflată în mod semnificativ între imensitatea mării şi a cerului, plajă prezentă şi în scrierile „Sfântu Gheorghe. Un jurnal“, „Întrutotul eu totul“, „Unul şi el însuşi“ şi altele, dar şi legături care vizează circumstanţe istorice (evenimentele din decembrie 1989), prezente şi în „Rebutarea omenirii“, „Crime“, „Conversaţie“.
